2,880 matches
-
dintre „adevăr” și „închipuire” se subțiază, iar istoria din care vine goticul vizionar al lui Hawhtorne este și cea din care se desprinde această poveste a lui Pratt. În această tentativă de a reexamina, postmodern, patrimoniul de imagini care îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Marele Joc pe care îl gândesc englezii și rușii la granițele Indiei, un joc cu identitatea din care contabilul metis nu poate ieși decât învins. Ca și în textele lui Faulkner, blestemul impurității sângelui este de neiertat în societatea victoriană, obsedată de respectabilitate și atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu poate să privească, niciodată, către un viitor al integrării. Biografia lui Winkie se schimbă sub presiunea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poesc al casei naratorului, vizita eternautului este semnul unei rupturi în cotidian - odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Raza străinului face ca unitatea originară a omenirii să se piardă, iar visul turnului Babel să se prăbușească în neant, fără ca vreodată să mai poată fi readus la viață. Din trecutul misterios al vechimii egiptene vine și ciudatul egiptolog englez obsedat de regăsirea mormântului lui Lisis. Inițiat în tainele lumilor pierdute, Mort îl antrenează pe Ezra în coborârea spre originile misterului. Natură vizionară și străină de uitarea omenească, Mort duce în sine amintirea tuturor vieților care îl precedă. Din memoria sclavului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Eu mai aveam încă păr pe mine, deși nu mai eram cimpanzeu. În ce o privea pe Laura, îi purtam pică din ce în ce mai mult pentru faptul că nu puteam să mă laud în fața ei. Trebuia să ocolesc singurul subiect care mă obseda și să nu-i vorbesc despre ceea ce întreg azilul dorea să mă audă vorbind: despre nopțile mele în sala cu oglinzi. Din pricina asta, am început s-o caut mai rar. 24 (Din caietul de vise) Fotoliul de răchită s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iubita lor, descopereau că sunt geloși. Bărbați care se credeau ușuratici în dragoste, își regăseau sentimentul statornic. Fii care trăiseră pe lângă mama lor abia privind-o, legau toată neliniștea și tot regretul de o cută a obrazului ei care le obseda amintirea. Această despărțire brutală, fără nici o posibilitate, fără viitor previzibil, ne lăsa descumpăniți, incapabili să facem ceva împotriva amintirilor acestei prezențe, atât de apropiate încă și atât de îndepărtate în același timp, care ne umplea acum zilele. De fapt, sufeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a făcut mai pregnantă unora ideea, vagă până atunci, că erau condamnați, pentru o crimă necunoscută, la o întemnițare de neînchipuit. Și în timp ce unii își continuau viața lor măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile lor. Dar, devenind deodată conștienți că sunt într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că m-au pensionat. — Domnișoară Trixie, dumneata crezi că ești bătrână și obosită. Asta-i foarte rău! — Cine? — Dumneata. — O! Dar sunt. Sunt foarte obosită. — Nu-ți dai seama? întrebă doamna Levy. Toate acestea sunt doar în capul dumitale. Te obsedează bătrânețea. Ești încă o femeie foarte atrăgătoare. Trebuie să-ți repeți tot timpul: „Sunt încă atrăgătoare. Sunt o femeie foarte atrăgătoare“. Domnișoara Trixie emise un sforăit gemut, în părul dat cu fixativ al doamnei Levy. — Nu vrei, te rog, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dinafară. Cred că mă voi duce acasă pentru a pune și eu pe mine ceva asemănător. — Așteaptă doar o clipă, spuse Ignatius. Nu putea îngădui să-i scape această ocazie printre degetele lui groase. Îmi pun niște saboți. Acum mă obsedează Ruby Keeler, îi spuse vesel tânărul. Începu apoi să cânte: „Du-te-acasă, ia-ți chiloții, merg și eu să-mi iau mangoții și-mpreună să plecăm. O-ho-ho! La Buffalo să ne distrăm. O-ho-ho...“ — Nu te mai prosti! porunci furios Ignatius. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
final, Pacea, te poți servi de mijlocul acesta îngrozitor, Degenerescenta? Ca două personaje dintr-o piesă medievală moralizatoare, Pragmatismul și Moralitatea se bat în ringul de box al creierului meu. Nu pot să aștept rezultatul disputei lor înverșunate: sunt prea obsedat de Pace. (Dacă vreun eventual producător este interesat să cumpere drepturile de a face un film din acest Jurnal, aș putea adăuga câteva sugestii în legătură cu filmarea acestei dispute. Un ferăstrău muzical ar crea un fond muzical excelent, iar globul ocular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
liber și mai mult decât atât. Viitorul nu o să vă surâdă în cazul în care sunteți un CEO. Până când va veni acel moment când CEO vor fi mai mult preocupați de investiții pentru a-și asigura propria securitate în loc să fie obsedați de cifra profitului, hackerii vor continua să fie învingătorii războiului. În cele din urmă, un grup restrâns de CEO își vor da seama că vor putea deveni mai eficienți dacă vor proteja identitățile clienților lor și fondurile acestora dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
