5,414 matches
-
clopoței, spre ceruri, îngerească se adună cântarea sufletelor credincioase, așa cum e lăsat de datina străbună. La mesele împovărate colorat cum n-au fost niciodată peste an, în fiecare casă, vezi cum s-au adunat vlăstare ale fiecărui neam. Începe-a ninge-n suflete și-n gânduri, iar lumea se deschide c-un colind spre cerurile odihnite-n pace, când lumânările se-aprind! Referință Bibliografică: CÂND LUMÂNĂRILE SE-APRIND / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16
CÂND LUMÂNĂRILE SE-APRIND de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367779_a_369108]
-
Acasă > Poeme > Devotament > CLIPELE DEVIN REGINE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin, Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin. Se aude cum respiră-n taină stelei veșnicia, Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia. În lumina născătoare de un alb imaculat, Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat, Mă visez copil în casa decorată cu icoane, Pe-un
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
de pâine umezită de timpul când afară era cald. Pe tine nu te aud măicuță dragă, dar văd cum vrei să îmi zâmbești; nu poți, pentru că alții ți-au luat pe când trăiai, și zâmbetul și plânsul. E noapte și mai ninge, scumpă, mamă, și-n minte-mi conturez figura ta. Atât de bună erai mamă, și cum ne mângâiai când seara, în paturile calde, ne-așezai. Îmi las pleoapele obosite să-mi cadă peste ochii și își simt mâna caldă, și
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clipa și-ntinde aripa sub frumosul din tine ce respiră în mine. E timpul luminii pentru noi, dragoste! Sub a zărilor ardoare și-a îmbrățișării nemișcare într-o iarnă înfloritoare pe ramuri de visare, ninge mângâierea ta peste izvorul dăruirii mele sub creșterea-descreșterea inimilor noastre în unda întinderilor-emoții; Fiindcă, aurul privirii tale străluce pe corpul meu ca cea mai perfectă lucrare ... în mișcare! Referință Bibliografică: Sculptură / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175
SCULPTURĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367029_a_368358]
-
eliberate de stihiile dezlănțuite ce-și făcuseră de cap cu casa și viața noastră, apăru bunica tăcută, gârbovită sub greutatea unei poveri stranii, cu fruntea perlată de sudoare, cu basmaua înflorată căzută mult pe spate, dezgolind indecent argintul tâmplelor sale ninse de ani și de ...altceva, ce-i adâncea și mai mult ridurile ce-i brăzdau chipul trist și extrem de obosit, acum. Niciodată nu o văzusem atât de marcată! Am înțeles că în lupta aceea crâncenă cu forțele obscure ale unei
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
în perpetuu balans deasupra hotarului dintre trecător și veșnic. - „Poeme de dragoste sută la sută”. Timpurile verbale trec dramatic din prezent în trecut și invers, însă ceea ce se exprimă în timpurile viitorului întrece nesiguranța prin promisiune. „Și dacă mâine va ninge, ține minte, / între noi va fi doar un alb orbitor / de nevedere, de omăt și de dor / și de prea multe nespuse cuvinte”. Prezentul se zbate de multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
interesează pe poet sunt pași care nu se opresc niciodată. Este spațiu și sunt momente, în exprimarea poetului, înțelese, însă, ca incrustații în țesutul infinitului. „Timpul se cerne ca un praf de vis / și ne trezim că peste noi a nins / [...] / mi-e sufletul puțin cam ruginit, / dar nu sunt sigur, sigur c-am murit”. Este o poezie, cea a lui Mircea Tudose, care se rostește în promisiunile neîndoielnice ale firmamentului, ale neștiutului, ale zborului, în vorbele distinse ale glacialului, ale
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
reale, să-și rotească timpul apele ideale, să se deschidă poarta spre veșnicia adâncă, adâncă. „Mă-ntorc în timp / Ca-ntr-o pădure deasă / [...] / În păr mai port ascunse / Puzderie de stele / Din spuza vetrei noastre / Și înfrunzește codrul / Și ninge-n plină vară / Și dincolo de zare / Atâția morți învie”. Când este ieri și când e mâine, unde e dincoace și unde dincolo, ce le desparte pe aici și pe acolo? Poetului îi ajunge să știe că există un Părinte aici-dincolo-întotdeauna
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SFÂNTA MARIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Peste suflete se-așterne ruginiul toamnei, greu; Ninge funigei albaștri de la bunul Dumnezeu, Albe stele se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a sfințit un glas de
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
jocurile pe calculator, alții în... frigider, alții în telenovele și alte moduri mai creative sau mai puțin creative de a anestezia durerea singurătății. Eli Henteș, părăsită de soț, fostă actriță: Rămasă singură, știu că eram lângă geam și priveam cum ninge cu fulgi mari - priveam la fulgi și plângeam. Eram foarte bolnavă atunci când soțul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie. Apoi am învățat să iert și să iubesc. Iertându-i pe cel și pe cea care mi-au
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
lirică modernă, în care zăpezile aduc nota de mister și vorbesc despre un univers poetic prin excelență subiectiv. Eul liric este clar definit, iar evocarea anotimpurilor sugerează intrarea în universalitate si dorința de a atinge prin scris, perfecțiunea. „Zăpezile acestea/ Ning întotdeauna/ În chip poetic./ Nu rămâne decât/ Să trec puntea/ Anotimpurilor/ Și să le deznod.” "O șansă pentru poezie" se remarcă prin totala transparență, prin concentrare, prin spiritualitate. Rămânem în cotidian, în lumea obișnuită, condiția poetului fiind redată simplu, prin
