1,688 matches
-
aflau 21 de divizii ungare gata de marș, Marele Stat-Major român estimând că o intervenție ungară, sprijinită de germani dinspre vest și de bulgari dinspre Sud, ar fi fost probabilă în 3-4 zile. Obiectivul Transilvania a devenit în aceste zile obsedant pentru guvernul ungar: la 2 septembrie 1939, o zi după atacarea Poloniei de către armata germană, prim-ministrul Teleki solicita lui Mussolini sprijinul diplomatic și politic pentru anexarea Transilvaniei în contextul creat de război; în contrapartidă, Ungaria „era gata să pună
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
19 ani în "Orizont" la Timișoara, publicat încă de câteva ori mai apoi de Ion Arieșanu, pe care l-am întâlnit doar pentru un sfert de oră mult mai târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E bine că ai pus înverșunat în ghilimele. Nu sunt atât de înverșunat cât să-mi pierd uzul rațiunii. Generația '80 are, totuși, rolul ei cu adevărat important în istoria literaturii române. Dacă generația '60 a venit să reînnoade, peste obsedantul deceniu proletcultist, mai timid sau mai nonșalant, firul cu literatura interbelică, generația '80 a desăvârșit acest lucru și se află la apogeu după treizeci de ani, când douămiismul se naște în mari dureri. Le place sau nu unora sau altora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cărți importante care nu pot fi evitate într-o discuție serioasă despre acest fenomen care a fost în anii 80, schimbarea paragmei în spațiul unei literaturi dominate de un soi de leneveală lirică în poezie și în proză de un obsedant realism care promovează falsurile literare. Este adevărat că prin colecția de la Editura Axa am încercat să demonstrez că această generație există și se manifestă, chiar dacă vârfurile ei, dintr-un motiv sau altul, lipsesc. O antologie de ansamblu le va cuprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cea sârbă, reprezintă o șansă pentru poezia ta? Cât și ce datorezi fiecăreia? S-ar putea ca "substratul magic" pe care îl invoci (sau citezi) să vină, dacă vine, dintr-o supradimensionare a realului care a devenit, se pare, obsedant în rândurile pe care le scriu de mai bine de treizeci de ani. E drept că m-am format în preajma sau în miezul a două literaturi și acest lucru socot că este benefic mai ales deoarece îți permite, la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
renunțarea mai peste tot la rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne o piesă care nu a pălit, un poem reflexiv axat pe ideea confruntării dramatice a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
agricole și ai fecundității pământului. Luminozitatea inițială a liricii lui Horea se diminuează treptat, tonurile se înăspresc, devin grave, dramatice, sub privegherea severă a duhului tran silvan. Ecouri din Goga, din Aron Cotruș pot fi acum per cepute. Apare stăruitor, obsedantă, tema dezrădăcinării, a desprinderii de obârșie, precum și aceea a culpei de-a se fi lăsat clintit din spațiul originar. Acestea sunt, desigur, atitudini poetice „vechi“ - le-am întâlnit la liricii ardeleni ai începutului de secol, la Goga, la Iosif -, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se proiectează acest tu obsedant. Celălalt care se îndepărtează, căci în imaginea lui Narcis trebuie să vedem nu doar teama de a pierde obiectul, ci de a se pierde ca obiect". Analiza poeziei eminesciene sub raportul imaginarului poetic într-un context european, îl conduce pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga (2003), Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga (2005), Dicționarul Luceafărului eminescian. Ediție definitivă (2007) și iată acum: Luceafărul. Text poetic integral. Studii (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2014). Sunt reunite între copertele acestui volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am petrecut la sânul bunicii mele. Chiar dacă nu era bunica mea adevărată, m-a iubit și m-a ținut numai în puf și miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trasate cu rigla: de fiecare dată trecătorii aleg o altă cale de a traversa aleile acestuia, calea firească. Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și "totalitară" de 18 metri pătrați construită în Epoca de Aur a socialismului triumfător. Un cub printre mii de cuburi dintr-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
căldurilor insuportabile din Elveția (timp de peste trei săptămâni mercurul nu a coborât ziua sub 34 de grade, o premieră pentru această țară), am decis să mergem în Bretania, la malul oceanului Atlantic, să ne bucurăm de briză și de valuri. Obsedant revine imaginea văzută din goana automobilului pe autostrada Nantes-Rennes în Bretagne. Un grup de șapte-opt bărbați alături de un minibus Volkswagen înmatriculat în Anglia. Așezați în cerc, își făceau rugăciunile rituale de la ora 12.00, după legea coranică. Pe de o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încearcă să răstoarne toate aceste formule „liniștitoare”: nu e ciudat că de când acești doi bărbați de talent s-au despărțit în aprecierea „normalului” și a „anormalului”, de când banii i-au interesat mai mult decât caracterele, de când succesul a devenit mai obsedant decât adevărul prieteniei lor, de când propria persoană și „persoanele” au căpătat mai multă importanță decât etc., nu e ciudat, oare, că de atunci operele lor „normale” sau „anormale” n-au mai zguduit lumea, inspirația lor n-a mai ajuns la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
