1,758 matches
-
zicea celei tuciurii [subl. n.]"39. Cartea lui Ion Ianoși îl ajută pe istoricul vieții politice și ideologice de după 1945 în special din perspectiva raporturilor dintre memorie și istorie. Fără să își propună, Ianoși veștejește - în mod salutar - literatura istorică "nostalgică", îndatorată național-stalinismului40. În primul rând, prin relevarea în detaliu a caracterului profund malign al tentativei de uniformizare, îndeosebi din anii 1960-1980 - "visul ceaușist al omogenizării"41 -, îmbinând reflecția specifică istoriei politice cu propriile mărturii. În al doilea rând, profesorul Ianoși
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al.
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de substanță între Steaua Venerii și cea a singurătății. E într-adevăr aici o poezie a neîmplinirii erotice, fără să fie una lipsită de erotism, o poezie a eșecului și, poate, a resemnării, a reificării sentimentului în cuvânt. Acvaticul, imagine nostalgică a apei, a mării, imprimată în sufletul poetului, spun unii comentatori, de călătoriile întreprinse în compania tatălui său, e, aproape, omniprezent. La întrebarea pe care Gaston Bachelard și-o adresa retoric în volumul L'eau et les Rêves (1942), " Oare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sus a Moldovei”. în cea de jos era concurată de „Azuga” și „Bragadiru”. „Hala” era piața de bere, acoperită. în termenii de azi, ea (cu spațiul amenajat din jur) constituia un loc de socializare. La mijlocul deceniului al treilea, un reporter nostalgic o descria astfel: „Acum treizeci și mai bine de ani, cînd vîrsta copilăriei colora în roz toate aspectele vieții, Bacăul, orașul nostru, avea una din cele mai frumoase grădini de vară./ Seara, singuratici, sau în grupuri, băcăuanii de pe vremuri se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
capacitățile creatoare și de a ne mulțumi cu imitarea altora. Deși nu puteau fi negate, creșterile economice de la sfîrșitul celuilalt secol și înnoirile în materie de civilizație apăreau totuși ca insuficiente și inconsistente, iar asta generase o stare de spirit nostalgică: „Dacă ne întoarcem cu 40, 50 de ani în urmă, romînii stăteau - susținea institutorul băcăuan (ceva similar scrisese, pe la 1880, și Eminescu) - mult mai bine ca astăzi: 1) datoria statului era minimă, nu la miliarde ca acuma; al 2-lea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bine de o jumătate de pagină: „Aș fi deschis eu vorba dacă lăutarii n-ar fi început tocmai un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptos și trist, aproape funebru. în legănarea lui molatecă, pîlpîia, nostalgică și sumbră fără sfîrșit, o patimă așa sfîșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
neînregimentați, văzând cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de altă parte, o categorie stranie de activiști ai monarhiei, bătrânei paseiști sau tineri anarhiști reciclați (de masa de manevră a poporului îndobitocit de televiziunea iliescană
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ai ascultat pe gânduri..." Ideea că marile momente ritualice ale vieții se constituie din gesturi simple și că În substanța acestora se ascund tainele sacre ale vieții, timpului, iubirii și morții, este sugerată, În poem, printr-o enumerare de evocari nostalgice, menite să sugereze, ideea perisabilității acestora. Vârstele ființei, momentele grave ale vieții, eterna rotire a anotimpurilor, vremurile vechi cu „poteri și haiduci” sau timpurile noii sensibilități „simboliste”, sunt popasuri ale timpului făcute În eterna lui devenire. Nu este de prisos
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de frânturi de existență, văzute prin ochii altora, ca un amplu reportaj al mărturisirilor (vii) despre cum trăia ea (prin vocile unor Capote, Miller sau Kennedy). Pe Greenson, moartea actriței îl lasă deschis și vulnerabil, pe Schneider îl face admirativ, nostalgic și dedicat. Doar că secretul elucidării acestei morți nu e însă și secretul din Marilyn pe divan... „Într-un sens, moartea e și mai simplă decât viața, nu vi se pare? Intri știind că ai aproape toate șansele de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
voastră întreagă am început să vă înțeleg mai bine, pe voi oltenii. În alcătuirea sufletească a voastră nu mai intră ca notă fundamentală colina, cu unduiri la infinit, deși doina este cântată în Oltenia. Voi ieșiți - scăpați din spațiul mioritic, nostalgic și resemnat al românismului. Olteanul are un alt stil moral pe care i-l dă Dunărea și plaiurile ei largi, ceva neânduplecat, dar mlădios, de o putere care curge și trece chiar printre munți, făcându-și loc în lume...Totodată
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ci într-o anumită independență față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar trecutul și viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un vis ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care se deschisese simfonia și care apare puțin schimbat. Sunt expuse pe urmă diferite variațiuni ale temei inițiale, întrerupte din când în când de accente mărețe. Către sfârșit, într-o mișcare ceva mai animată, pe acompaniamentul coardelor, fagotul aduce ecouri nostalgice ale temei de la început, după care urmează încheierea. Partea III (allegro) este un scherzo. Prima temă, expusă de violoncele și contrabași, este expresia unui elan lăuntric. A doua secțiune a ei, care o completează, este ca o ezitare, ca o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
nu-mi pot scoate ziarele, pe masă vazele au crizanteme veștede în ele, amintirile se șterg încet-încet, Dolhasca e un paradis pierdut, doar din când în când mai adie un dor de femeile frumoase de acolo, cu mireasma lor alintată, nostalgică, provocatoare... provincia mă înghite... strada mă copleșește... și câte și mai câte... Vorba titlului ăluia, parcă Peter Cheyney, Ce le pasă Damelor!!! VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Fortuny și Galliani Una din plăcerile mele de anul trecut la Veneția, în 2007