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt/ zburând/ printre păpădii” - sau în „Melc” - „rouă/ sclipind/ în dimineți/ și dâre” - ori în „Mai” - „ninge cu păpădii/ lumina/ și ți-e bine/ ai oprit pentru puțin/ timpul în loc” -descrierile sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză extremismul verbal al unui erotism contaminat de bolile vulgului
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte și ape Aprindeam orele ninse de șoapte Tu erai, nu puteam să te las... Însetat ca iarba să nu-și sorb făptura Mi-aș mai pune înc-o dată gura Ca în ultima clipă dintr-un ultim ceas... Referință Bibliografică: VERSURI ALBA / Ioan Lilă : Confluențe Literare
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
nebună, numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul, asemenea celui de zăpadă, este rece, înțepenit de gerul lăuntric ce-i intră-n oase, trist și singuratic „Și ninge... ninge enervant... tulburător.../ Cu viscol șuierând, nămeți mă doboară.../ Zăpadă-n suflet, în gânduri și în dor.../ Un trist Om de Zăpadă, agoniind să mor!” Om de zăpadă (p. 112) Volumul ne prezintă două imagini ale omenirii la o distanță
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul, asemenea celui de zăpadă, este rece, înțepenit de gerul lăuntric ce-i intră-n oase, trist și singuratic „Și ninge... ninge enervant... tulburător.../ Cu viscol șuierând, nămeți mă doboară.../ Zăpadă-n suflet, în gânduri și în dor.../ Un trist Om de Zăpadă, agoniind să mor!” Om de zăpadă (p. 112) Volumul ne prezintă două imagini ale omenirii la o distanță de peste
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
supradotați patricieni;Ei cifrele reduc din pensii și chenzine,Iar țara vor s-o scape triumfal de cetățeni.23.08.15... XIII. SINGURI ÎN CUVÂNT, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1693 din 20 august 2015. Singuri în cuvint Ninge cu un val asurzitor de soare, Scrâșnind, înalță tabla, aburii pe casă. Bătrânul vânt ascuns în agonizare, Sub Lună-și linge rana prejudicioasă. Revino, scumpa mea, acuma e timpul, Durerile vor sta cu noi la dulce taifas... Se scurge bătucit
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
-mi fuseseră permise. Și astăzi sunt copilul cel timid, Mă tem ca să privesc viața în față. Dar când m-ataci devin foarte acid, (și mai ales să fie dimineață !). În ochii mei rămân mereu copil, Chiar dacă anii peste mine-au nins. - Același personaj etern umil ! Și care e dispus la compromis. Cu mâna ta în mâna mea aș sta, - Iar visul să ne fie chiar real ! Ca o sentință dacă s-ar putea, Emisă de obștescul tribunal. Cu toate că e greu de
SENTINȚA TA VA FI ... COPILĂRIE ! de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368610_a_369939]
-
bezna aceea și mă rugam fără întrerupere - dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele iar la tâmple răsar nuanțe de alb în straturi ninse de vreme și viață, nepătate de ceara aceea mereu scurgândă. Descos năucă liniștea mormântului în ticăitul continuu al ceasului și în pasul nestingherit al omului - toate au vibrat cândva - toate mai puțin viața în sucu-i propriu ... mizer și duhnind a
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
Mituri străvechi să revină. Gavriil, Arhanghel Mare, Vestind Mariei Fecioare, A Domnului întrupare, Bine-i de însămânțare. Gătită-n flori de mireasă, Natura la Blagovește, O recoltă generoasă Pentru toamnă prevestește. Când vremea se răcorește, Iar floarea-n pomi este ninsă, Iarna se mai prelungește Și recolta-i compromisă. Via, pomii din livadă, Vite din gospodărie, Casă, curte și ogradă, Se afumă cu tămâie. Să alunge-n depărtare, Molime și duhuri rele. Grădini de-a fi roditoare Și sănătoase vitele. Mormintele
„BLAGOVEȘTE DEZLEAGĂ LA PEȘTE -TRADIȚII DE BUNA VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368654_a_369983]
-
păsările, cum se răcesc nopțile... Până când, într-o zi, am picat și eu alături de frunzele căzute înaintea mea. Ele m-au acoperit cu grijă, ferindu-mă de frig și legănându-mi somnul. A fost un somn lung, în timpul căruia a nins, iar eu am visat păduri cu poiene pline de flori și de zâne. Visam fluturi și păsări...visam că alergam prin pădure...Dar, într-o dimineață, am auzit un glas de copil. „Ce-o fi asta”, m-am întrebat? „Încă
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
unsoare pita împăturata acreala dar și corinde vechi rostite de aproape nonagenarul Baci Pirchița Ciocăneaua Criști Zmău Casian adevărați corindători care preț de câteva ceasuri în prezența primarului și a viceprimarului a trecătorilor au facut sa s deschidă Cerurile!Să ningă peste creștetul lor la Corindat cu banda cu Linu-i lin Florile Dalbe! Referință Bibliografica: CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2182, Anul VI, 21 decembrie 2016. Drepturi de Autor
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
Noaptea va trece senină! De-și scutură albul cojoc, Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: MOȘ NICULAI / Gheorghe
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
Oedip, pământul îmbracă la brâu curcubeie, se-mbată din ape din pântec de munte, la poale o ciută-nsetată să beie și-acolo-n înalt acvila să cânte, când aripi se-nalță din ochi de copil se-oprește furtuna și ninge cu stele, renaște pădurea din suflet abil și seceta moare sub ploi de lalele. Mă leagă de cer Mă leagă de cer cu chingi de mătase, Cu părul vâlvoi de vânt m-oi purta, Pe rochia-mi albă doi îngeri
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NINGE PE IAȘI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Și ninge, ninge ca într-o poveste , Pe mine, pe tine, pe șapte coline, Ninge pe Iași cu steluțe celeste, Ninge că-i
NINGE PE IAŞI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363599_a_364928]