2,114 matches
-
plimbase prin mai toată Europa și fusese și căsătorit, înainte de a-și sfârși studiile, cu o femeie de care se despărțise sau rămăsese văduv (nu spunea limpede lucrurile). - Și era frumoasă soția dumitale? strigă Otilia din dormitor, unde fugise pe nesimțite, scotocind, și unde sărea acum tare pe sofa, ca să-i încerce elasticitatea. - Era foarte frumoasă, firește, nu ca dumneata, dar nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cum te aburcai către centru, o chichineață de cîrciumică răsărise, fandosită, dichisită, 160 DANIEL BĂNULESCU Fata probabil auzea. Se putea spune și că nu auzea. Puteai spune liniștit chiar că tot încremenită rămăsese, tot cu nerespiratul se ocupa, dar, pe nesimțite, ceac-pac, se apropiase, prin băltoaca foșnitoare, la numai jumătate de metru de puști. - A doua zi, Fuzzy, poreclit de la un timp Mercenarul, mi-a convocat toți băieții. Erau niște țânci înfumurați și au ținut neapărat ca mai întîi să le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și plecați... Dar de mine... Dar, la vârsta mea. Mâine n-o să mai futeți, n-o să vă mai căsătoriți. Și n-o să mai pup... de la voi, nici măcar un masaj... Durerea, ca durerea, dar deranjul!... Culmea e că și ăsta, nesimțitul la care, de fapt, scutura el, ca la armăsarul mort, se întremă. Se propti, pe bâjbâite, în cur. Și-i vorbi pîclîit, prin mărăcinișul somnului: 205 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa dobitoc să nu ție cont că avea un vermut cu mult mai special și acasă? Mare baftă să-ți găsești pe lume o gazdă atât de plăcută, să nu fi nevoit să stai la cămin, în mijlocul cine știe cărui stup de nesimțiți, care studii n-avea, o ignora pe engleză și, în plus, uita să se spele pe picioare. Zilnic, băieții ăștia, nenorocoși, se îmbăta, în perioadele în care nu găsea spirt, numai descălțîndu-se și aspirîndu-și mirosurile care le emanau de pe picioare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam o oră. Când își iți capul din vizuina, de sub folia aburită, cercetând strada Perone în lung și în lat, desluși siluete subțiratece, cu um- 374 DANIEL BĂNULESCU fines, jugulând pe nesimțite și cel de-al doilea capăt al strungii de stradă. - Predolene... - Mmîh. Ordonați! zâmbi strâmb cel ce fusese strigat. - Jeane! Puștiul... E de belea. Dar o pățim noi. Dumirește- ni-l tu. - Prelucrează-l cu vigoarea și înțelepciunea ultimelor experimente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ține bulbucatul în amfiteatru. Înainte de a începe expunerea a vrut să-l vadă< îl ridică în picioare și Stani se uită cu dușmănie în ochii lui: - Te-ai săturat ? Mă mai lovești ? Stai jos ! Stani se gândea revoltat. - Tot el, nesimțitul, face pe năpăstuitul! Angelescu știa că și-a făcut un dușman, însă nu-i păsa. - Un elev! Se gândea disprețuitor ! Ajuns acasă le-a povestit părinților, cu lacrimi în ochi ce a pățit. Nu voia să se mai întoarcă la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Laur ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Se întrerup ades și se despart cu dificultate însă merg mai departe, tot mai departe! Ea veselă îi aruncă: - Să nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ca altele? Bărbatul nu scăpa banii din mână, tot ar fi cumpărat, că vedea că se ridică mahalaua. Se croiseră alte străzi de pământ, drepte, în mijlocul cărora creștea încă dudăul, cu șanțuri înalte, care împărțeau malul Cuțaridei. Orașul înainta pe nesimțite într-aici, înghițind loturile sălbatice, și luminile lui se vedeau mai aproape. Dinspre Filantropia se deschisese un drum nou cu prăvălii de cărămidă, și noaptea, peste câmpul rămas, felinarele cu gaz răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
