1,771 matches
-
nu am dreptul să nu încerc, lașitatea nu trebuie să mă oprească. De-a lungul anilor mi se citise despre multe beții ale lui Strindberg, Baudelaire și Dostoievski, ale lui Stig Larsson și Balzac. Văzusem la teatru bețiile prelungi și obositoare ale lui Lars Norén. Dar, m-am gândit eu, s-ar putea să-mi fi scăpat vreun amănunt. Și o dată, cu mult timp în urmă, chiar tata trecuse printr-o beție. Ținând-o cu eticheta întoarsă, am golit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ernst Wigforss, Lev Tolstoi și mulți alții. Ei dispăreau în flăcări și binecuvântata căldură era purtată prin țevile de apă până la vilele profesorilor, apartamentele lectorilor, camerele studenților și Carolina Rediviva. Apoi ne întorceam după un nou transport. Era greu și obositor. După o vreme brațele au început să ne doară intens, căci întreag procesul de transportare se făcea în pantă, iar aplecarea finală și azvârlirea, când dedicam focului operele Selmei Lagerlöf și ale lui Mario Varga Llosa, ale lui Kerstin Ekman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a târât într-un ritm ciudat: se oprea, iar o lua din loc, dar fără să facă progrese reale. Nu voiam să plec fiindcă îmi era de un milion de ori mai bine cu el decât fără el, dar era obositor. Chelnerița a revenit. Luke a mai comandat o bere, iar eu am mai cerut o apă. Apariția chelneriței ne-a întrerupt. în tăcerea care a urmat, Luke m-a întrebat aproape cu timiditate: — Asta e tot ce bei acum? Apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana când stau mai mult în fața ecranului. Ce-i drept, am nevoie și de el că doar aici pot călători prin locuri pe unde n-aș putea ajunge, pot afla lucruri pe care le pot și vedea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
marea, apa se închide la culoare. Nu avea nicio importanță că nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un foc care ar fi mocnit întunecat în fundul inimii lui. Cred că atunci aș fi zugrăvit-o cu totul altfel pe dna Strickland. Aș fi renunțat la faptele reale și aș fi prefăcut-o într-o femeie pisăloagă, sâcâitoare și obositoare, sau într-o bigotă ipocrită care nu înțelege câtuși de puțin necesitățile spiritului. Aș fi prefăcut mariajul lui Strickland într-un chin îndelungat din care fuga ar fi fost singura scăpare posibilă. Cred că aș fi pus accentul pe răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
explicațiile, ci cu doi ani înainte, într-o împrejurare destul de hazlie. Mă întorceam de la Predeal, cu alte trei colege (pe una din ele, Aurora, o cunoști) unde făcusem o excursie de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când, la Sinaia, s-a urcat un tinerel în același vagon. Stătea pe culoar la fereastră și fuma. O colegă mucalită ne-a propus să ne batem puțin joc de el
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ținuturile mele. Am venit în schimb cu o durere care nu-i a mea ci a mai multor fete. Într-un ținut, tare departe de aici, nu sunt bărbați deloc și fetele s-au săturat de muncile bărbătești care sunt obositoare... Bătrânul crai i-a luat vorba din gură: -Ai aflat unde sunt bărbații? -Regele Hapcău i-a prins pe toți și i-a închis într-un adânc unde lucrează doar pentru el. Cine reușește să evadeze, când este prins, e
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nașul meu de cununie Țâțu Ioan. Nu am putut să-mi fac o părere despre locul respectiv din cauză că era pe înserat, la care s-a adăugat și oboseala acumulată din timpul șofatului pe o distanță ce depășea trei sute kilometri, distanță obositoare pentru un conducător auto amator. A doua zi când zorile se revărsau aducând un omagiu pământului, satul în care eram răsuna ca într-o zi de mare și sfântă sărbătoare. Visam că eram pe o pajiște deosebit de verde cu mulți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de păduri, descărnat, semănând unui cetaceu enorm expulzat din mare, "Olimpul" sculptorilor și arhitecților clasici își etala cu oarecare ostentație cicatricele albe pe care norii așezaseră, din loc în loc, pete negre. Dintr-o dată, m-am îndoit de rostul acelei călătorii obositoare pe care o făceam înghesuit într-un Ford vechi. De fapt, ce vroiam să văd? Cine crede cu adevărat că zeii au locuit în Olimp? Toată lumea știe că povestea este o poveste. Și, pe deasupra, era și o zi urâtă, cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
megalomanie e divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea cel căruia îi acordase audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate săbiile, pe veșminte, pe obiecte, pe orice, bijuterii fabuloase, lux orbitor, obositor, dezgustător. Tresar când, în sala armelor, zăresc, într-o vitrină, sabia lui Ștefan cel Mare. Lamă lungă de aproape un metru. Războieni... Podul înalt... Cunosc numele acestor localități de la cinci ani, din "lecțiile de istorie" ale tatei. Ele au aceeași
