2,627 matches
-
din ele jartiere. La subsol, Logan și Insch o găsiră pe Isobel MacAlister Însoțită. Iubițelul ei cu păr lins pierdea vremea pe-acolo, În stilul lui obișnuit, efeminat și tâmpit. Trei studenți la medicină stăteau În picioare cu carnetele de notițe pregătite. Toți interesați și nerăbdători să afle cum să procedeze la tranșarea unui băiat de patru ani ucis. Nici măcar nu-l privi pe Logan când Îi adresă un salut scurt inspectorului. Corpul gol al lui Peter Lumley fusese așezat la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tranșarea unui băiat de patru ani ucis. Nici măcar nu-l privi pe Logan când Îi adresă un salut scurt inspectorului. Corpul gol al lui Peter Lumley fusese așezat la mijlocul mesei de lucru, palid, lucios și foarte, foarte mort. Studenții luau notițe, iubițelul zâmbea afectat, iar Isobel tăia și examina și extrăgea și cântărea. Era exact aceeași poveste ca și În cazul lui David Reid, doar că lipseau starea avansată de descompunere și mutilarea gentială. Strangulat cu un fel de cordon, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
genunchii? Ai cât, nouzeci de ani? Logan se făcu comod În loc, punându-și un picior pe capul patului. Hai să-ți spun eu cum cred că a fost, bine? Intervii dacă greșesc ceva. Stând tăcută În colț, agenta Watson lua notițe, trecând neobservată. — Geordie Stephenson vine din Edinburgh tot plin de el, căutând să facă o mică afacere. Cât e sus se dă un pic În stambă. Așa face jocurile pariorilor, și pierde serios. Numai că nu-și poate acoperi datoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce de care era În stare. Sau pot să-ți spun Cameron? Bărbatul nu-și ridică privirea. O pată mică roșie trecuse prin bandajul de la Încheietura lui stângă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o sală micuță, călduroasă. Singurul inconvenient, care îl făcea să-și simtă picioarele parcă prinse cu lanțuri, era faptul că nu-l lăsau singur. Doi sclavi, oameni de încredere ai Liviei, erau mereu alături de el, plictisiți. În timp ce scria și lua notițe, ei stăteau pe două scăunele, tăcuți. Ca să-și mai alunge plictiseala, îl întrebau, când unul, când celălalt, dacă mai vrea foi, sau un calamus, sau ceva de băut; și imediat îl chemau pe un altul, care, la fel de obsesiv, aștepta afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e o vrăjitorie înspăimântătoare. Trebuie s-o luăm imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus bea și își consulta notițele. Discursul acela nenorocit din prima zi, pe care l-ați aplaudat și voi și pe care l-am gravat în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să-l liniștească. — Trimitem patru oameni cu bâte de fier. Or să facă bucăți placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce consta în evaluarea abilităților de conducător de trupe și a capacității de gestiune a situațiilor de criză. Căpitanul, un veteran cu o voce blajină care aducea foarte mult cu Laurence Fishburne, era examinatorul principal în acest test și luase notițe neîncetat despre prestația ei. - În regulă, spuse el, vom scrie concluziile testului și le vom atașa analizei generale. Dar înainte, să-ți spun părerea mea neoficială: cred că te-ai ocupat de cadre și de civili ireproșabil. Ai sunat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-am așezat pe o bancă, cu fața foarte aproape de un absorbant lipit pe pupitrul de la care comandantul își ținea discursul. Toți râdeau atât de tare încât am crezut că vor da în epilepsie. Am început foarte calmă să iau notițe despre ce ne spunea ofițerul suplinitor. Știi tu, despre mandate, despre comunitatea de care eram responsabili, despre străzile cunoscute pentru traficul de droguri. După două minute, nu se mai auzea niciun hohot. Toată chestia a devenit jenantă. Nu pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era teamă că îl vom putea opri. Acesta e motivul pentru care a venit. A spus că trebuia să mă oprească până mâine după-amiază. Pentru că atunci va începe din nou să ucidă. - Vrăjitorul Nordului, spuse Sachs, privindu-și încă o dată