3,751 matches
-
întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în povestiri. Să ne gândim, de pildă, cum într-o povestire se afirmă că o oală aude și vede, o păpușă are dureri (§ 282). A căuta să înțelegi acest lucru prin raportare la realitatea din jur nu e deloc potrivit. Nepotrivit ar fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă într-o paranteză: „Nici o poezienonsens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului s-au extins către alte zone ale celor omenești și neo menești. Unele sunt de o ambiguitate aparte, ca atunci când e vorba de ceva nebunesc, terifiant. Altele, grație modului în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
est, quia ineptum est“ („Și Fiul lui Dumnezeu a murit; este cu totul de crezut, deoarece este nebunesc“). Dacă acela care a atribuit învățatului creștin spusa de mai sus a avut el însuși simțul celor paradoxale, atunci nu a procedat nepotrivit. Putea să citească și în acest fel secvența respectivă: „este cu totul de 146 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 145. 146. crezut, deoarece este absurd“. Probabil a dorit să rezume pentru alții cele spuse de Tertulian și, în acest scop
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum evoluează polemica sa în această privință? Consta tă că Marcion, aparent cu bun simț, gândește „nașterea [Dom nului] fie cu neputință, fie nepotrivită pentru Dumnezeu“ (III, 1). Îi va răspunde abrupt, urmând un loc din Matei (19, 26): „Însă lui Dumnezeu nimic nuI este cu neputință, decât dacă nu voiește.“ Simțul logic al lui Marcion nu cedează ușor: dacă Dumnezeu s-ar fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unor criterii deja acceptate spunem că avem în față ceva absurd. De regulă, nu ne mai întrebăm dacă este realmente astfel. Simțim nevoia să ne retragem în grabă, acolo unde ar fi posibilă evidența convenabilă a sensului. Nu e întotdeauna nepotrivit acest mod de reacție. Numai că, ne dăm seama, unele experiențe și forme de expresie, inclusiv unele moduri de viață, ne vor apărea bizare, suspecte. Nu mai avem timp să vedem ce se petrece într-adevăr cu ele și ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
bifurcă ea însăși, chiar dacă mai greu sesizabil. Una din semnificații e ușor întâlnită de oricine: absurde sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și în povestiri. Să ne gândim, de pildă, cum întro povestire se afirmă că o oală aude și vede, o păpușă are dureri (§ 282). A căuta să înțelegi acest lucru prin raportare la realitatea din jur nu e deloc potrivit. Nepotrivit ar fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului sau extins către alte zone ale celor omenești și neo menești. Unele sunt de o ambiguitate aparte, ca atunci când e vorba de ceva nebunesc, terifiant. Altele, grație modului în care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
est, quia ineptum est“ („Și Fiul lui Dumnezeu a murit; este cu totul de crezut, deoarece este nebunesc“). Dacă acela care a atribuit învățatului creștin spusa de mai sus a avut el însuși simțul celor paradoxale, atunci nu a procedat nepotrivit. Putea să citească și în acest fel secvența respectivă: „este cu totul de 146 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 145. 146. crezut, deoarece este absurd“. Probabil a dorit să rezume pentru alții cele spuse de Tertulian și, în acest scop
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum evoluează polemica sa în această privință? Consta tă că Marcion, aparent cu bun simț, gândește „nașterea [Dom nului] fie cu neputință, fie nepotrivită pentru Dumnezeu“ (III, 1). Îi va răspunde abrupt, urmând un loc din Matei (19, 26): „Însă lui Dumnezeu nimic nuI este cu neputință, decât dacă nu voiește.“ Simțul logic al lui Marcion nu cedează ușor: dacă Dumnezeu sar fi întrupat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se cunoaște mai bine. Metronius, printre altele, îi spune imediat, deschis, lui Sebastianus că avea îndoieli asupra capacității militare a bagauzilor, pe care îi considera nimic mai mult decât briganzi la drumul mare: indisciplinați, indolenți, neloiali și oportuniști și deci nepotriviți - mai degrabă din cauza mentalității lor, decât din cauza armamentului - să înfrunte armatele barbare. Cu toate acestea, recunoștea că era vital să-i desprindă de Atila, căci, dacă nu s-ar fi dovedit utili romanilor pe câmpul de luptă, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă cu mâinile goale, priveau în jur cu ochi febrili, nerăbdători să pună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai focurilor de peste noapte; totuși, exista încă pericolul ca vreunul dintre ei să simtă mișcare pe râu și să dea alarma - grupul ar fi fost atunci obligat să renunțe la