paharul. Vinul strălucea în lumina candelabrului. Ceru și el o sută. Împrejur se învîrteau serpentine și viorile se mișcau vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mînă-mică tot mai dansa cu o nevastă gătită ca un vicleim, când a băgat de seamă mișcarea. A încredințat-o lui Gheorghe și s-a așezat lângă meseriași. Nu putea să-i lase singuri la o asemenea împrejurare și, pe nesimțite, le-a înjumătățit sumele, ușurel, mai râzând, mai uitîndu-se cu frică la staroste, să nu-l bage de seamă. 205 Pe urmă s-au strigat cărțile poștale. Cfrcu cumpărase încă cinci sute pentru Didina și vreo cinci sute ceilalți. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neagră, și lungile mustăți ale lăcustei, și pielea albicioasă a rimelor grase, și culoarea ochilor de broscoi, și amestecul țarinei, și adâncimea cerului depărtat. Deasupra gropii, pluteau într-o lungă călătorie corăbiile norilor, mistuite în ceasuri întregi, destrămate de vântul nesimțit. De aici, ea putea să-și închipuie mai bine mările la fel de albastre și galioanele cuprinse de foc pe oceanele îndepărtate. Și, auzind din când în când nechezatul sălbatic al armăsarilor lui moș Leu, i se părea că o să-l vadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nopții de iarnă. Gagica s-a ridicat într-un cot și 1-a privit. Caramangiul horăia doborât, gol, între perne. S-a uitat afară. Curtea era albă în lumina lunii. A auzit câinii departe și un zvon de lăutari. Pe nesimțite a cuprins-o spaima. Parcă se făcuse frig în odaie. -La zgâlțâit pe Paraschiv. -Scoal'! El dormea adânc. A mormăit: -Ce-i? - ScoaP, că mi-e frică... Îi era greu celui tânăr. S-a uitat împrejur și și-a adus aminte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu mînile unite, astfel încît nu te-ar fi prins mirarea dacă, răpită de acel cântec ce suia la cer, ea s-ar fi urcat încet, încet, nemișcată și tristă, ca sufletul unui înger suind, la ceruri, purtată ca pe nesimțite de aripele ei albe - argintii. Eu stam și-o contemplam. Voluptatea acelui sân de marmură, visătoria acelei fețe palide îndreptate spre cer, acele mâni mici și albe unite ca pentru rugăciune, acele brațe rotunde, goale, fragede, lăsate în jos ca și când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amestec de uimire și exaltare În fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirînd la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații În care, În chiar miezul acesteia, mai poate fi Întîlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de ger. [...] Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un nor. Voi pleca desigur și de aici. Voi mătura cu coada de cometă a nedefinitelor mele doruri alte ținuturi”. Unica presiune securizantă rămîne iubirea și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de interferență: dadaismul, atît cît este, intră În aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca Înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre un avangardism oarecum mai atenuat, dacă nu În spiritul său programatic afișat, cel puțin În litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să semnalăm că, În plin „integralism”, Voronca nu renunță la ipostaza romantică a „inspiratului” („Poetul comunică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
interior!), pregătindu-se „să-și citească gazeta”. Așadar o ocupație cum nu se poate mai banală a unui individ obișnuit (cu care cititorul - instalat probabil și el, la fel de comod, în vreun fotoliu - tinde să se identifice). Astfel se creează, pe nesimțite, un straniu efect de verosimilitate 359, autorul invitându-ne să intrăm - îndată ce întredeschidem cartea - într-o lume ce nu pare cu totul diferită de a noastră. Frazarea „ca de proză” întărește și ea această impresie, contribuind totodată la frustrarea așteptărilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lungul zidurilor. Ridică palmele și își desfăcu degetele. Răsuflarea îi curse printre ele, ca o apă subțire. Strânse pumnii și apoi îi deschise încet, dar în căușul palmelor nu găsi nimic. Poate că strânsese prea tare și îi alunecase, pe nesimțite, printre degete. Privi din nou în jur, nu văzu nimic, avu doar senzația că altcineva îl vede pe el. Vru să vorbească, însă, înainte de a se hotărî ce să spună și, mai ales, cui, auzi, ca și cum cineva ar fi alergat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
