2,252 matches
-
relua o viață spirituală după ravagiile războiului. Ultimele rînduri ale acestui text conțin o recomandare care pare aproape absurdă astăzi, dar e cu atît mai emoționantă: "Îmi îngădui în mod special (și e foarte firesc) să vă recomand poezia - aceasta noblețe a limbajului și să vă adresez salutul speranței noastre spirituale comune." Am făcut aceste precizări legate de alcătuirea volumul pentru că ele conțin, după părerea mea, cheia înțelegerii cărții, și totodată justificarea importanței ei. Cele două texte adăugate de Marius Ghica
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
Abia tîrziu prin orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui "tu" feminin chiar și "prințesa mea", pentru eul liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
rememorează momente care cu greu pot fi uitate. Sunt mărturiile unui om care a avut parte de întâlniri fabuloase cu oameni despre care cei mai tineri nu au auzit decât de la profesori sau de la bunici. De această dată, în capitolul ”Noblețea smereniei”, scriitorul Dan Ciachir ni-l înfățișează pe părintele Dumitru Stăniloae pe care l-a întâlnit pentru prima dată în noiembrie 1982. Despre Dumitru Stăniloae ar fi multe de spus, dar oricine trebuie să știe că avea o natură pozitivă
Parizienii se distrează în timp ce românii trăiesc o TRAGEDIE by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27263_a_28588]
-
de afară, despre exil, despre Esrig și despre Penciulescu, despre întoarcerea în România, am răsfoit caiete program de o eleganță impresionantă, făcute tot de el, mi-am plimbat ochii pe afișe. Spiritualitatea lui Vișa era peste tot. Era conținută în noblețea cu care făcea teatru, cu care gîndea lumea, în delicatețea cu care mă privea, în conținutul consistent al ideilor fizice și metafizice. Și o descopeream în tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
vis de la Gruiu. Locul pe care l-a adorat, locul care l-a apărat, care l-a încărcat cu putere, cu energie, cu înțelepciune și îngăduință. Spunea, rîzînd, "sînt un băiat de cartier!". Rar se poate vorbi, însă, despre atîta noblețe, despre poezia rafinată a mîinilor, a corpului, despre tandrețea ochilor, despre o inteligență profundă. Vorbea în imagini. Parcă desena cu cuvintele. Ștefan Iordache a fost un tip fascinant. A avut ceva unic, har divin, ceva care exercita seducție. În orice
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
pămînt, biserica era mireasa lui Hristos, și pînă și feuda, latifundiul aflat în posesia unui nobil, era o prelungire a vrerii divine. Și la fel cu amorul: împreunarea trupurilor cerea un principiu superior din a cărui elevație iubiții își trăgeau noblețea. Și astfel, cei care se împreunau nu o făceau atît pentru plăcerea lor, ci avînd în minte înmulțirea neamului lui Dumnezeu, și chiar dacă totul se reducea pînă la urmă la o copulație biologică, cele care năzuiau, înaintea trupurilor, să se
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
de racordarea la gruparea interbelică a „noii spiritualități“. Constantin Amăriuței (care se retrage din redacția revistei începând cu nr. 8 din l954) ar putea fi considerat probabil un filosof al specificului românesc tot atât de important ca Mircea Vulcănescu. Un titlu de noblețe își câștigă revista prin colaborarea lui Mircea Eliade, de cinci ori, în intervalul l95l-l954 (la care mă limitez): cu un eseu despre Kierkegaard (în nr. 2), cu piesa „1241“ (în nr. 4), cu fragmente de jurnal (în nr. 5 și
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
indusă pe cale maternă de cea care o inițiază nu doar în ars amandi. Într-o superbă oglindire, protagoniste sînt de fapt fiica și mama, Veronica Franco/Catherine McCormack (Braveheart) și Paola Franco/Jacqueline Bisset, tandemul lor conferind filmului o aparte noblețe. Prin jocurile minții și ale senzualității, prin stilizarea ritualurilor și a idealurilor. într-o aspirație trufașa spre autoîmplinire. De unde și titlul original: A Destiny of Her Own/Un destin după propria voința. Frumoasă venețiana. Producție SUA Regency Enterprise - Twentieth Century
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
pretutindeni unde îl întâlnise, în țară, în Franța și Italia. Chiar și în biblioteca închisorii din incinta mânăstirii Mărgineni (Prahova), ctitorie a stolnicului Constantin Cantacuzino. "Eu mi-am început viața intrând în pușcărie pentru revoluție, și închisoarea obligă ca și noblețea." Așa aflăm unde a consultat Nicolae Bălcescu două scrisori despre arta militară al căror autor este Basta. Una la Biblioteca de la Sf. Sava din București, "împodobită cu un portret al lui Basta" și alta găsită la Biblioteca Națională din Paris
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
făcând din Roman un posedat al unui rău care, dincolo de a fi politic, este expresia unui demonism mai subtil și mai periculos pentru că se joacă nu cu vicii, ci cu virtuți inculcate ideologic. Altfel, filmul este o poezie frumoasă despre noblețea de a fi nobil și ticăloșia de a fi ticălos.
