2,919 matches
-
și „apofatismul personalist” ce refuză orice determinare de tip ontologic a Dumnezeirii. Cu greu s-ar putea găsi un termen comun de discuție între reflecția heideggeriană asupra nimicului și dogma teologică a creației ex nihilo. Sf. Maxim Mărturisitorul afirma că nimicul nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un sens, comensurabile cu Dumnezeu „cel mai presus de fire”. Convergențe teologicetc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între reflecția heideggeriană asupra nimicului și dogma teologică a creației ex nihilo. Sf. Maxim Mărturisitorul afirma că nimicul nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un sens, comensurabile cu Dumnezeu „cel mai presus de fire”. Convergențe teologicetc "Convergențe teologice" Aceste impasuri nu compromit meritele reale ale eseului lui Christos Yannaras. Ele pot fi puse în lumină printr-o comparație a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din urmă balena și izbuti s-o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul corabiei: de la distanță, i se păruse că vede ambarcațiunea, redusă la un punct pe apă, apoi un clocot de spumă strălucitoare, iar după aceea nimic; de unde, ajunseseră la încheierea că balena rănită fugise, tîrîndu-și după ea urmăritorii, cum se-ntîmplă de obicei. Oamenii se arătară destul de îngrijorați, dar deocamdată nu intrară în panică. în, greement fura arborate pavilioanele de semnalizare. La căderea serii, corabia porni în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
personaje chiar față de viață, pe care se răzbună deoarece nu-i pot asimila lecțiile și rămân buimaci. Cele mai reușite dintre personaje sunt alcătuite din stereotipii. Cu alte cuvinte, este vorba de oameni slabi, care se ascund îndărătul unor „dragi nimicuri”, tabieturi cu meniri defensive. Au mici pasiuni revelatoare: repararea ceasurilor, cultivarea florilor, observarea gângăniilor. Caută să se ferească astfel de exteriorul dușmănos, care, presupun ei, intenționează să-i standardizeze. În profunzime, inadaptabilitatea înseamnă refuzul uniformizării, al unui comportament instituit de
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
definitivă izolare și inutilitate o existență meschină, fără sens. O ipostază deosebit de pregnantă în proza lui B. este cea a ofițerului reformator. Cu un aer de inspirat, de inițiat în marile taine ale artei militare, acesta e posedat de biete nimicuri, pe care le consideră revoluționare. Între propriile păreri despre importanța acelor „idei” și neînsemnătatea lor reală, între pretenția de a aplica o „metodă nouă” și vechea practică a insultelor și bătăii există o discrepanță absolută, care definește în profunzime personajul
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
literarizarea unor forme provenind din aria de frontieră a presei. Proza scurtă, alertă, concentrată a lui Caragiale - asupra căreia se oprește C. în cartea sa, închizând metodic între paranteze restul operei -, își are ereditatea formală în notițele, pseudoreportajele, faptele diverse, nimicurile, cronicile fanteziste, publicate în gazetele vremii și reunite sub genericul Mofturi. Criticul urmărește manevrele prin care Caragiale convertește enunțul gazetăresc în proză canonică (un proces pe care, după formaliștii ruși, se întemeiază istoria formală a oricărei literaturi). Caragiale vede în
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
ritmurilor existenței, din care răzbate din când în când un țipăt. De sub coaja groasă a monotoniei ce acoperă viața celor din jur, copilul percepe sensuri care altora le rămân ascunse, comentează cu luciditate și năduf goana după tot felul de nimicuri și lupta pentru existență, simte acut frustrările și izolarea, înregistrează schimbări implacabile care îi marchează orizontul cunoașterii. Amintirile unora și altora îi vorbesc despre răscoala de la 1907, iar copilăria și o parte din adolescență îi sunt influențate de evenimentele războiului
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
vă poate strivi într-o clipă!? Cosmon: Venus, tu căreia oamenii i-au dedicat versuri și cântece nemuritoare și-ți spun „Luceafăr”, Selenei și Soarelui i s-au închinat versuri și cântece nemuritoare...(liniște) Marte (cu o voce aparte): Vorbe! Nimicuri... Selena: Muzică, poezie dar Hiroșima și Nagasaki? Cosmon: Selena, tu ai văzut numai ce greșeli au făcut oamenii. Nu este drept! Halley: (către Soare și planete): Priviți oamenii! Priviți-le chipul. Spuneți unde ați mai întâlnit atâta perfecțiune? La oameni