considerabil. Prin vocația noastră politică înnăscută, vom pătrunde la locurile de comandă și vom juca un rol preponderent. Noi vom fi pigmentul, principiul vital al noii ordini, vom face ca centrul de gravitate să cadă în spațiul nostru, cucerind pe nesimțite pe cuceritori. Iar dacă, printr-o greșeală stranie de calcul, marele iureș va eșua, fapta noastră nu este inutilă. Ea reprezintă o concentrare de forțe sufletești utilă în orice împrejurare, o demonstrație istorică de energie. Nu există în natură foiță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contează e că între noi era o iubire complicată. Eu eram personajul scris cu propriul sănge, pe hărtie creponată, iar ea era Demiurgul care îmi modela sufletul după cum îi șopteau trecătorii de pe stradă. Iubeam tăcerea cu care mă subjuga pe nesimțite. În tăcerea ei purficatoare, îmi care găseam tot adevărul nerostit. Noi trăiam o iubire de zămbete, ochi verzi și priviri contemplative, nu o iubire plină de vorbe și cuvinte smulse de pe buze, nu din suflet. Nu, cu alea își scria
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
botezați de apostoli să fi existat și prunci care au primit botezul odată cu părinții lor<footnote Pr. Dr. Gheorghe Lițiu, op. cit., p. 6-7. footnote>. Includerea copiilor printre cei cărora li se administra Sfânta Taină a Botezului „s-a făcut pe nesimțite și, în ciuda absenței unor indicații explicite, poate fi pentru moment suficientă constatarea că nici o măsură prohibitivă n-a fost luată spre a-i opri de la așa ceva”<footnote Episcop Grigorie Comșa, Pruncii trebuiesc botezați numai o dată, Arad, 1925, p. 13. footnote
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
s-a așezat pe locul liber de lângă mine. Îi simt doar cotul, care mă apasă, neplăcut, din stânga. Îmi trag încet mâna, ca să nu mai simt atingerea străină. După o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine. Ce nesimțit! ― îmi spun și ridic ochii furios, decis să mă uit urât la el. Îl descopăr pe bunicul meu, cu fața zâmbitoare, îmbrăcat în redingotă neagră și cu o pălărie neagră, tare, pe cap. Are mâinile adunate una peste alta și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mister nu este "de unde" și "încotro", ci este logosul însuși, vocabula "a fi" pe care stă toată existența umană și care, dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii, cu precauții supreme, cu mâna celui mai exersat hoț de buzunare, "pe nesimțite" (așa cum extragi un bețișor la un joc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească), ei bine, dacă acest cuvințel, această "copulă", care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din ființa noastră, ar dispărea peste noapte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
morala poate deveni la limită ticăloșie discretă. Colegul meu logician era liber de felul îh care imaginea lui se reflecta în ceilalți și "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale. El era, ca să zic așa, premoral moral. Putea fi mitocan, nesimțit, hidos ― dar nu ticălos. Putea trăi ca și cum nimeni nu ar fi existat pe lume pentru a-l privi, ba mai mult, ca și cum nici un atom din ființa lui nu trebuia tăinuit. Era dispus să facă în public orice, pentru că totul putea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un caracter rău - zgârcit, răpitor, ambițios fără margini. Dar era un om. Ce simțeau țăranii cum este boierul? Țăranii săi erau bogați, căci apăsarea unuia numai, împărțită asupra unei mase atât de mari de pământ și de oameni, era aproape nesimțită. El a murit, pământurile s-au dus în bucăți prin procese și moșteniri. Nici unul din urmași n-a fi avut caracterul aprig al boierului nostru și cu toate astea supușii lui au dus-o mai rău sub moștenitori decât sub
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]