2,513 matches
-
și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar se răsuci ca o pisică, trase la rândul lui și-l nimeri în piept pe polițist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deși nu simțea nici o durere, cu toate că glonțul îi trecuse dintr-o parte în alta a pieptului, făcându-i o rană curată, iar piepții cămășii începeau să se înroșească de sânge. Un cap se ivi de după colțul străzii, traseră fără să ochească, și gloanțele se pierdură în noapte sau ricoșară în zidurile caselor, făcând țăndări geamurile câtorva ferestre. începu să urce fără grabă, la adăpostul zidului, restul treptelor, și un singur foc îi ajunse pentru a-i face pe urmăritorii săi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stacojie, ducându-te cu gândul la un cocoș, și cu mersul înțepat și parcă bombându-și pieptul, ca și cum s-ar fi umflat în pene. Vărul Cornel i-l prezentă, da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela n-a mai avut ochi decât pentru Velicu, cât au stat, aproape o oră, cu halbe de bere la Gambrinus și plimbându-se prin Cișmigiu. Bău, cot la cot cu ei, patru halbe, sporovăind de una, de alta, dar ea mai mult tăcând, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nevastă-sa acasă... Ba cu aia nu și-ar fi permis. Tot pe Mirela cădea măgăreața. Ea era și de plimbăreală, și de chefuială, și de tăvăleală... Ce i s-a părut lui într-o seară că i-ar face ochi dulci unui tip. Unul brunețel și țânțăros, cu mustăcioară, la vreo douăzeci și cinci de ani, pe care nu-l știau nici măcar din vedere, nici ea și nici Velicu, cine știe ce prieten de-al prietenilor colonelului, ca atâția alții care se frecau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
depășească. Ar avea de tras totuși. Umilința se învață cu trudă și răbdare și se câștigă doar prin înțelepciune... — Mă gândeam la un bărbat, dragostea mea. Dacă ții cu tot dinadinsul să ai un bărbat lângă tine, trebuie să fii ochi și urechi la ce te pune să faci și la ce te învață. Nu ți se pare corect? Și curajul, și puterea le capeți tot prin înțelepciune și le păstrezi și le întărești tot cu trudă și răbdare, deși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și să stai la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc. Mirela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc. Mirela a ochit un mobil pe o masă, lângă o sticlă de bere, presimțind și pândind momentul când omul s-a dus până la bar sau la toaletă, și zbughe-o cu el peste stradă și-n întunericul dintre blocuri. La nici o jumătate de minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
E Derek. — Cine? — Derek. E instructorul de greutăți de la sală. Mă Întreb ce caută pe-aici. N-aș fi crezut că e genul lui de club. I l-am indicai cu degetul lui Tom. Derek nu era prea greu de ochit; practic toată lumea prezentă avea o nuanță de alb cadaveric și era Îmbrăcată În negru, În vreme ce el arăta exact invers. Mai avea și peste 1,80 Înălțime și era Într-o formă fizică excepțională, ceea ce, În sine, ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care am prăjit-o și am adăugat-o peste răsti. Dacă nici asta nu e o legumă proaspătă, atunci mă dau bătută. Simțindu-mă acum mai Însuflețită datorită efortului depus, am dat drumul la televizor și, cu farfuria plină ochi și o sticlă de vin roșu, am urmărit un serial american cu hoți și vardiști. N-am băut decât jumătate de sticlă. Sunt Într-o etapă de viață sănătoasă. Ploua iarăși. Dându-mi capul pe spate, am inspectat luminatorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a dat ălora numele lui Lesley, nu? zise ea, schimbând macazul. Nu există dovezi, dar toată lumea e de părerea asta. Cine altcineva să fi fost? Rachel ridică din umeri. — Chiar așa, cine? Suflă fumul de țigară, Îngustându-și minunații ei ochi. — Trebuie că Lesley umblă să-i ia gâtul Lindei. Se pare că a urlat la ea - la Linda, adică - În birou, ieri. — Lou zice că Linda nu și-a pierdut calmul, a negat tot și a poftit-o pe Lesley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îmbătrânească urmașii urmașilor tăi. Trăim În epoca tainei și a fricii, trebuie să ai două fețe, una s-o arăți mulțimii, iar pe cealaltă ție și Creatorului tău. Dacă vrei să-ți păstrezi ochii, urechile și limba, uită că ai ochi, urechi și limbă. Cadiul tace, tăcerea-i este aspră. Nu din acele tăceri care cheamă vorbele celuilalt, ci dintr-acelea care vuiesc și umplu spațiul. Omar așteaptă, cu privirea-n pământ, lăsându-l pe cadiu să aleagă dintre cuvintele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le va fi deloc greu să remarce că șahul a fost răpus chiar În locul În care a fost maltratat Seyyed