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mi-am Înăbușit reflexul. A pus pixul jos și și-a Împletit degetele. S-a aplecat În față și mi-a vorbit domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici. Eram sfâșiată. Luce, În scaunul lui de piele, cu părul lung și cu botinele până la gleznă, era genul de adult căruia i s-ar fi destăinuit un copil. Era de aceeași vârstă cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu vom mai putea fi opriți de nimic, cel puțin pentru moment. Ne-am continuat drumul până în dreptul primei săli de clasă. Ne-am apropiat încet și fără sunet. Ne-am aranjat în șir indian. Am deschis ușa rapid și... nimic. Clasa era goală! Nici urmă de vreun gardian. Am ridicat din umeri și am purces spre următoarea. Ne-am apropiat la fel ca și la prima clasă și... nimic. Nici aici nimic! Ceva nu era în regulă. Dacă Gardienii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ne-am aranjat în șir indian. Am deschis ușa rapid și... nimic. Clasa era goală! Nici urmă de vreun gardian. Am ridicat din umeri și am purces spre următoarea. Ne-am apropiat la fel ca și la prima clasă și... nimic. Nici aici nimic! Ceva nu era în regulă. Dacă Gardienii nu sunt răspândiți, atunci trebuiau să fie grupați undeva, ceea ce ar reprezenta un eventual pericol la adresa planului meu, căci separați sunt ușor de capturat și de pus la pământ, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prea liniștit ca să te deranjez. Cum ai dormit, totuși? Ca un înger, zise ea. Luasem drumul cantinei, deoarece auzisem pe holuri că era o mare atracție acolo, chiar dacă nimeni nu putea spune exact ce. Până am ajuns, am discutat diferite nimicuri, care nu aveau nici o importanță, dar care pentru noi însemna un mare lucru. Abia acum mi-am amintit! Ce prostuță sunt! M-am uitat contrariat la ea. Trebuie să plec, spuse când ajunsesem în dreptul ușilor cantinei. Sunt așteptată de Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei de la mine? exclamă principele. Zvârle brațele în lături. — Lasă-mă, omule, în pace și nu mă mai face să-mi irosesc timpul cu nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să spună nimic. Împăratul îl sfătuiește părintește: — Du-te și angajează-ți un avocat care să te învețe cum să procedezi! Își prinde fruntea între palme cu un gest teatral. Vocea-i este ostenită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pământ. Flutură din gene ca să alunge o lacrimă fugară. Nemuritorii preferă să rămână nepăsători în lumea lor cerească, fără să se sinchisească de durerile noastre... Cată apoi mânios la Agrippa. Ce-a mai venit și ăsta să-l agaseze cu nimicuri, când are și așa destule probleme? Îi citește însă îngrijo rarea pe față. Căldura prieteniei dintre ei topește imediat frân tura de adversitate pe care a simțit-o. Se apropie de el și-l cuprinde în brațe: — E o prostie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta, răspunde Jemima. Dar aproape că am ajuns la limită pe al meu, și nu știu cum naiba o să-i mai dau înapoi. Dragă, spune Geraldine. Gândește logic. Stăm pe-aici doar vreo sută de ani sau cam așa ceva, ceea ce reprezintă un nimic pe termen lung, de unde rezultă că de fapt nimic nu-i prea important în viață, și fără îndoială nu banii. Așa că-i vei da înapoi când te întorci. ― Geraldine, eu n-am părinți bogați care să-mi plătească facturile ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să, văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lângă foc, Petrec în minte vieața-mi lipsită de noroc, Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne-nțelese Vârstei crude și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Unde te duci? Când o să vii? {EminescuOpI 119} SONETE I Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul svîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la vieața toată. Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Dar și mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui toată? {EminescuOpI 232} NU MĂ ÎNȚELEGI În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți; Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o vieață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. ......................................... Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să înțelegeți. Cândva o să înțelegeți acest lucru. Samuraiul și Nishi strânseră hățurile și își luară rămas bun de la bolnavul acesta pe care n-aveau să-l mai vadă niciodată. — Nu ai nimic să le spunem despre tine celor de acasă? — Nu. În sfârșit am izbutit să-mi făuresc o imagine Sa care e pe placul sufletului meu. Lacul sclipea în lumina soarelui. Caii o luară la pas de-a lungul malului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mașina? Aha, spuse. Și privirea ațintită la piciorul patului Începu să-și piardă puțin câte puțin din fixitate. Apoi, În cele din urmă, dispăru și Încordarea și a doua zi era vlăguit și plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dintre birmanezi sunt budiști, cred că se poate spune că cei mai mulți trăiesc Într-un „regat al iluziilor“. Sunt Învățați să renunțe la dorințele lor omenești, precum un șarpe care Își dă jos pielea muritoare, iar astfel eliberați pot atinge nibbana, nimicul, țelul ultim al celor care respectă Încă vechiul canon pali sau chiar al dictaturii militare. E adevărat, aproape numai călugării urmează Învățăturile budismului theravada la modul cel mai strict, și totuși iluziile rămân și pot dispărea oricând - la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înainte să poată striga că sunt americani? Faptul că sunt americani Îi va ajuta? Dar dacă va avea efectul contrar? La două ore după apusul soarelui, Loot și Bootie s-au urcat pe ciotul copacului de unde Bunica Recoltei veghease cândva nimicul. Loot Își ridică brațele și strigă În dialectul Karen: —Să ne rugăm. S-a legănat pe călcâie, și-a dat ochii peste cap, iar prietenii mei au auzit din nou bolboroselile Îngânate. Peste vocea lui s-a adăugat glasul Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]