3,019 matches
-
e să fiu drep, apoi gândul meu era către Zâna, pe care o doream lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oamenii și să nu-i mai judecați de exemplu) TIMP DE MINIM 6 LUNI, ZILNIC! Repet: zilnic! De ce atât de mult timp? Cred că a sosit momentul să vă vând un pont. Pentru a face ca un program nou, o obișnuință să se implementeze și să devină stabilă în subconștient trebuie ca ea să ruleze minim 6 luni. În fiecare zi. Deci asta e CHEIA SUCCESULUI! Încercați ca timp de 6 luni măcar să iubiți mai mult oamenii, pe toți și să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
am făcut noi. Încercați să adoptați o dietă săracă în grăsimi, mai ales în cele de origine animală. Ceea ce contează mai mult nu este ceea ce știm sau mai învățăm, ci ceea ce punem în practică. Trebuie (multă) muncă pentru a forma obișnuințe noi, dar e foarte important, deoarece obișnuințele ne „conduc”. A ști ar trebui să însemne și A ACȚIONA. Tot ce știm noi sau o parte din lucruri măcar ar fi bine să le și facem căci dacă nu le facem
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dietă săracă în grăsimi, mai ales în cele de origine animală. Ceea ce contează mai mult nu este ceea ce știm sau mai învățăm, ci ceea ce punem în practică. Trebuie (multă) muncă pentru a forma obișnuințe noi, dar e foarte important, deoarece obișnuințele ne „conduc”. A ști ar trebui să însemne și A ACȚIONA. Tot ce știm noi sau o parte din lucruri măcar ar fi bine să le și facem căci dacă nu le facem, e (aproape) lipsit de valoare fatul că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Dacă nu se poate posti total, se recomandă o mâncare ușoară (fructe și salate). Acest post e mai bine să fie ținut în zilele de luni, miercuri sau vineri. E bine să păstrăm aceeași zi de post, astfel devine o obișnuință pentru organism. Recomand de asemenea, ca de 2-4 ori pe an să țineți o cură cu argilă. O astfel de cură se ține 21 de zile. Se pune de cu seara argila în apă și se bea dimineața pe stomacul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ca să mă avertizeze. În consecință, am încercat să șterg cu buretele toată povestea. Telefonul mă fascina însă. Mă învîrteam prin casă, aproape fără să-l pierd din ochi. Parcă aș fi vrut "să văd" dacă începe să sune. Era limpede, obișnuința devenise obsesie. Am început atunci să-mi caut fel de fel de pretexte pentru a întîrzia în oraș până noaptea târziu. Umblam mult, ca să obosesc și să pot dormi. Devenisem însă nervoasă și nu mai reușeam, ca până atunci, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dar acele "convorbiri" nu erau simplă maimuțăreală, din contră erau un lucru grav și serios, la fel de grav și de serios, dacă vreți, ca o rugăciune. Era un mod de a exorciza pustiul absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să murim suportabil, puțin câte puțin. ― Mai întîi ne vom consola
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el, să ai copii cu el, să împarți cu el grijile, speranțele, și pe urmă să-l ucizi?... Mi se va spune că în clipa asasinatului situația nu mai era aceeași. Iubirea murise și în locul ei nu mai rămăsese decât obișnuință. Între cei doi nu mai existau decât umbre. Așa e. Nu mai aveau nimic comun decât amintirile și copiii. Iar ea credea că și pe copii el îi punea în primejdie. Deci, singurele care o mai puteau împiedica să nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă chinuise încă o lună, două, un an? Atunci aș fi iubit-o, poate! Dar ea, numai după trei luni de zile, îmi căzuse în brațe, sfîrșită! Și mâine, poimâine, va fi a mea și totul se va îneca în obișnuință. Dragostea își va fi trăit viața. Sânt în Prostul, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul până la aflarea adevărului. De aici încolo, se sfârșește lupta și urmează supunerea. S-a dus farmecul necunoscutului, necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut și dragostea sucombă roasă de repetiție, obișnuință, saturație. Nu știu de ce, dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gânduri. Probabil pentru că nu le dădeam nici o importanță. Repet: îmi părea rău că Mihaela se dăduse pe brazdă atât de repede. Acum nu-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru mine. Aș fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine. Pentru căsnicie se potrivesc anumite firi docile care se înămolesc în obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că într-un târziu (era parcă în revărsatul zorilor) m-am trezit brusc și în aceeași clipă (poate din cauza mișcării bruște pe care o făcusem) se trezi și ea. Buimăciți de somn, fără să ne recunoaștem (n-avusesem, până atunci obișnuința de a dormi împreună), fără cunoștința limpede a situației, gurile noastre se sărutară lacom, trupurile noastre se lipiră arse de aceeași văpaie și, ascultând de o poruncă ce nu avea nevoie de înțelegerea cuvintelor, se avură. Totul se petrecu organic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în mâna timpului această îndatorire, vraci infailibil, care tămăduiește fără nici un leac rănile sufletului. Dar el lucra mai încet de-cît melcul și în primul rând mă acomoda pe mine cu noua stare de lucruri, făcîndu-mă s-o accept prin puterea obișnuinței. Ce-i drept și Mihaela înregistră o ameliorare, dar prea puțin perceptibilă. O duceam la concerte, la teatru, chiar la baluri, fără a reuși s-o înveselesc decât la suprafață. În fine, dacă nu se putea altcum, tot era ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de caiete, covrigi și alte cele pe la copii. Îți mulțumesc din partea lor, că ei nu știu s-o facă. De mine se zice c-aș fi puțin nebun, dar nici cu dumneata nu-i altfel.Tot ce nu intră în obișnuințele celorlalți e neapărat lucru de nebun”. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu păr bogat și ochi iscoditori care împreună cu fruntea lată și bombată dovedeau multă inteligență. Cutele de pe frunte și dintre sprâncene dovedeau însă firea abrașă. Am mâncat împreună
