2,067 matches
-
și pervers. De pe scena unui bal la care sunt invitați toți cei pe care Bunny i-a trădat, sedus sau mințit, le cere iertare, și, amăgit de iluzoria absolvire, vegheat de fiul său, moare. Finalul amplifică rezonanțele neliniștitoare și ritmurile obsesive ale cărții, lectura devenind, sub acest semn, o revelație. "Dilemateca", anul IV, nr. 43, decembrie 2009 Ucide îngerul exterminator! "Nimic din ce vezi nu e adevărat!" poate fi exclamația ce sintetizează mare parte din semnificațiile romanului* Anei Maria Sandu, apărut
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său în lume. Paternitatea, fundamentală în ecuațiile identității, e adaptată structurii flexibile a lumii de acum, iar această redefinire a filiației începe cu Iolek, a cărui teamă obsesivă e aceea că a crescut fiul unui alt bărbat. Adevărata întoarcere a lui Ionatan în asta constă - în acceptarea ramificațiilor deviante ale genealogiei și în estomparea asperităților din relația cu tatăl său, cu memoria, suferințele și istoria comunității sale și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
orașului de altădată, îl atrage într-un duet erotic încheiat pe același ton al insatisfacției și însingurării. Cineastul pare un mesager dintr-o lume imobilă, a înghețului ce a înțepenit trupuri și idei, metafora frigului revenind în text cu recurența obsesivă a unui mister esențial. Ironic, asemeni unui narator ce se știe subminat de propria poveste despre ratare, cineastul se identifică treptat cu un mort întors printre cei vii. Trimiterea la vechea legendă albaneză despre Konstandin, eroul ce se întoarce din
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Crane, autorii ce și-au lăsat amprenta asupra întregii existențe a lui Tennessee Williams, se observă nu doar în detalii imediat vizibile - Un tramvai... are ca epigraf un fragment din Turnul prăbușit, al lui Crane -, ci și la nivelul recurențelor obsesive din structura personajelor - virilitatea ca forță vitală, zonele obscure ale interiorității, patologia relațiilor, competiția permanentă dintre principiul realității și principiul plăcerii - toate sunt trimiteri directe la intuițiile lui Lawrence despre suprapunerea dintre literatură și psihologie. În rețeaua personajelor și a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
poetică neobișnuit de intensă, în care narațiunii îi răspund, într-un limbaj liric și ermetic, semnificații imposibil de redat în alt mod - arțarul roșește mărul surâde/ dusu-s-au stelele popcorn ceresc/ regele se-nclină și ucide. Amplificată de o obsesivă recurență a morții, perceperea cât mai acută a realității este, încă din copilărie, o miză existențială. Cadavrul și sicriele, ritul funerar și absența celui plecat dintre vii sunt elemente ce vor dobândi sensuri dramatice în anii maturității. Îmi amintesc de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
căpitanului Piele sunt invocate în timpi preciși, ca semnale distincte ale unor dureri despre care nu se putea vorbi. În acord cu modernitatea radicală a textului, astfel de inserții funcționează ca puncte de reper ale subteranei textuale. Unul dintre elementele obsesiv prezente în scrierile Hertei Müller este uciderea de către Securitate a incomozilor și suspecților. Vizita la cimitirul săracilor, relatată în Regele se-nclină și ucide, devine mărturie împotriva unui sistem inuman, ce funcționa, în maniera clasică a tuturor dictaturilor, prin teroare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Crohn), dischinezie rectală, limbă Încărcată, lipsa poftei de mâncare, afecțiuni genitale la femei, prostatită și adenom de prostată la bărbați. La o constipație cronicizată apar frecvente dureri de cap, migrene, transpirații excesive, insomnii, oboseală generală, pierderea strălucirii pielii, stări anxioase, obsesive sau depresive, manifestări alergice și de nevrozitate, mâncărimi În zona abdomenului și a feselor. Perioadele de constipație pot evolua timp Îndelungat, fără simptome caracteristice iar din momentul manifestării pot fi Întrerupte de perioade cu scaune normale sau chiar cu falsă
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
partea a II-a. 111 Lucien Sfez, a II-a ediție, sub titlul La politique symbolique, P.U.F., 1993. 112 Lucien Sfez, Le Seuil, 1988, a II-a ediție, 1990, a III-a ediție 1992. 113 Este cazul virtuozilor obsesivi ai calculatorului, numiți în Statele Unite hackers. 114 Carnap, "Die mete und die mene logik", VIII, în Erkenntnis, 1930, E. I, p. 2. 115 Lalande, Vocabulaire de philosophie, p. 1103. 116 Pînă la o adevărată Esthétique de la disparition. Vezi sub acest