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care să mă pot urca, de producție a unui minim de combustibil pentru inima mea extenuată, un lung anotimp secetos am cărat saci grei de nisip în care am sperat să sclipească un grăunte măcar am purtat un război obositor în care nu am cucerit teritorii dar mi-am pierdut alergatul sprinten de la v-ați ascunselea mi-am tocit genele lungi. cu tot efortul meu, o eră întreagă nimic nu s-a mișcat în mica mea sferă de sticlă. până în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să intri bucuroasă în bisericuța-marii-tale-speranțe, la brațul prințului cutezător shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te grăbești către cuibulețul tău de puf de dragoste pură, te străduiești să alergi cât mai repede, dinspre pelendava înapoi, e un drum obositor, te mai ajută albinuțele superpolenizatoare ale taliei tale, cu care poți pluti câteva zeci de becuteci, nici nu o poți lua pe cea mai scurtă cale, trecând prin liane rochia ta s-ar putea murdări, sau și mai grav, agăța
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vagi, mintea prietenului meu era destul de dezordonată acum ca să-și mai dea seama; avea mai târziu să profileze scrisoarea unică pe suferința lui dublă și să ne păstreze recunoștința. În special, ușurință sufletească din partea ei. Îi păruse rău o dată, era obositor să reînceapă părerea de rău. Prilejul unei îndoite morți era rar, și ea nu-și educase sensibilitatea decât pentru o singură moarte. Dar poate, din motive exact contrarii, în sufletul prietenului nostru se petrecuse o stare sufletească similară. Fusese răpus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în voia instinctelor care o făceau, capricios să se sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate, îmbrățișările repezi și puternice, iar senzualitatea ne făcea să comitem cele mai mari imprudențe. Despărțirile, fără să semene cu nebunia primei despărțiri, erau totuși dureroase. Simțeam însă că multe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tandre. Nu eram însă superficial. Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă, care leagă emoțiile mele disparate și le dă amploare. Am brodat numai o dantelă mai fină, aceasta e diferența. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se simțea bine amețită, goală, pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a înființat încă tramcare, să poată duce, comod și ieftin, toată familia deodată. Am cunoscut un bătrân armean, numit Garabet, de-abia tîrîndu-și picioarele după dânsul. Putea fi dat ca exemplu al veșnicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vin pe ponton cu intenția să stau cât mai mult, sunt întrerupt de gândul ca să nu uit să duc vreun pachet doamnei Axente, așa cum fusesem rugat. Așteptam cu încordare să treacă timpul, să scăpăm de situația asta turbure atât de obositoare. Ce va aduce ziua de mîine? Moartea lui Viky sau vindecarea ei? Primul caz ar constitui un dezastru, în al doilea, Viky ar redeveni grațioasă și neînsemnată și eu aș aștepta cu nerăbdare să mă descotorosesc de ea. Ființa ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vă duce ordinele la îndeplinire. În calitate de mesager al dumneavoastră, i-am atras atenția asupra erorii faptelor lui, informându-l că, dacă nu respectă ordinul, voi fi acuzat de neglijență. Cred că ordinul dumneavoastră va fi îndeplinit curând. A fost extrem de obositor pentru mine și, cu umilință, apelez la mărinimia dumneavoastră în această chestiune. Dincolo de cuvintele lui Nobumori se simțea, mai mult decât orice altceva, încercarea de a-și justifica greșelile. De fapt, adevăratele lui intenții nici nu urmăreau mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
peste națiune. Tot ceea ce vedea îl arătau în avantaj. În apus, Hideyoshi era imobilizat la Castelul Takamatsu, luptându-se cu armatele clanului Mori. Dacă putea să se înhăiteze cu Mori și să profite, armata lui Hideyoshi, care cheltuise atâția ani obositori cu campania, avea să rămână îngropată în apus, fără a mai vedea niciodată capitala. Tokugawa Ieyasu, care se afla la Osaka, era un supraviețuitor inteligent. Odată ce ar afla că Nobunaga e mort, atitudinea lui avea să depindă, în întregime, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea, probabil, că Hideyoshi devenea împăciuitor și-și luă rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura îi înțepeni într-un amestec de demnitate și antipatie, înfățișând o expresie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai să-i spunem Cealaltă Carol, ca să o putem deosebi de Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva fala și măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins în repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atacată, molestată și violată. A fost o vreme când lumea a dat buzna cu bocancii în sufletul ei și ea crede că lumea vrea să i-o facă din nou. Cuibărită în pat sau vârâtă în mine în timpul lungilor și obositoarelor călătorii cu Fiasco-ul sau așezată la masa plină cu resturile unui prânz pantagruelic, Selina m-a binedispus adeseori cu povestirile despre copilăria ei plină de umiliri și nedreptăți pe care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]