parte dintr-un proces ce va degenera în odiosul cult al lui Ceaușescu. Această generalizare a servilismului este cu atât mai curioasă cu cât spectrul închisorii și al Canalului nu mai plana asupra intelectualului român. Dacă în unele cazuri din „obsedantul deceniu“ derapajele pot fi explicate și prin prisma fricii generalizate, după 1965 nu se poate găsi altă explicație decât dorința de afirmare, în cazul scriitorilor și artiștilor valoroși, și de parvenire, în cazul impostorilor. Începutul epocii Ceaușescu a însemnat, totuși
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătății și ale unei vieți lipsite de orizont, izvorâte dintr-o minte bântuită de neastâmpărul căutărilor și limpezirilor. De data aceasta frământările lui provin din comparația obsedantă dintre ceea ce a fost și ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieții rurale de altădată, dorește să pună în evidență câteva aspecte definitorii ale acelor timpuri. Își amintește din frageda copilărie că în sat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
răvășite și înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante despre încețoșata sa adolescență, când se pregătea să devină învățător. Rememorează cu nostalgie anii de școală normală, munca stăruitoare pe care o presta pentru atingerea țelului său profesional, condițiile vitrege ale vremurilor de război și de secetă pe care le-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că a fost dat uitării. Dacă este adevărată aserțiunea că totul se uită, înseamnă că trebuie să persevereze în dorința sa de a lăsa în urmă ceva ce rezistă veșniciei: câteva cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte și nu le poate îndepărta, ca pe niște muște ce țin cu orice preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă a greșit, când și unde s-a produs aceasta? Dumitru Dascălu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un adevăr simplu dar esențial: în educație inițiativele și acțiunile dirigintelui nu pot fi întotdeauna în consonanță cu preferințele și dorințele elevilor pe care îi îndrumă. Experiența profesională și viața îi vor învăța pe foștii săi elevi și acest lucru... Obsedanta și agasanta întrebare continuă să l macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a început un travaliu salutar de repunere în discuție a canonului de ieri și de azi este Valerian Sava, în a sa Istorie critică a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cărei prim volum apărut se oprește imediat după obsedantul deceniu... Dar domnul Sava este un franctiror ocultat, marginalizat, izolat sau pur și simplu ignorat : dacă discutarea canonului este anevoioasă în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinemaului, ea este pur și simplu accidentală ! Al doilea obstacol ține de momentul mult
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale doamnei Teona: "pe vreme instabilă, oamenii vorbesc frumos la telefon..." Cuvintele astea mă întreb eu acum nu-s oare o parafrază la ceea ce-am spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață? "Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bună organizatoare, dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni. Vei fi zicând: dar e admirabil, trăiește, discută, râde. Nu, Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de o stare fără nume, o boală ciudată, nouă: despărțirea de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de gâscă (Slatina). Mi-a lipsit mult, în momentele grele din săptămâna trecută, mai bine zis de acum două săptămâni, o prezență sigură de simpatie și ajutor. Acum, acalmie. Draga mea, iubită mică și dulce, mă gândesc mereu la tine, obsedant, cum sorb aerul. Mereu alături de tine, cu încredere, cu nădejde că tot ce vei face, vei face mândru, loyal (sic) și vrednic pentru noi doi, înfrățiți dincolo de tot, tata și cu mine. Tot ce-ți scriu e curat, drept, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în casa încălzită, destinsă de închircirea frigului crâncen de azi. Noroc că ziarele ne asigură că iarna nu va fi grea, dar frig ca azi nu am văzut de mult. Am pierdut obiceiul să vorbesc deschis de ceea ce e preocuparea obsedantă acum: situația de aici. Uneori cred că înnebunesc, o atmosferă insuportabilă; sunt fericită că ai plecat, că trăiești într’o țară liberă și nobilă; aici mă sufoc. Chestiunea Stana care a vrut să-și micșoreze vârsta, în vederea mariajului, a avut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acum pentru mine un ideal intangibil, că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea că nu mai e mult și mă voi elibera. Dar eu te iubesc și mă gândesc obsedant la tine, ca la un liman, ca la orizontul ce e atât de departe și la care nu poți ajunge niciodată, căci atunci când crezi că l’ai atins, el s’a depărtat. Te strâng cu dragoste lângă mine. Mamina Joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noapte, pe tablaua de argint am pus tacâmuri de argint, farfurii de argint, azimă și miere ca să te iubească și să șteargă ce va fi fost sortit rău? Sunt ca o infirmă, țintuită într’un fotoliu, cu o singură viziune, obsedantă: Gara de Nord și tu plecând pe scara vagonului, atât de frumoasă, atât de mișcată... [...] Eu aștept pe mama lui Mircea, care s’a anunțat pentru ora 4½; acum e 5 și 10 și nu a venit. Pentru eventualitatea că nu va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]