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
adăugînd în schimb că lucrează în continuare la traducerea lui Esenin. Am înțeles că despărțirea de trecutul său poetic e un fapt tranșat în conștiința acestui personaj de-o energie conținută a renunțării. Cu o distincție, mai mult, cu o noblețe a renunțării, astfel cum l-aș putea caracteriza. A fost singurul membru al Cercului literar de la Sibiu care n-a lăsat nicio carte de creație originală. Un om fără umbră... Care să fie cauza? Un scrupul excesiv al calității, o
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-au îndeplinit misiunea... * Să fii somon. Să ataci ca un somon! Să facem o echipă de somoni intratabili. Să cunoaștem și noi noblețea efortului și răsplata finală a victoriei dobândite...
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
TV, a mărturisit despre proasta părere pe care o avea despre emisiunile sale din acea perioadă și timiditatea cu care l-a abordat prima oară, telefonic, pe Octavian Paler - „era ceva nemeritat pentru mine ca un om de profunzimea, de noblețea lui Octavian Paler să-mi acorde atâta atenție și generozitate”. Un alt subiect incitant deopotrivă pentru societatea civilă și pentru presă, abordat la întâlnirea Marina Constantinescu - Mihai Gâdea de la TVR, este acela al relației dintre intelectuali și puterea politică. Iată
Mihai Gâdea la TVR: “Liderii de opinie mor, ad litteram" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79634_a_80959]
-
zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau familiaritatea cu studiul își sapă și ele amprente vizibile în acest număr de serie al ființei umane care este obrazul. Să ne gîndim doar la personalități atît de diferite ca Napoleon, Goethe, Chopin, Lord Byron
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
Maria Callas - La Divina de Terrence McNally. Aprecierile favorabile și premiile oferite acestei montări, a cărei regie o semnează Radu Gabrea, îi demonstrează calitatea. O biografie emoționantă, dar concisă, a uneia dintre cele mai iubite artiste ale lumii, interpretată cu noblețe de Victoria Cociaș, acest spectacol a fost și este unul dintre cele mai urmărite în țară și străinătate. Scandal la Operă! de Ken Ludwig și Ultimul Don Juan de Neil Simon, ambele în regia regretatului Petre Bokor, sunt alte două
Victoria Cociaș, actrița cheie de la Teatrul Nottara, sărbătorită de colegi pe 6 iunie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25630_a_26955]
-
cărți. Laszlo Alexandru îl acuză pe George Pruteanu de "neobrăzare", de "rea-credință și imbecilitate morală", de o "sprintena activitate mincinoasă". Omul care a pledat la televizor, ani la rând, pentru absorbirea culturii în viața de fiecare zi și pentru regasirea nobleții în relațiile dintre oameni - investind în acest demers un adevărat geniu pedagogic - are parte acum de un asemenea tratament! Intransigenta morală de care face parada autorul cărții nu justifică agresivitatea să. De altfel, însăși preocuparea de a-i moraliza pe
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
Ignat despre Scarpia înclină mai mult spre latura să violență, venala, de „zbir” al Romei. Se și potrivește cu vocea să incisiva, cu multe accente în forță, cu statura să înaltă și gestica hotărâtă. N-ar strică însă și puțină noblețe, o oarecare îndulcire a frazei, mai ales în scenă ademenirii Toscăi în pânză să de paianjen. Celelalte roluri au fost asigurate de soliști tineri și cu glasuri de perspectivă: Marian Rește (Angelotti), Gelu Dobra (Sacristanul), Nicolae Zaharia (Sciarrone), Claudiu Bugnar
O proasp?t? montare a operei ?Tosca? de Puccini la Bra?ov by Lumini?a CONSTANTINESCU [Corola-journal/Journalistic/83850_a_85175]
-
a doua mișcare, artiștii s-au aplecat asupra caracterului liric și interiorizat al discursului muzical. Dotați cu un rafinat simț poetic și cu o muzicalitate înnăscută, interpreții au comunicat direct cu publicul, făcându-l părtaș la emoțiile transmise. Am admirat noblețea și sensibilitatea cu care Horia Mihail a expus tema principală a menuetului, preluată în aceeași manieră sinceră și expresivă la vioară, precum și îngemănarea subtilă a sonorității celor două instrumente. În secțiunea mediană (în mi major), remarcabilă prin frumusețea inspirației melodice