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pentru a afla eu Însumi, aplecându-mă peste ghizdurile de piatră veche a acestei „fântâni a cunoașterii”, să ghicesc acolo, jos, din luciolii apei negre, vii, chipuri și sensuri. Și-atunci, după mulți, mulți ani și multe Încercări, lupte, reveniri obsesive și descurajante, „În cerc”, cum ni se Întâmplă tuturor În ceea ce numim „circul vieții”, carnaval, temniță, dar și pustiu În același timp, cuvântul „retardat” aruncat cu decenii În urmă de o figură aproape ștearsă a propriei mele istorii „Învie” și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abia acum, după decenii de când am compus acea „simfonie epică” pe care am botezat-o, cu un titlu echivoc, Animale bolnave, și l-am „Întronat” pe „bietul Paul” drept ax al acțiunii, „confesându-i” doar lui unele dintre motivele mele obsesive și melodice, abia „acum” devin cu adevărat lucid că acel cuvânt, „retardat”, aruncat În grabă de acea tânără și ușuratică prezicătoare, ca un veritabil „parazit”, s-a ascuns Într-un personaj, printre atâtea altele dintre cărțile mele, „așteptând” ca, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
creatoare, dar mi-am făcut din aceasta un mod de a gândi, de a „Înțelege” fenomenul și „spectacolul” grandios al creației umane. Aceasta și explică faptul că azi, În senectute, Îmi Închin și concentrez forțele asupra unui model, o „temă obsesivă”, cum o numesc -, maestru și ucenic, publicând tetralogia romanescă Ziua și noaptea, ajunsă la volumul al treilea, Puterea nevăzută, după cel de-al doilea - Voința de putere. Tipul meu de a gândi, reflexul meu mental, forma mentis, este ierarhia reală
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai bine zis, libertatea. Libertatea mea, se’nțelege, pe care Însă, prin capacitatea de expresie, de „exteriorizare”, prin „rutina creației”, o Împart cu, o Împrumut, o „sugerez” lectorilor mei. Scriitorul adevărat, se’nțelege, cel autentic, cel care-și „exprimă” ideile obsesive, „ticurile de gândire” sau „maniile nocturne, exaltate” În „forme” accesibile și logice - În logica iraționalului, a „neînțelegerii poetice”, În forme ce „imită” viața, materia și ființa doar În scopuri „viclene”, adică În scopul de a le deposeda pe aceste zeițe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
genetică”, nu-și poate păstra claritatea, netezimea suprafeței lucioase, „se Îndoaie” când Într-un sens, când Într-altul, adică e pe rând când concavă, când convexă, și... ce să mai vorbim despre visele mele și de acele „motive și personaje obsesive” ce le cutreieră, caz În care „oglinda” mea, atât cât este, Înnebunește cu desăvârșire! Sau, mai știi, cunoscându-mi mediocritatea invincibilă, Îmi „suflă” câte ceva din rosturile sau falsele enigme ale propriei mele existențe, cum, la școală - la eterna școală! -, cineva
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
imediată, din prezentul faptic care se’ntâmplă sub ochii noștri - lecție pe care marii inovatori ai romanului secolului XX au ilustrat-o cu brio!... Ei bine, deci, dacă putem să acordăm calitatea de sistem scrierilor nietzscheniene, structurate În jurul unor „teme obsesive” (și, În fapt, aceasta a fost propunerea mea pentru un sistem posibil: structurarea unui material specific În jurul câtorva teme ce se repetă, obsesive, cum le spun, și care sunt apte de a propune o viziune nouă, amplă și reală asupra
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
brio!... Ei bine, deci, dacă putem să acordăm calitatea de sistem scrierilor nietzscheniene, structurate În jurul unor „teme obsesive” (și, În fapt, aceasta a fost propunerea mea pentru un sistem posibil: structurarea unui material specific În jurul câtorva teme ce se repetă, obsesive, cum le spun, și care sunt apte de a propune o viziune nouă, amplă și reală asupra zonei la care se aplică; În speță, asupra omului, a lumii sale, a naturiiă, atunci putem să Îndrăznim să o facem și În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se aplică; În speță, asupra omului, a lumii sale, a naturiiă, atunci putem să Îndrăznim să o facem și În cazul „eseurilor” lui Cioran. Avem și aici, dacă nu un sistem perfect structurat și finit, oricum o tendință puternică, obsesivă, spre o viziune unică, originală, folosind câteva teme recurente până la directa obsesivitate, semn al unei „lumi posibile, unice și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil unul dintre maeștrii lui Cioran, ca și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vid, horror vacui -, se va „clădi”, cu arme insistente și nu rareori viclene, cu adevărat demonice - Demonul este el