4,431 matches
-
cu fusta ridicată dintr-o parte. - Ei ,asta e chiar culmea , intrați după mine până și-n WC ! Așteaptă domnule afară ! - Mă scuz... Se pare că n-am intrat cu dreptul. Îes cu spatele și-ajung din nou pe coridorul obscur, cuprins de monotonie.. Pe ușă ,niciun afiș care să te avertizeze că aici e locul unde se rezolvă altfel de probleme. Aștept în liniște cam 5 minute . Femeile sunt mai expeditive ,în general, nu fac planuri de viață stând călare
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
sufletul,/ aruncându-l/ în ”ochiul de-ntuneric”, ce stă mereu la pândă./ O,nu căutați umilință în palma întinsă către voi./ E doar sufletul meu, suferind,- abia, abia respirând, care știe că o mână ”vrăjmașă” îl va elibera - la ora obscurelor incantații, - / din această încleștare cu viața.” ( Pâinea și vinul primiți-le răsplată...). Erosul, eclipsat de toate aceste frământări, se regăsește cu greu: . "... Să nu mai vorbim / de iubire... (cu urmarea firească) ... și sufletul s-a închis în pietre / așteptând un
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
a ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia iubirii, capacitatea de a pune lucrurile în tălmută mișcare, Vlavia, prin urmare), Andros (principiul-foc, masculin, al luminii) și Gyne (preceptul-apă, feminin, al obscurului selenar), cele două elemente din urmă ca Evlavie, vedeau Cuvântul. Așadar Vlavia și Evlavia, fiindu-se sub Rază, detașându-se de aparențe (patimi, vise, gânduri, semne), reușeau să amuțească, altfel spus să vorbească/amintească în limba poesiei, cea a tăcerii
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
Dragoș Păian : Într-o seară ploioasă, când cerul se asemăna cu adâncurile oceanului, privirile celor doi s-au intersectat pentru prima oară. Ascunși de vederile triste ale muritorilor, un demon și un înger au căzut pradă unui sentiment primordial și obscur: iubirea. Ochii ei chihlimbarii au rămas fixați pe chipul inexpresiv al brunetului venit din cele mai întunecate hăuri ale Iadului. Deși a fost instruită să nu stea în preajma celor ca el, ceva o împiedica să își miște corpul. Aripile sale
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
2017. Amprentă personală înfiată prin citirea cărții „RĂSPUNSURI PENTRU ANNE” Sonettina de Ovidiu Oana-Pârâu N-am dorința și nici menirea de critic, de erudit cititor și nici, Doamne ferește, de postfațator. Sunt precum fotograful din alte timpuri ce asistă în camera obscură la impresia fotografică instaurată gradual în lichidul de developare. Cu cartea încă închisă-mi imaginam firul feminității unei Anne așezată în urma devenirii și creșterii titanului, umbra aceluia, despre care izvoarele istoriei păstrează prea puține impresii. Și-am mers pe firul
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
Citește mai mult Amprentă personală înfiată prin citirea cărții „RĂSPUNSURI PENTRU ANNE” Sonettina de Ovidiu Oana-PârâuN-am dorința și nici menirea de critic, de erudit cititor și nici, Doamne ferește, de postfațator. Sunt precum fotograful din alte timpuri ce asistă în camera obscură la impresia fotografică instaurată gradual în lichidul de developare. Cu cartea încă închisă-mi imaginam firul feminității unei Anne așezată în urma devenirii și creșterii titanului, umbra aceluia, despre care izvoarele istoriei păstrează prea puține impresii. Și-am mers pe firul
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
dintre litere alergate, grupate după cum îi stă bine unei opere literare de mare ținută, vrei să ți-i odihnești fără de țintă și ca-n basme, ți se năzărește o imagine. O fixezi după cum îți e obiceiul, mai clară ori mai obscură. Obișnuită cu acuratețea, o tragi cât poți înspre tine. Ce vezi e o imagine stranie, o unire din două foițe de pergament lipite prin arta iubirii și înțelegerii pământene - e un singur om, format din două ființe îngemănate. Se-ntâmplă
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
dintre litere alergate, grupate după cum îi stă bine unei opere literare de mare ținută, vrei să ți-i odihnești fără de țintă și ca-n basme, ți se năzărește o imagine. O fixezi după cum îți e obiceiul, mai clară ori mai obscură. Obișnuită cu acuratețea, o tragi cât poți înspre tine. Ce vezi e o imagine stranie, o unire din două foițe de pergament lipite prin arta iubirii și înțelegerii pământene - e un singur om, format din două ființe îngemănate. Se-ntâmplă
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