atac ori să debarce în mare grabă în vreun loc nepotrivit, și, cine știe, poate chiar să cadă în brațele dușmanului. Din fericire, nimic de felul acesta nu se întâmplă. Bătrânul se întoarse, făcând cu mâna un semn tovarășului din spatele său să încetinească vâslitul. Câteva clipe mai târziu, se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ordonă alor săi să coboare din nou liftul, însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu țepușe, ciomege și cuțite de bucătărie; pe fețele tuturor recunoscu semnele foamei și ale fricii. Rutilius nu putu să se abțină mai mult de câteva secunde și îi puse inevitabila întrebare: Unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale berbecilor. Era adevărat că bastioanele erau bine păzite, însă mulți dintre apărători dispuneau de arme improvizate, iar catapultele, folosite adesea de oameni neinstruiți și reparate de multe ori, după cum le spusese și Anianus, cu unelte și piese de schimb nepotrivite, nu mai garantau o funcționare eficace. împuținarea proviziilor - de pe urma căreia sufereau mai ales romanii, întrucât alanii, firește, își luau partea leului din rezervele rămase - nu doar slăbea forțele apărătorilor, dar le și scădea drastic moralul. Se vorbea - fără ca cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e o mare problemă încă nerezolvată în lume. Ce părere aveți?... Părinții numesc copilul în mod arbitrar, fără să-i cunoască firea, destinul sau dimensiunile fizice viitoare. Astfel că omul ajunge să poarte toată viața un nume adesea străin și nepotrivit, ca pe o haină prea strâmtă sau prea largă. Numele ar trebuie să se dea mai târziu, nu la naștere. Și eventual să și-l aleagă chiar tânărul. în vechime se practica obiceiul ăsta. La majorat, după ceremonia de inițiere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar putea tulbura, măcar pentru o clipă, armonia acestui univers neatins de prihană, cu vreun gest nepotrivit, vreo vorbă necugetată sau vreun gând nesăbuit. Totul era la îndemână, la dimensiuni atât de firești și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
distins, foarte inteligent, - o apariție rară și unică în felul său. Era foarte violent și în același timp foarte bun. Cred că n-am văzut un om mai violent, pe care să-l exaspereze mai mult răspunsurile nelogice și purtarea nepotrivită. Și n-am văzut om care să sufere mai mult de suferința celor la care ținea el. Cred că a fost omul cel mai bine înzestrat din toată familia noastră. Se zice că eu îi samăn. Se poate. Dar eu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeia "fină" despre valută, decât să n-ai ce vorbi și să nu poți face față împrejurării. 24. Natura împerechează ființe cât mai apropiate ca vîrstă.Așa-i trebuie ei pentru scopurile sale. La oamenii simpli, mai aproape de natură, împerecherile nepotrivite se datoresc unor cauze care nu au nimic comun cu dragostea mutuală. Omul civilizat s-a îndepărtat de natură și în privința aceasta. Nu e deloc natural ca adolescenta "l'Occitanienne" să se înamoreze de sexagenarul Chateaubriand. Nu e deloc natural
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Scriitorul mare place mai mult decât cel mic, pentru că,am văzut, e mai... mare. 12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți,nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să "descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil decreația sa, pentru că este dominat de ea. El numai o stilizează. Personajele se nasc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la duel cu scopuri diferite: Adela vrea săsupună, Emil Codrescu vrea să cunoască", p. 277). Sunt și alte mobiluri. Exhibarea dorinței sale, rușinoase, comune, l-ar coborî în propriii ochi. Teama de Adela, de nefericirea ei, în ipoteza însoțirii lor nepotrivite, este în fond teama de sine, teama de a nu tulbura intelectualitatea pură. Intelectul își permite răgazuri, chiar luxul unei provocări conturbatoare prin interemediul erosului. Nevoia unei realități complementare și compensatoare este dată de un timp (estival, vacanță) și de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu am vorbi, măcar în treacăt, de senzualitatea sa. Că naratorul vrea să se prezinte ca un personaj cu o acută trăire, rezultă din spectacularul limbajului, prezent în scenele electrizante. Limbajul ușor desuet capătă pertinență stilistică, întrucît exprimă ipostaza oarecum nepotrivită a suspinătorului cvadragenar. Este un exemplu, printre altele, de felul cum autorul are instinct artistic, detașîndu-se subtil de personaj. Senzualitatea se manifestă prin folosirea repetată a verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de a o ajusta într-o poziție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]