13,698 matches
-
dea jos picioarele de pe umerii lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cot, pe care și-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii, ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de friguri, trăgîndu-și cu părere de rău mîna. Pleacă!... "La mănăstire, du-te; dar repede. Drum bun", că femeile care au ceva mai mult în cap știu ce pericol social sunt bărbații ca tine... Se apropie și-l sărută pe obraz, șoptindu-i: Gîndește-te c-ai visat, sau că ai scris o pagină nouă... Paginile cele mai frumoase pe care le-am scris vreodată le recitesc adesea... îi răspunde Mihai tot în șoaptă. Maria oftează apăsat și se retrage doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în fugă, au rămas și bagaje și haine acolo... Domnul arată spre șofer a împărțit corect la fiecare, n-a vrut bani... Vezi? clatină din cap șoferul, arătîndu-și obrazul crezi că eu...? Îmi pare rău de geamantane, am avut grijă de ele, mai ales de cadou, le-am ținut încuiate în bucătărie, dar... Cine să se mai gîndească la ele cînd am văzut că...?! Eah, lasă face Mihai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dan așa cum era: fragil, urâcios, lipsit de forță, nesigur pe el. Se convinsese și ea că acele trei mișcări neașteptate fuseseră doar o întâmplare. 2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Spui că nu a fost prea rău, drăguțo, dar văd că suferi. Apoi își luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în această durere a ta, Carol. Am trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o reluare a unui episod din Doogie Howser MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să nu uităm... mâinile lui Carol, cu unghii date cu ojă, călătoreau și ele. Căutau punctele de presiune și zonele erogene de pe trupul lui Dan. Alunecară în lateral, peste șoldurile înguste și fesele bombate, ca de copil. Reveniră apoi pe obraji, încă acoperiți cu un puf adolescentin. Carol nu-și planificase mișcările, pur și simplu își urma instinctele, dar mâinile ei știau ce va urma. Asemenea unor animale de pradă în plină acțiune, dădeau târcoale și pândeau, se ascundeau în spatele sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe amândouă și le spusese cât le iubește. Dintr-odată, fu frapat, ca de o lovitură încasată drept în moalele capului, de discrepanța accentuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru prima dată în viață, că este un fel de mecanism cu scop, care trudește pe scena vieții și care fusese defectat de un val de căldură transcendentă. Trebuie că e vorba despre o experiență religioasă, se gândi Bull, cu obrazul bovin apăsat de priza dublă din perete. Și, dacă ar fi fost un cunoscător în materie, i-ar fi conferit imediat vaginului statutul de stigmatizat. În acest caz, probabil că povestea noastră ciudată ar fi fost cu totul alta. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și plină de frunze. Londra avea puterea, constatase Naomi, să facă din primăvară toamnă printr-o simplă schimbare a calității aerului și luminii. Tufele de lemn-câinesc se zbuciumau ca măgarii priponiți, iar șuvoaiele de ploaie murdară i se scurgeau pe obraji și pe acoperământul de plastic al căruciorului în care se afla Cecile. Naomi se simțea rău. Se simțea rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță însărcinată. Să existe oare vreo altă explicație? Dă, Doamne, să existe! La Ten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interne la nivelul întregului picior, a cărui reflexie o surprindea cu o precizie aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Fraza consacrată se lăsase rostită mai lesne decât își imaginase Ramona. Reușea să anticipeze respingerea potențialilor clienți. Era suficient ca aceștia să-i privească fața colțuroasă, cu trăsături prea ferme și cu urmele albăstrii care i se conturau deja pe obraji la ora aceea, pe sub fondul de ten, ca să înțeleagă despre ce e vorba. Numai că, nu se știe de ce, Bull n-o respinsese. Înțelesese imediat cum stă treaba cu Ramona și simțise că ar putea fi un aliat. — Și zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Fu Qiugong l-a îndemnat pe Huangdi să facă o baie în izvor. Huangdi s-a îmbăiat șapte zile și șapte nopți, timp în care, vechea piele i-a fost înlocuită cu una nouă. Parcă se schimbase cu totul, avea obrazul roșu de sănătate și tinerețe. De atunci, Huangdi nu a mai avut grija îmbătrânirii, pentru că a fost zeificat și așa Yishan a primit numele de Muntele Huangshan. "O floare proaspăt culeasă, în vârful pensulei" este unul dintre obiectivele turistice renumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
politicitc "Patinatorii politici" Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este strădania unei cocote ieșite de pe afiș de a mai stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zeci de ani în urmă, nu arată astăzi foarte plăcut pentru mine, părintele. Dar poate că speranța stă tocmai în poezia adevărată care luminează intermitent acest deșert al prafului alb ca un girofar de Salvare. Ochiul și obrazultc "Ochiul [i obrazul" Habent sua fata libelli... Dar filmele? Poate timpul să facă dreptate și imaginii, nu numai cuvântului scris? O lume întreagă se holbează azi în neștire la meciul de ketchup comentat la căști în aramaică și latină, numit Patimile lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau mai puțin conștienți, ai propriei conștiințe. Viața cotidiană a marii majorități a spectatorilor Patimilor lui Hristos nu se desfășoară nicidecum sub semnul învățăturilor creștine: oamenii aceștia sunt meschini, lași, răi, egoiști, lacomi, mincinoși, ranchiunoși. În nici un caz nu întorc obrazul celălalt. Aproapele, pe care Sfânta Scriptură ne învață să-l iubim, se găsește într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. La musulmani, solidaritatea religioasă poate depăși orice bariere de rasă, limbă sau naționalitate - e hilar, în schimb, să ne imaginăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
imaginea nu a ideologului, a propagandistului Iisus, ci a creștinului ideal, așa cum îl conturează textele sfinte, tot așa cum comunismul definea „omul nou”. Grace dă impresia că trăiește simetria bilaterală a ființei umane ca pe o limitare, dacă ar avea șapte obrazuri, nu două, ar întoarce șase ca să fie lovită. Bunătatea ei supraomenească, fragilitatea, totala lipsă de apărare acționează însă ca un cocteil excitant pentru „blânzii” locuitori ai Orașului Câinilor. În cele două ore și ceva ale filmului, ei se transformă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
stare să nu plângă. Îi datorez asta”. Iar pe Tom îl împușcă în cap cu mâna ei. Rămâne în viață doar câinele Moise, ca un remember pentru acel „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” de dinaintea creștinismului. A întoarce și obrazul celălalt nu mi s-a părut niciodată un gest moral în lumea oamenilor. Mai degrabă printre animale el poate să capete un astfel de sens: așa cum menționează Konrad Lorenz, etologia lupilor conține o mișcare de expunere voluntară a gâtului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
expunere voluntară a gâtului în luptă, care e interpretată ca un semn de cedare: lupul învingător nu-și sfâșie adversarul, îi ia prada, dar îl lasă să trăiască. (Câți oameni sunt capabili de echivalentul acestui gest?Ă Omul care întoarce obrazul celălalt fie este masochist, fie are o anumită tactică în gând. Învățătura aceasta a lui Iisus nu e morală, e o instrucțiune politică. În lumea sclavilor și a popoarelor subjugate de romani, e o armă eficientă și silențioasă de dezumflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]