a treia etapă a drumului prin labirint, când el crede, ca filosof, că poate lua în posesie realitatea prin cunoaștere și vrea să elaboreze o nouă gnoză. Eugen Simion afirmă despre ea: „...este o ființă abisală, imprevizibilă, jucăria unei forțe obscure. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea unui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut”. Suzy, a patra experiență îl dezmăgește și mai rău. După cum Eugen Simion spune: „Feminitatea ei se bazează pe o
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
rîndul său, în ceea ce privește esența lui Empedokles (1798-1799): "Aluzii la concepții hibride ale unui sincretism panteisto-creștin tulbură talentul poetic și se opun configurației dramatice evenimentelor pe care vrea să le aducă la lumină. Hölderlin recurge și în poeziile sale la miturile obscure și la simbolurile confuze (arbitrarii și stranii contaminationes de elenistică și germanistică, de creștinism și păgînism, cultul lui Dionysos și Hercules amestecat cu cel al lui Hristos etc.)" [96]. Necco are perfectă dreptate să evidențieze hibriditatea concepției la Hölderlin: probabil
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
culminant ea acționează doar ca ceva negativ, poate fi socotit o nenorocire. Acest comportament este, în orice caz, o gîndire și în apropierea acestui punct culminant trebuie să se afle reprezentări ale unor gîndiri speculative, într-o formă obtuză și obscură însă [212]." Se continuă apoi cu teologia "naturală" a Indiei: "Dumnezeu este Unul, adică Brahma, Brahman; dar cu aceasta nu se ajunge la un monoteism, pentru că mai există nenumărați alți zei. Un brahman i-a povestit unui englez că există
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de altă parte în mortificare și în nimicirea vitalității prin chinuri autoimpure" [341]. "Așadar doar prin intermediul acestei negații a propriei existențe se poate ajunge la puterea unui brahman [342]: însă această negație, dusă pînă la gradul suprem, constă în conștiința obscură de a fi atins o adiaforie desăvîrșită, anularea oricărei senzații și a oricărei voințe; condiție supremă și la budiști" [343]. "... În măsura în care universalul este abstract, autoconștiința nu se află într-o relație de libertate cu acesta, pentru că doar în gradul în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
speculative, într-o formă confuză și obscură însă" [344]. Deși strîngînd din dinți, cum s-ar spune, Hegel recunoaște totuși valoarea acestor încercări de să folosim formularea concesivă a gînditorului din Stuttgart gîndiri speculative, chiar dacă "într-o formă confuză și obscură". Hegel reține de aici conceptul suprem al identității fiecărui suflet cu realitatea supremă: iată un fapt deosebit de important! Purificat în felul său, el va fi, începînd de aici, precizat în felul următor: "Terenul cu adevărat obiectiv al gîndului își are
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
amnezia. Omul a fost pedepsit să uite că posedă o funcție capitală: autoregenerarea celulelor. Trei personaje (botanistul Filip Zalomit, care este și poet, doctorul Nicoleanu și inginerul Hagi Pavel) discută despre un al patrulea, doctorul Aurelian Tătaru, mort în împrejurări obscure. Moartea se întâmplase la Poiana Dornei, loc retras de lume, lângă o cabană singuratică, în ziua de Sânziene (timp cu valoare magică). Cel care cunoaște adevărul este Emanoil Albini, anchetator dibaci. El reprezintă spiritul realității profane, în timp ce ceilalți, trădați de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
veghe la starea de somn cu vise, apoi de somn fără vise, și, în sfârșit, la starea cataleptică. Unificarea acestor patru stări, care presupune (cât ar părea ea de paradoxal) unificarea conștientului cu subconstientul și inconștientul, luminarea repetată a zonelor obscure și impenetrabile ale vieții psihomentale, este, de altfel, scopul tehnicilor preliminarii yogice“. Despre pătrunderea în starea de catalepsie va afirma că: „am început să aflu gândurile fiecărui om asupra căruia îmi concentram atenția“. Inițierea sa este atât de profundă, încât
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