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Astăzi ies pentru prima oară din casă după o troahnă îndelungată și după o desăvârșită lipsă de apetit, care-a ținut mai douăzeci de zile. Înainte de două zile am început a avea un apetit mai bun și acum reintru în obișnuințele de mai înainte și în traiul ce-l duceam înainte de boală. Mă simt mai tare și gălbinarea e ca și dispărută de pe piele și din față, numai în albul ochilor se mai vede. V-aș fi scris mai de mult
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să izbucnească în râs. Și-au recăpătat cu totul liniștea când am ajuns la concluzii, în care invocam, într-un chip cât se poate de elocvent, persoana umană și presupusele sale drepturi. În acea zi, până la urmă a învins totuși obișnuința. Am repetat aceste plăcute extravaganțe, dar n-am izbutit decât să dezorientez puțin opinia publică. Nu să o dezarmez, și nici, mai cu seamă, să mă dezarmez. Uimirea pe care o întâlneam, în general, la cei ce mă ascultau, stinghereala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
adăpostul lui și de cele mai multe ori e arestat în patul ei. Nu-i oare tot ce ne-a mai rămas din paradisul terestru? Descumpănit, am alergat la adăpostul meu firesc. Dar acum renunțasem la frazele frumoase. Mai jucam puțin, din obișnuință; totuși, nu mai dădeam dovadă de aceeași imaginație. Mi-e greu s-o mărturisesc, de teamă să nu spun cine știe ce cuvinte grosolane: mi se pare că în acea vreme am simțit nevoia unei iubiri. Obscen, nu-i așa? Eram, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
instalați la mănăstirea Aron Vodă.” În schimb, i-a oblăduit cu înțelegere pe „acei săraci de călugărași.” „Așa era Miron Barnovschi voievod.” De o bucată de vreme, dialogul cu bătrânul călugăr - de fapt cu vocea lui - mi-a intrat în obișnuință și nu mi se mai pare ceva ieșit din comun. „Vocea îl reprezintă pe el” - gândeam eu. Continui să răsfoiesc maldărul de acte din fața mea ce par că nu se mai sfârșesc, când vocea bătrânului mă face iar atent: „Tocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dughene...și cu doâ părți de tot ce va avea să fie a sventei beserici unde le-au închinat.” „ Așa-i drept, fiule.” Așa cred și eu, sfinția ta. Abia am terminat de citit și, în timp ce îmi trăgeam sufletul, din obișnuință îmi purtam ochii pe o hotărâre judecătorească a lui Gheorghe Ștefan voievod, din 8 iulie 1654 (7162). Pe măsură ce citeam, mă cuprindea tristețea. Din locul lui nevăzut, bătrânul m-a întrebat: „ De ce ești așa întristat, fiule?” Citeam o hotărâra judecătorească a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi cu țiganca de a dispărut mai repede decât și-a slobozit glasul...” Cu bătrânul era altceva. Îl simțeam mereu în preajma mea și îl vedeam parcă aievea... Am rămas în așteptare, fără să-mi dau seama ce anume aștept...Din obișnuință, în acest timp răscolesc vraful de acte din față. După un timp, o mișcare din apropiere îmi atarge atenția. Privesc într-acolo, surprins...Din umbră se desprinde întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
șiîn timpul acesteia, și după,în vremea serviciului, chiar. Ajunsese la pompierie, subofițer. La servici - ca toți ceilalți. În afară, nu trecea unul, pe lângă el, fără să -l ia în bombeu. Nu cu răutate, evident, ci, de la un timp, din obișnuință. Odată, când l-a scos, careva, din ale lui, că, de regulă, era tare calm, s-a rățoit la acela: hei, ferească-l sfântu!, pe cel care va trebui să mă descarc, pentru toți. O să iasă mare tărămboi. Vezi să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
locului de muncă. De ce nu veți fi fost, voi, cei din preajmă, atenți, să fi observat, s-o fi prevenit, s-o fi ajutat; pentru că, poate ar fi evitat, acest sfârșit infernal. De ce? De aia, n-am fost atenți, din obișnuința de a nu fi atenți. De aia. Acum, tot de aia, suferiți! Bine. Noi suferim. Dar fetelor ce le vom spune? Dar părinților, și ai ei și ai mei? Ce vă va trece prin minte, aia să le spuneți. Hai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
psihice. Dar, de fiecare dată, din oricare încercare prin care trecea, simțea că iese la liman cu ceva nou, pentru viața, pentru persoana sa; cu ceva care, cândva, de bună seamă, căîi va fi de folos. I-a intrat în obișnuință să nu se dea bătut, să nu dispere, să se autorevigoreze, să-și facă singur curaj, și, dacă interveneau și eșecuri, căci, este imposibil și fără așaceva, căuta să uite, cât de repede, durerea; să o poată lua, de la capăt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a fi un orator de mare clasă, decât căldura. Poza prea mult, nu se putea debarasa de obișnuința de a se asculta doar pe sine. În sat, lumea îi zicea "domnu' Șerban", "domnu' profesor" sau "domnu' din jos", deoarece locuia în capătul din jos al satului. Surorile îl "domneau" și ele, iar "unchiul George" nu protesta. Presupun că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]