Însuși un artizan și chiar un artifact extrem de priceput, de inventiv, de Încăpățânat! -, o altă speranță, artificială și „lipicioasă”, persuasivă și obsesivă ca o boală mortală, insistentă așa cum sunt aparițiile de coșmar, care te urmăresc ani În șir, sute și sute de nopți. O altă speranță, ce nici nu mai este una, ci doar forma ei goală; sub regimurile totalitare și ideologice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Gray) sau M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat de la un autor care a realizat pagini performante despre stilistica eminesciană, acesta face observații pertinente legate de ritm, rimă obsesivă, repetiție obsesivă și diferență, metaforă și muzica bacoviană, explicând mecanismul de seducție al textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți cercetători, crede că repetițiile care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat de la un autor care a realizat pagini performante despre stilistica eminesciană, acesta face observații pertinente legate de ritm, rimă obsesivă, repetiție obsesivă și diferență, metaforă și muzica bacoviană, explicând mecanismul de seducție al textului, anulând câteva prejudecăți, locuri comune, adevăruri trunchiate ce nu-și mai găsesc locul în stadiul de acum al exegezei. Spre deosebire de alți cercetători, crede că repetițiile care abundă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu au intenția muzical-simbolistă, cât, mai degrabă, reflectă structura cronotopului bacovian, în care spațiul e circular-închis, iar timpul e repetare oarbă, lipsită de finalitate (pag. 346). Mai observă că, după volumul Comedii în fond (1936), interesul lui Bacovia pentru rima obsesivă scade vertiginos, ca urmare a tendinței generale de simplificare, ceea ce anunța o schimbare de poziție estetică, de program și nu un semn al declinului valoric, cum s-a crezut mult timp. În schimb, repetițiile bacoviene, remarcate de mai toți comentatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este Bacovia, exprimând esența poeziei sale. Asemeni lui Urmuz, descoperitorul antiprozei, a antiromanului, a schemelor mentale care, umplute cu fraze, cuvinte și punctuație alcătuiesc piramida prozei universale, Bacovia inventează, am putea spune, antipoezia, antiversul, antifigurile de stil, repetițiile și rimele obsesive, antimuzica versului. De la grandoarea tragică a volumului Plumb, la măreția destructurantă, expresionistă, absurdă, a celorlalte cărți în "versuri" și "proză", George Bacovia, "autist" asemeni lui Albert Einstein, descoperă calea demontării până la golire a poeziei. Întreaga sa operă este de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atmosfera junimistă și maioresciană, creată în jurul prisosului de cuvinte, de care era suprasaturată literatura română. Chiar personajele caragialiene ilustrează ideea beției de cuvinte. Cât privește cazurile atipice din momente, Stavrache, Leiba Zibal ș.a., e adevărat că ele trăiesc doar clipa obsesivă care îi transformă în făpturi transcendente. Cât privește natura, peisajul caragialian "se supune cronotopiei" momentului. Scriitorul e sensibil în fața naturii, dar prezența ei în universul unei creații i se pare de prisos, de aceea o aduce în prim plan numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
credea. Oripilat de acel trecut obscur, "îmbătat de furie", el visa la o Românie fanatizată, regândită, convertită, replămădită, devenind "alt neam". Și din care, țâșnind nesperat, doar Eminescu era cel care ne răzbuna mediocritatea. E o întrebare (aproape de nedeslegat) dacă obsesiva idee a "schimbării la față", de circulație în epocă, ar fi fost cu putință prin "febra salturilor" ori urmând ritmul organic, așa cum voia marele poet. De altfel, parantetic, precizăm că, iubind trecutul, Eminescu preconiza o reîntoarcere ontologică, nu factologică, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de plinuri și de goluri, o rostogolire de ecouri reale sau imaginare, o trecere și petrecere infinită de forme, reale și imaginare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre "dreapta", iar unii, cum se vede ușor în reviste literare, presează cititorii ținându-i în dreptul a ceea ce a fost, cu foiletoane ce nu explică, la propriu, nimic. Trecutul nu este abordat de aceștia pentru a-l lămuri, ci invocat obsesiv, ca și cum lupta celor care trăiesc acum ar fi doar cu trecutul, nu și cu ramificațiile unui regim ce a irosit o decadă. Dar din contiguități biografice nu se poate deduce, decât cu prețul unui sofism regretabil, că noua "corectitudine politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]