românilor este o istorie de contradicții nerezolvate", una în care obsesia identitară și nevoia unei "stabilități securizante" au marcat ultimele secole 19. Marele ei rău pare a ține de reprezentarea timpului, din moment ce o lungă perioadă, a etnogenezei, coincidentă cu mileniul obscur, n-a putut fi explicată mulțumitor. În fond, ca și în alte spații socio-culturale, obsesia istoriei decurge din nevoia de sens pentru un prezent mereu deficitar. Trecutul, la români, îi apare mai curînd ca nostalgie decît ca model și sursă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însă în 1923, distrusă de amenințările antisemite. Încă de la primele sale poeme, Priveliști, scrise între 1917 și 1923, în vreme ce "Moldova, rotunda ca o nucă, cunoștea febra creșterii și distrugerii", Fondane mărturisește: "Poezia nu are funcție socială. Ea este o forță obscură care precedă omul și îi urmează". Adevărata problemă este aceea a sfîrșitului credinței în progres, credință distrusă în Vest de conflictul mondial. Repetarea războiului conduce societățile moderne la disperare și plictis, devenite fenomene de masă. Reflecția lui Fondane în ceea ce privește legătura
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Beszelo. Politica Bucureștiului asimilează: în cazul minorității țigănești, proiectul urmărește sedentarizarea unei populații nomade a cărei imagine este negativă pentru opinia publică. Țiganii sînt foști sclavi ajunși pe teritoriul României spre sfîrșitul secolului XIII. Originea condiției lor de sclavi este obscură, numărul lor în anii '70 este nesigur. Statisticile îi uită, responsabilii cu recensămîntul fac presiuni ca ei să se declare români. Alții, care au beneficiat de un ajutor social al statului, doresc o integrare și renunță la originea lor. De ce
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare și de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Și această indignare nu e decât prea justificată. Rușine chiar trebuie să-i fie unui român când se pronunță numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voința statului {EminescuOpXI 28} său în paragrafe de legi, indignate cată să simță când vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, având numai instincte reale, jucând pe reprezentanții voinței suverane a țării. Nimeni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
țară parlamentară ca Englitera, bogată, industrială, c-o puternică clasă de mijloc, ce să mai zicem de noi, unde guvernul este totul, țara nimic. Începem cu comuna. Cine nu știe că îndată ce ministeriul se schimbă, de la comuna rurală cea mai obscură până la populata capitală, consiliile comunale se dizolvă și se numesc primari după chipul și asemănarea ministrului. Administrația? Se dizolvă consiliile județene, se schimbă prefecții și subprefecții în același chip. Justiția? Urmează acelaș exemplu. Și administrația și justiția se conferă numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fost ministru sustractor de avere publică, ceea ce n-a împiedecat ca, a doua zi, același sustractor să fie onorabilele coleg al d-lui Brătianu; ce mirare dar ne mai poate cuprinde când întîmplarea oarbă ne trimite o serie de nume obscure ca să le înregistrăm ca făcând parte din așa-numitul cabinet responsabil al României. Astfel se zice că d. Tache Giani vine ministru de justiție. Cine-i d. Giani, vor fi întrebînd periferiile țării. Distinsu-s-au prin ceva ca jurisconsult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e nici mai bun, nici mai rău decât d. Stolojan bunăoară. La învățăturile Publice va veni se zice d. Gheorghian. Cine e d. Gheorghian, va întreba și țara și capitala. Într-adevăr nimeni, absolut nimeni nu știe nimic despre acest personaj obscur, căci împrejurarea c-a fost câtva timp prefect la Iași nu credem ca să ne lumineze mult asupra valorii sale. Din postul de prefect a fost depărtat din cauza generalei nemulțumiri ce au produs-o inepția administrației sale. Un alt merit e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mântui suffletul, mai înteiu prin Infernu, apoi la Purgatoriu, spre a {EminescuOpXI 162} fi dupo aqueasta condus în Cerul beatilor printr-o căllăusă mai demnă. Dante accepe, și ei plecă. În midlocul callii viețaei nostrae Me reaflai într-o selbă obscură, 3 Quoci callea directă era perdută. Nu e d-a spunne quît era de dură Astă selbă silvestra-aspră și forte 6 Quoci și în cuget reinnoe frica! E atât d-amară quît picu e mai morte, Ci spre a tracta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
schimba deloc. Poziția mea de ministru atârnă de votul deputatului, poziția deputatului atârnă de voturile și de greutatea șefului de partid din provincie, iar poziția acestui șef de partid atârnă iar de influența sa asupra multelor capete ale alegătorilor. Dacă obscurul șef de partid din provincie nu poate căpăta pentru sine și alegătorii săi locuri destule și favori numeroase de la guvern, atunci vaza și influența sa cade; deci [î]l stoarce, [î]l amenință și-l infestează pe deputatul său, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]