Djamaledin. Ce făcuse acest om sfânt, adevărat descendent al Profetului, ca să fie târât așa În afara sanctuarului?” „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drumul spre America ni se deschisese ori nu. Plicul era prelung și îngust, iar în dreapta jos avea o mică fereastră, unde se putea citi numele tatei și cel al familiei Flumian. Scrisoarea stătea în cutie încă de dimineață devreme, o ochisem eu prin deschizătură. Signora Maria ținuse un timp plicul în poală, privindu-l pe toate părțile. Înainte de asta, își ștersese mâinile cu șorțul ei de bucătărie. Mă așezasem și eu lângă ea, legănându-mi picioarele. În cele din urmă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon înspre gară, puteai să vezi trenurile sosind. Le auzeai cum frânează, pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată ziua. N-avea ochi pentru nimeni și nimic în afară de Lea, ai fi putut să-i dai și rahat să mănânce și n-ar fi băgat de seamă. Când am coborât din mașină, noi ne-am depărtat îndată de ceilalți și ne-am pitit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iad și îmi smulgea șuvițe de păr din cap. Căci trebuie să știi că arătam al naibii de bine în uniforma aceea și femeile nu se sfiau să întoarcă privirile după mine. Asta nu-i scapă unei femei, pentru așa ceva, ele au ochi și în ceafă. Însă eu, poți să mă crezi, îmi vedeam liniștit de treabă. Strângeam ban lângă ban, eram cumpătat și, când se putea, trimiteam și acasă căci, dacă nu eu, atunci cine? Doar eu eram nădejdea familiei, singurul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-un stil diferit, cu pantaloni și jachetă de piele, e cu siguranță altă persoană, asta Îi spune violoncelistul inimii, dar aceasta, care are ochi mai buni, Îți spune să deschizi ochii, că e ea, și acum ia aminte cum te porți. Femeia ridică capul și violoncelistul nu mai avu Îndoieli, ea era. Bună ziua, spuse el când se opri lângă bancă, azi aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toate sunt tăcute în dimineața aceasta, la avizier flutură programul lor din ziua aceasta, ce legătură am eu cu programul acestei zile. Trec repede prin fața lor și urc în biroul meu, fotografiile din jurul meu mă privesc provocator, holbând la mine ochi plini de ipocrizie, o fotografie cu femei frumoase însărcinate îmbrățișându-și burțile și privind împăcate pe fereastră, cum putusem suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spunea nimic. Cea care stătea acum în fața mea părea plină de energie, ca un animal mic ce-a venit pe lume o dată cu primăvara. Ochii i se mișcau vioi și în ei puteam citi veselie, supărare, uimire, disperare. Nu mai văzusem ochi atât de expresivi de foarte multă vreme și îmi făcea plăcere să-mi pironesc privirile asupra lor. — Vorbești serios? întrebă ea. Am dat din cap afirmativ, umplându-mi gura cu salată. Și-a pus iar ochelarii de soare pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aici? N-am văzut nici un copil. Era unul. — Poate era vreun prieten de-al copiilor și-i căuta. O fi fost copilul cuiva de pe-aici. Era fată sau băiat? O fată la vreo unșpe-doișpe ani. Cu păr șaten și ochi căprui. Pistruiată. Foarte bronzată. Purta niște pantaloni largi de lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altul Începuse să se tîrască și, În timp ce eu Îi priveam, Claude Îi Împușcă pe amîndoi. — Cred că l-am luat În cap pe șofer, spuse Fred. — Nu te da prea mare. — De la distanța asta trage puțin prea sus. Așa că am ochit cît de jos am putut. — Bertrand, Îl strigai pe șoferul celui de-al doilea jeep. Ia-ți oamenii, te rog, și strînge-i pe Ăștia de pe drum. Adu-mi tot ce-i Feldbuchen și tu ține banii ca să-i Împărțim. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În față, și bocancii le erau prea mari pentru pedale. — Eu l-aș Încerca pe unu’ cu un M-1, spusei. Auguste Îmi dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după care am ochit, am tras și l-am ratat. — Pas bon, spuse Red, și eu am mai tras o dată. Neamțul se prăbuși În aceeași manieră deconcertantă, care-ți rupea inima, și rămase Întins pe drum. Bicicleta era Întoarsă cu roțile-n sus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi spuneau că s-au trezit brusc că simpatizează pe cineva cu care lucrau de ani de zile, ca să nu mai vorbesc de comediile romantice, unde cele două personaje e clar că sunt destinate unul altuia, dar nici n-au ochi să se vadă, până ce publicul începe să clocotească de frustrare și să mormăie câte-un: „Da’ sărut-o odată, prostule!“ Privesc în jos și mă simt gatasă mă topesc în ochii lui gri-verzi. Apoi mă îngrijorez că arăt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]