notițele. Acum... Rhyme oftă: - Chiar cred că asta a fost tot, Sachs. Izvorul. A secat. Sachs opri reportofonul, apoi se apropie cu un șervețel și îi șterse transpirația de pe frunte. - Mi-am dat seama. Ceea ce voiam să spun era că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau Folgers. Sellitto se interesă asupra probabilității de a mânca ceva, mai ales că sandwichurile cubaneze mult așteptate nu supraviețuiseră drumului de la restaurant înapoi acasă. Thom se făcu nevăzut în bucătărie. Sachs îi înmână Karei carnețelul pe care își luase notițe, rugând-o să noteze orice i s-ar fi părut relevant despre profilul criminalului. Kara se ridică de pe scaun și plecă în laborator. - A fost foarte bine, se adresă Sellitto lui Sachs. Interviul. Nu cunosc niciun sergent care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oră mai târziu, se afla în biroul căpitanului Gerald Marlow, așezată în fața acestuia, care citea unul dintre dosarele sale omniprezente, cu coperți de carton. - Numai o clipă, agent. Continuă să treacă în revistă ceea ce îl absorbea într-atât, luând ocazional notițe. Ea era cuprinsă de o stare de nervozitate. Își concentra atenția când asupra cuticulelor, când asupra vreunuei unghii. Cele două minute care se scurseră îi părură atât de lungi că avu senzația că aude și cum crește iarba. Of, Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să mănânc tocătura asta cu aspect înfiorător. Ca să nu mai vorbim de strâns după aceea. — Ar fi trebuit să ieșim. —Prostii. O risipă ridicolă de bani. Și, oricum, nu am timp. — Nu - și nici eu, oricum. Trebuie să îmi scriu notițele. —Despre ce-i vorba? Charlie se rezemă de blat și își încrucișă brațele pe piept, privind în jos încruntat. —E unul deosebit de neplăcut. Sunt la mijloc doi copii, iar mama lor s-a recăsătorit c-un tip spaniol, al naibii de dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu notițe despre cărți de drept sau mersul trenurilor. Dar când mă duceam să mă spăl pe dinți, vederea unei astfel de bucățele de hârtie mă aprindea și ajungeam sus într-o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta ar fi fost o mișcare prea precipitată, indiferent de ce bănuia, nimic din comportamentul meu nefiind aproape de criminalitate. Din ce văzusem până atunci la acest omuleț serviabil, ținea destul de mult la regulile și regulamentele lui. (Mi-am luat rapid o notiță mentală să-mi revizuiesc amintirile privind cele mai recente legi antipândit.) —Brenda a transmis felicitarea dumneavoastră. Foarte drăguț din partea dumneavoastră, domnule... ? Iată o chestie interesantă, m-am gândit. Oare de ce reacția mea imediată e să-mi ascund identitatea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stăm de vorbă. Dar tăcerea și această... această dispariție sunt crude și nedemne de tine. Hristoase - tu nu-ți mai aduci aminte cum vorbeai despre efectele teribile pe care despărțirea oamenilor o are asupra familiilor lor? Când ne comparam noi notițele despre copiii pe care îi întâlneam în munca noastră și despre cât de proști și egoiști și cruzi erau părinții lor? Iar acum faci asta tu însuți - tu nu-ți dai seama? Pur și simplu nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a determinat pe Leigh și pe Emmy să se întâlnească de trei ori pe săptămână în sala de lectură din căminul lui Emmy, un buzunar din sticlă, cu lumină fluorescentă, între bucătărie și baia comună. Fetele tocmai începuseră să citească notițele pentru următorul examen semestrial când au auzit niște zgomote urmate de țipete distincte de femei. Emmy și Leigh s-au uitat una la alta și au zâmbit la auzul schimbului de replici furioase de pe hol, sigure că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cuvinte veneau de la un bărbat care stătea mai deoparte. Avea la urechi o pereche de căști uriașe, stătea pe un scaun și privea în față cu atenție, urmărind ecranul din centru cu maximă concentrare. Lângă el, o tânără lua conștiincioasă notițe pe un clipboard. Adriana își zise că el e regizorul, Dumnezeu însuși, și se bucură văzând că bănuielile ei se confirmă când se dădu