urmă? Dr. Shen: Am solicitat această conferință de presă ca să pun capăt speculațiilor, nu ca să le dau amploare. Dar, dacă cereți părerea mea personală, da, eu cred că, în cele din urmă, va fi creat. Capitolul 38 Amintirea încă îl obseda pe Mark Sanger ... în mintea lui persista imaginea acelui biet animal, întins pe plajă, noaptea, în Costa Rica, neajutorat, a jaguarului care sărea, îi reteza capul și începea să mănânce din el, în timp ce picioarele sale se mai mișcau încă. Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea acces și de a tipări toate documentele de la tribunal, indiferent dacă erau preliminare, confidențiale sau speculative. Judecătorii din California erau extrem de refractari în sigilarea chiar și a acelor documente în care apăreau adresele de acasă ale femeilor urmărite de obsedați sau detaliile anatomice ale copiilor care fuseseră violați. Politica lui Times de publicare a tuturor acestora însemna și că avocații puteau să emită afirmații grosolane și nefondate, în timpul pregătirii procesului, știind că Times avea să le publice. Iar ziarul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În genunchi În fața patului, Înainte de a-mi introduce sexul Între somieră și saltea, ea credea cumva că Îngenuncheam ca să spun o rugăciune? Pozele mele cu femei le vedea totuși cam de departe, le putea confunda cu poze pioase... Astăzi sînt obsedat, dar moartea doamnei Marie-Isaure m-a făcut paranoic. De fiecare dată cînd intram În odaia mea, ea Își punea camera de supraveghere În mișcare sau se deranja În persoană, ori mai degrabă În duh, fără proteză, dar cu ochișorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-o, de ce nu și eu?“. Ce viziune asupra lumii! S-o fac pe șeful nu prea era genul meu! Să fiu pavăză tinerei mele soții: din partea unui specialist În ale căsătoriei, era cam puțin. Să mă simt singur și obsedat? Obsedat de tata? Ce oroare! Scosesem pagina aceea din buzunar și o netezisem Înainte de a i-o Întinde doctorului Zscharnack, care nu-și pierduse totuși cumpătul. Se ridicase În picioare ca s-o pună pe birou și Îmi spusese: — Adu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Strada Gorokhovaia, cu un sac aspru tras peste cap. Își dădu seama după cizmele scâlciate ieșind în afară că este vorba despre același om. Fu ușurat că fața bărbatului era acoperită. Îl ferea să își confrunte teama care acum îl obseda: că se va recunoaște în trăsăturile străinului. Ideea că această arătare ce-i ieșea în cale nu era altceva decât eul său viitor îi intrase în minte. Absurditatea acestui fapt nu-i dădea pace. Cu toată că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu mai aveam încă păr pe mine, deși nu mai eram cimpanzeu. În ce o privea pe Laura, îi purtam pică din ce în ce mai mult pentru faptul că nu puteam să mă laud în fața ei. Trebuia să ocolesc singurul subiect care mă obseda și să nu-i vorbesc despre ceea ce întreg azilul dorea să mă audă vorbind: despre nopțile mele în sala cu oglinzi. Din pricina asta, am început s-o caut mai rar. 24 (Din caietul de vise) Fotoliul de răchită s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi luate de bune intuițiile lui Salon: mai mult sau mai puțin pe timpul lui Foucault, lumea industrială, creație a aripii baconiene, Începe să sape rețelele metropolitane În inima marilor orașe europene. „E adevărat“, zicea Belbo, „secolul al XIX-lea e obsedat de subterane, Jean Valjean, Fantomas și Javert, Rocambole, un Întreg du-te-vino prin galerii și canale de colectare. Doamne, dacă stau să mă gândesc, toată opera lui Jules Verne e o revelație inițiatică a misterelor subsolului! Călătorie spre centrul pământului, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Stalin, de la Dinamo. La intrarea în club, în anii ’50, îmi aduc aminte că erau afișate în dreapta și-n stânga intrării. De atunci au trecut ani. Viața mea nu s-a schimbat. Sigur, mi-am plătit datoriile care mă obsedau. Dar au rămas datoriile făcute pentru scrierea acestei cărți. Apoi, s-a stricat întrerupătorul din sufrageria mea de trei ori, mi-am luat, din Târg, telecomandă proastă de televizor, mi-am accidentat mașina de două ori și am spălat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
două poze ale ei și stau și mă uit la ele ore în șir. Câteodată mă gândesc că îmi pare rău pentru ea, fiindcă a avut și ea de suferit că m-a cunoscut. puterea Este un lucru care ne obsedează pe majoritatea dintre noi oamenii. Să poți să fi puternic pe toate planurile aceasta este una din năzuințele noastre în viață. Că unii reușim și alții nu, asta e partea a doua. Cineva mereu trebuie să iasă învingător și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost naș. În rest, nu. Purtam cămașă deschisă aicea, pantalonii de-un fel, sacoul de-un fel, altă culoare. Nu purtam costum întreg, nu mi-a plăcut costum întreg - eram obsedat d-ăla de la școală. Nu, nu mi-a plăcut. Purtam pantalonii vișinii, ăsta, apăruse deja culorile astea vii, sacourile muștar, se purtau pantofii cu cataramă coniac. Mergeam și făceam la comandă, de costa de 5-6 ori mai mult decât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul fin de siécle, senzația că lumea se află la limita unei epoci și la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor?”, interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un curent de aer aspru prin ferestrele deschise ale unui bal îmbîcsit. Dintru început, Ion Pillat a fost o excepție și o protestare în lumea literară uniformizată de la noi. (...) nu și-a săvîrșit evoluția sub ochii cititorului răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr. 11065, 30 aprilie 1920). În altă parte, polemizînd cu pretenția criticilor de a face predicții în privința viitorului poeziei lirice într-o societate utilitaristă, democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
propriu în care folosește unele din arhetipurile comicului paralogic: metamorfozele onirice (care iau la el direcția destrămării omului în obiecte), magia verbală (...), impulsurile subconștient destructive și autodestructive” (op. cit., p. 67). Comentariile critice ale anilor ’60-’70 sînt, pur și simplu, obsedate de relaționarea lui Urmuz cu literatura absurdului și a alienării tragice. Într-un articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]