Recital ?n Pia?a Ateneului by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83856_a_85181]
-
elan, de forță și eroism, au conferit strălucire momentelor de culminație și au realizat contraste dinamice și expresive remarcabile. În cea de-a doua mișcare, Adagio cantabile, au fost evidențiate cu mult rafinament și sensibilitate, conținutul poetic al muzicii și noblețea sentimentelor compozitorului. Pe parcursul celei de- a treia mișcări, Scherzo (Allegro), am apreciat caracterul ritmic pregnant, elanul, strălucirea și verva interpretării. La un moment dat, din cauza vântului puternic, partitura viorii a căzut de pe pupitru. A fost un moment de surpriză pentru
Recital ?n Pia?a Ateneului by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83856_a_85181]
-
de rîs dement, nervos, din acelea pe care le declanșează, la sfîrșit, o acumulare de nenorociri, m-a cuprins și pe mine." (p. 29) Un altul și-ar fi preschimbat boala în flașnetă a narcisismului patologic; și-ar fi descris noblețea dată de asprimea suferinței sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi fost deșteptarea credinței. Dar nu Dominique
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
copilăriei mele, și, mai nou, de Galele Uniter. Nu mereu, însă, vibrația și emoția pe care le-am simțit din plin la Arad. Am stat în foaier și am privit. O eleganță fantastică! Oamenii veneau cu o anumită smerenie, cu noblețe, ca să-și arate iubirea față de un artist mare, emoționat și el de această întîlnire. Deschiderea Festivalului de Teatru Clasic de la Arad a fost pusă sub semnul rafinamentului și al nobleței. Prietenul meu, Christian Caimacan, a avut o idee nu doar
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
de Gabriellino. Dezlegînd săculețul și văzînd conținutul, a rîs cu poftă. Atunci a ținut să mă consoleze pentru chelia mea precoce la care - din păcate - nu puteam renunța nici măcar în onoarea cheliei lui. - Numai calviția totală lasă să se vadă noblețea desăvîrșită a unui cap. Dumneavoastră și cu mine n-avem de ce să ne temem de ea; dar ia gîndiți-vă la un cap prost modelat, la capul unui om vulgar, care a chelit de timpuriu. Ce oroare! Timpul a trecut și
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
firesc de vocabulă vie, de aici și șansa minimă de a avea un destin cultural. Situația fericită e că stofa fizicianului e cu mult mai bună decît cuvîntul pe care îl folosește. Altfel spus, intenția lui Basarab Nicolescu are o noblețe pe care ariditatea sleită a noțiunii de transdisciplinaritate nu o surprinde defel. Autorul vrea ca ruptura dintre științe și religie să fie depășită, dar cazul său e al unui intelectual de rasă pe care urechea limbii îl trădează atunci cînd
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
și-l percepe ca pe un handicap care îl descalifică în proprii ochi. Într-o epocă de rigoare morală a cărei strictețe era păstrată măcar în aparențe, Wittgenstein își vede homosexualitatea ca pe o damnare absurdă ce îl exclude de la noblețea imperativului categoric. Și cum onoarea și datoria nu sunt cuvinte goale la sfîrșitul lui belle époque, Wittgenstein și le asumă cu deplină dăruire, ca apoi să constate că trăiește sub pragul lor de exigență. Intuiește că niciodată nu va fi
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
să constate că trăiește sub pragul lor de exigență. Intuiește că niciodată nu va fi model pentru alții, cerința kantiană de a te purta în așa fel încît comportamentul să-ți fie normă de conduită universală părîndu-i-se de o neverosimilă noblețe. Și astfel Wittgenstein e silit să recunoască că, aidoma semenilor, invocă virtuțile pentru a se lăsa de fapt condus de vicii, falia dintre cele două planuri neputînd fi acoperită cu sofisme etice. Reacția imediată e de consternare, Wittgenstein fugind de
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]