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate Împreună doar În versurile nostalgice ale lui Baudelaire... Rechinițe tulburătoare, zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de familie în fostele servicii secrete) a rezultat în asasinarea unor funcționari de stat. Mesajul perceput de majoritatea populației a fost acela că noua societate este incompatibilă cu valorile dreptății și ale justiției sociale. Consecința a fost apariția unei atitudini nostalgice și chiar pozitive a garanțiilor sociale și economice oferite de fostul regim socialist. Este adevărat că UE a încercat să introducă anumite reforme instituționale care să asigure o mai mare transparență în activitatea politicienilor aleși în Parlament sau a membrilor
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
uluitor, György Dragomán recreează o întreagă lume de gesturi și obiecte, fragmentele de povești din care este alcătuit romanul coagulându-se în jurul jucăriilor artizanale și arsenalului improvizat al unui băiețel de unsprezece ani.“ „The Washington Post“ „Dragomán creează o copilărie nostalgică, plină de jocuri și șotii, dar în zilele întunecate ale statului polițienesc condus de Ceaușescu aerul e atât de otrăvit, fizic și psihologic deopotrivă, încât pericolele pe care le imaginează puștiul riscă să devină mortale. (...Ă Tânărul Dzsáta nu poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
entuziasm, dar fără prea multă atenție din partea media. Se așteaptă ca la turneul anunțat pentru luna decembrie să fie vândute în jur de 3 milioane de bilete - rămâne de văzut dacă este vorba despre 3 milioane de doamne și domnișoare nostalgice sau viitoare ambasadoare ale unui nou tip de Woman Power. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Republica Fotbalistică România Lucian Dan TEODOROVICI Am mai scris despre o lume autohtonă tot mai anacronică, una care se dezvoltă totuși în paralel cu societatea românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și PRM, cu tot cu votanții lui, este de stânga - o stângă naționalistă, cum a fost mereu cea sovietică, o stângă intolerantă, xenofobă, antiamericană și anticapitalistă, dar populistă și egalitaristă, cel puțin la nivelul discursului. Avem apoi stânga ceaușistă. Nu îi spun „nostalgică“, fiindcă, spre marea mea surprindere, există tineri sub 20-25 de ani care practică același discurs ca și nostalgicii pensionari: Ceaușescu a încercat să aducă independența și prosperitatea României, dar a fost înșelat de cei din jur. Nu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
stângă intolerantă, xenofobă, antiamericană și anticapitalistă, dar populistă și egalitaristă, cel puțin la nivelul discursului. Avem apoi stânga ceaușistă. Nu îi spun „nostalgică“, fiindcă, spre marea mea surprindere, există tineri sub 20-25 de ani care practică același discurs ca și nostalgicii pensionari: Ceaușescu a încercat să aducă independența și prosperitatea României, dar a fost înșelat de cei din jur. Nu și-a dat seama de situația reală și a căzut victima unui scenariu occidental de distrugere a socialismului în Europa de Est. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
când dați gata jumătate de kilogram de porumb. Pe încercate. Acestea fiind zise, promit că nu mai aduc vorba de chestiuni culinare. Numai până când o să mi se facă poftă de bomboane. Un Lars Von Trier „de râs“ și un Menzel nostalgic Șeful șefilor/The Boss of It All a fost făcut de Lars Von Trier între Mandalay și Wasington, părțile a doua și a treia din trilogia sa despre America. Și e o comedie! Râzi la ea cum nu râzi la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Alexander McQueen. Mitologiile vechi ale soarelui și lunii dansând sunt reactivate în versiune postmodernă de Susanne Schmogner și Jane Haidachers. Este o lume de basm cristalină, populată cu ingeri florali și alte stranii personaje. Poți contempla aici o ireală și nostalgică lume apusă a misterelor și fanteziilor. Totul devine posibil grație unui alt limbaj, la fel de universal și fascinant ca și muzica. Este vorba de poezia luminii. Ea însoțește sublima muzică a sopranei Jessye Norman. Aria de final "Thy hand, Belinda" din
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
-o Eliade, și în opera sa de cercetător, și în cea de scriitor, omul trece adesea, în mod tragic, pe lîngă sacru, fără să-i recunoască urmele, aidoma eroului din Nuntă în cer, măcinat de îndoieli și de un iz nostalgic al irosirii: (Nuntă în cer, București, Garamond, p.10) Atipic prin informație, poezie și mister, „un Parsifal rătăcit” prin cultura occidentală, cum frumos îl numește Noica, preluînd formula din înseși textele lui Eliade, prozatorul încearcă și prin ficțiune, la scara
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține celebre, ca Blaga, Ștefan Bezdechi sau Țuțea), prietenii fără nume, reținuți de câte o amintire nostalgică, au această dublă culoare, de nord și sud laolaltă. În „rătăcirile elevului Negoițescu“, intră nu numai descoperirea sexualității, ci și descoperirea istoriei, derapajul politic, transformarea - din fericire, efemeră - a tânărului crescut în atmosferă intelectuală, tolerantă și occidentală într-un legionar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ego, căci, la fel ca la personajul său, componenta feminină este „încrustată organic în ființa lui“. Ca urmare, copilul este mereu avid de reciprocitatea afectivă, ale cărei semne - mângâierea și sărutul - sunt reprimate de instanța parentală, închegându-i o sensibilitate nostalgică de tip proustian (I. Negoițescu va fi, de altfel, constant preocupat de biografia lui Proust): „Tata interzisese astfel de manifestări sentimentale, considerate de dânsul ca de prost-gust. Nici pe ei nu i-am surprins vreodată sărutându-se ori mângâindu-se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]