1,656 matches
-
înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă odată cu întețirea ninsorilor, slăvitul rege a schițat un scurt bilanț al dezastrului: 40.000 de cai, 20.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ropce, Iordănești, Cupcea, Pătrăuți și Igești pe unde au aflat moldovence ochioase și arzoase, numai bune de strâns în brațe. Printre aceștia ar fi Volcinski, Zvolinski, Malinoski, frații Rey și Iasinski, cu toții sotnici bine cotați. Dar mai sunt și destui oșteni de rând. Nu vă spuneam eu, dragilor, că dezastrul este în curs de desfășurare, în plină derulare? Întoarce-te, Stăpâne, cu fața către mândra noastră țară și izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Marele Dregător este persoane care conduce țara în locul meu. Cotoșman: Păi de ce s-o cârmuiască altcineva în locul Măriei Tale, de vreme ce măria ta esti împărat? Împăratul: Fiindcă sunt bătrân. Șiii...ca să fiu sincer, fiindcă mi-e lene să cârmuiesc împărăția... Un oștean: Vine Marele Dregător! (Împăratul se sperie). Cotoșman: De ce te-ai speriat așa, Măria ta? Împăratul: Cine, eu? Ți se pare ție, Cotoilă puiule...Din contră, mă bucur de câte ori dau ochii cu el. Marele Dregător: Să trăiești, Măria ta! Împăratul: Da
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se înălța peste depărtări, iar ceața se ascundea parcă în râpă și spre pădurile întinse în dreptul satelor Zorleni și deasupra Popenilor. Păsările săgetau cerul zburând spre falnicii stejari ce străjuiau de o parte și de alta drumul ca niște oșteni de pază. Soarele strălucea pe cer, iar spicele de grâu aveau ceva de aur. Din piscul unui deal am zărit satul natal și uitându-mă către soție zic: - Acolo este satul meu, părinții, frații și neamurile din moși strămoși. De câte ori
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Parcul și Grădina zoologică de la marginea orașului, am privit halele semețe ale Fabricii de rulmenți. Pe șosea, de o parte și de alta lanuri de grâu și porumb dădeau o priveliște de basm, iar plopii falnici stăteau înșiruiți ca niște oșteni. Drumul a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai tăi ! De n-ai pe nimeni Te lupți pe seama tuturor. E tragedie‚ nălțătoare Când, biruiți, oștenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când brațul li-i biruitor. Comediant e cel ce plânge, și-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârșitul luptei Să stai luptând căci ești dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
suduiește, Însă tot în Sus privește. Nu mai cere îndurare Pentru mic și pentru mare. Cheamă oastea cea cerească Ca să se milostivească Să coboare la ai săi, Să-i alunge pe dulăi. Cheamă sfinți și sfinte mari, Cheamă domni și oșteni tari. Să-l ajute-n marea luptă Să-și apere țara ruptă De haini și de lichele, De bogați și de belele, De ură și nesimțire, De dorul de 'navuțire Fără muncă și sudoare. Asta pe român îl doare! și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Și singure dorm, albe, și senine În albele crivate, de cristal... * Baladă O noapte de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară din cortul de mătasă- Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
an, devastaseră Cernăuții și tot Nordul Bucovinei strămoșești, începu numărătoarea morților și a răniților. Dintre cei doi frați Panțâru, tocmai Iuga fusese ales de destin să se intersecteze cu momentul unei explozii de artilerie inamică. Bandajat în grabă de brancardieri, oșteanul Iuga de la Goldana a fost scos de pe linia luptelor grele și dus la trenul sanitar, din spatele frontului, care s-a nimerit să fie unul german. Cu cei mai grav răniți în vagoane, trenul nemțesc se îndepărtă de zona aleatorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colea sub copacul acela mândru. Să-mi trag sufletul și pe urmă om mai vorbi, conașule. Abia termină ce are de spus și, cu un oftat de durere, se așază sub stejarul la umbra căruia s-or fi hodinit și oștenii bunilor domni ce au stăpânit aceste meleaguri. Ține mâinile în poală, iar ochii îi rotește căutând parcă ceva în jur. Apoi continuă: Dacă ești bun, conașule, rogu-te să vii și matale lângă mine... După ce o-i prinde ceva puteri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noștri, călugării de la sfânta mănăstire... Galata...să aibă a lua tot acelui om, ce ar găsi la dânsul.” Așez cu grijă pergamentul la locul lui și îmi trag sufletul. Nu știu cum, dar simt în jurul meu o adunare de femei, boieri și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara și Cobuleanca.” Ele au venit la Petru Șchiopu voievod cu mare jeluire și mare mărturie - oșteni și curteni - spunând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
femei, boieri și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara și Cobuleanca.” Ele au venit la Petru Șchiopu voievod cu mare jeluire și mare mărturie - oșteni și curteni - spunând așa „că privilegiul de danie ce l-au avut de la Alexandru (Lăpușneanu n.n) voievod pe două sate, anume Ezărenii, cu iaz și loc de moară, și satul Găurenii,...cu loc de moară la Gălata și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aceea, noi, văzând marea lor jeluire și cu mare mărturie,...am cercetat și am aflat că așa a fost... Iar hotarul să fie,...pe unde au hotărnicit credinciosul și cinstitul nostru boier, pan Albotă fost mare vornic, cu boieri și oșteni de la Curtea domniei mele...Am poruncit cinstitului și credinciosului nostru boier pan Stroici să lege pecetea noastră la această adevărată carte...” „A scris Ieremia Băseanul, la Iași, în anul 7091 (1583), luna aprilie,12 zile.” În timp ce citeam, mi s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe motivul basmului Sarea în bucate de Petre Ispirescu Personajele Pricină-Împărat Domnița Ana Domnița Dana Domnița Liana Primul sfetnic Posacul Al doilea sfetnic Lingușitorul Al treilea sfetnic Limbutul Măscăriciul Gând-Împărat Împărătița Lioara Brăduț-Voievod Chelăreasa Ilinca Ceaun Mai-marele bucătar Pârjol Mai-marele oștenilor Cei trei sfetnici ai lui Gând-Împărat Împărații oaspeți: Hulpav-Împărat; Bolovan-Împărat; Lehamite-Împărat; Gras-Împărat; Slab-Împărat Crainicul Curții (voce) Crainicul toboșar Privitor 1 Privitor 2 O fată Aprodul Tabloul 1 La Curtea lui Pricină-Împărat Sala tronului. În dreapta și în stânga uși. În rest spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe ziduri la tine, ți-am spus că în bogății n-o să te lăfăi, da' nici lipsă de cele trebuitoare n-ai să duci. Oameni ca noi, trăind în cinste și-n dragoste de cele drepte, n-au nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până acum? (se rotește, pozează) Sau unul care știe călca mai falnic decât mine? Privește ici! (traversează apăsat încăperea) LIANA: Asta spuneam și eu. Tocmai domnia ta... Dacă trimiteai aici un oștean, cum i-ai fi poruncit să se înfățișeze și să vorbească? Și ce i-ai fi făcut aflând că a dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o privește cu încântare vădită): Folosul cel mare îl am privindu-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când în când, se uită în registrul din fața ei și notează pe o filă): Domnia ta, căpitane, pari a te pricepe de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe cum se întorc timpurile, și oștenii, nemaiavând căutare, s-or face meșteri, ori neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se știe cum se întorc timpurile, și oștenii, nemaiavând căutare, s-or face meșteri, ori neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-am luat? Măria Sa, Gând-Împărat, se află în bună înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]