puțin la stânga și observă ce scrie pe scaunul bărbatului. Numele TOBIAS BARON era cusut cu majuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atingându-i în trecere brațul. — Leigh, iubito, nu fă asta, zise el urmând-o în hol, apoi pe scări. Mai rămâi un minut cu mine. Hai să discutăm. Ea se repezi în bucătărie să-și adune hârtiile și carnetul de notițe și văzu masa pregătită pentru cina pe care n-apucaseră s-o mănânce. O tavă cu lasagna întărite era așezată pe o plită cu arzător, între două farfurii și două pahare cu vin roșu; două sfeșnice simple din argint erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea, Adriana de Souza, avea să înceapă o carieră...ca autoare! Și încă una care cu siguranță va culege mii, dacă nu chiar milioane de laude în fiecare zi. Fetele ar redirecționare linkul ei către toate prietenele lor, atașând câteva notițe de genul “Ia citește aici” și “atât de adevărat” și “ce amuzant e”, în timp ce bărbații ar vizita pe furiș situl ca să se uite cu admirație la fotografia de autor a Adrianei și poate că ar prinde și câte un pont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu un coș de sârmă pentru supermarket În care să-și țină chiloții curați, ca Într-un final să fie consultate de un doctor dezinteresat, abia aterizat de pe băncile facultății, care abia dacă le privea În față, cufundat fiind În notițele sale și care vorbea cu ele de parcă IQ-ul lor era mai mic decât măsura la haine. Pentru că părinții ei avuseseră greutăți financiare cât ea creștea, lui Ruby Îi plăcea să creadă că este „din popor“, deci că făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și acei martiri triști din Calais. Nimic nu se schimbase în birou, poate cu excepția doctorului. Arăta mai prosper ca niciodată, dar poate că asta era din cauza feței și mâinilor lui bronzate. Ați fost în sud? l-am întrebat în timp ce răsfoia notițele pe care le scrisese despre mine, cu ani în urmă. —Mmmm, a fost singurul lui răspuns. Închise dosarul, se lăsă pe spate în scaun, mă fixă peste birou cu acea privire de bufniță și mă întrebă ce mă adusese înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doctor. Mi-am dorit întotdeauna să scoată din dulap păpușile acelea pe care le folosesc pentru copii, iar eu doar să arăt cu degetul și să mormăi ceva. Nu o listă propriu-zisă. Desigur, m-am documentat și mi-am luat notițe pe baza cărora am alcătuit un plan. Trebuie să abordezi problema metodic când ai 38 de ani. Nu, acesta este planul meu privind concediul de maternitate. Am făcut un program prin care să le predau treptat îndatoririle mele redactorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aceea, nu mai pomeniră povestirea despre fată și hipnotizator, dar, În timp ce traversa parcul Întorcându-se acasă după cină, Henry o răsuci iar și iar În minte, găsind-o din ce În ce mai interesantă. A doua zi de dimineață, așternu În carnetul său de notițe un rezumat, cu câteva adăugiri proprii. Accentul cădea pe relația dintre fată și mentorul său cu reputație Îndoielnică, ca ilustrare a forței unice și reale a artistului. „Ea avea vocea minunată, dar nici un fel de talent - el avea focul sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru totdeauna, se simți, În mod prevers și infantil, jefui. Desigur, Du Maurier habar nu avusese că „germenul“ narativ, cum Îi plăcea să numească punctul de plecare pentru o lucrare literară, stătuse Îngropat În humusul negru al carnetului său de notițe, așteptând ziua În care va putea fi răsădit pe foile subțiri ale caietului de lucru. Unica modalitate În care putea scăpa de regrete inutile față de șansa ratată era de a lua pe loc hotărârea de a utiliza o altă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În aceeași zi, cât ideile Îi erau limpezi În minte. În câteva săptămâni treaba era terminată și Henry Îi trimise textul revizuit lui Daly, care se Întorsese la New York, pentru a vedea cum merge stagiunea acolo. Foarte curând, primi o notiță de la el cum că accepta piesa și Îi oferea un onorariu fix de 25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]