2,372 matches
-
parohii catolice cu credincioși, mai ales, maghiari, cea de la Huși fiind a doua enumerată, după Iași: Iași, Huși, Roman, Valea Seacă, Focșani, Săbăoani, Hălăucești, Răchițeni, Iacobeni, Adjudeni, Rotunda, Călugăra și Grozești, fiecare din ele având moșii cu vii, livezi și ogoare, în contradicție cu lamentațiile raportorilor privitoare la sărăcia parohiei din Huși. La 2 ianuarie 1799, misionarul Vincențiu Gatt știa că parohia catolică din Huși cuprindea 165 de familii de credincioși catolici. După 11 ani de activitate misionară în Moldova, la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
va răspunde la chemarea autorităților județului cu privire la efectuarea muncilor agricole ale familiilor ostașilor concentrați. Instrucțiunile date comunelor de către prefectul județului Fălciu (7 martie 1877) îndemnau pe țărani să folosească toate plugurile din comune spre a ara și semăna cu porumb ogoarele rezerviștilor, dorobanților și călărașilor. „Cunoașteți tare bine - arătau aceste instrucțiuni - că sătenii noștri obișnuiesc a da clăci de pluguri și altele pe la diferite persoane, cu atât mai vârtos vor face pentru frații lor, pentru consătenii lor, care sunt trimiși să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
clăci de pluguri și altele pe la diferite persoane, cu atât mai vârtos vor face pentru frații lor, pentru consătenii lor, care sunt trimiși să apere cu viața lor moșia cea mare care este țara noastră, lăsându-și părăginite micile lor ogoare. Căci dacă am lăsa ca să li se întâmple una ca aceasta, ar intra descurajarea în inima vitejilor noștri oșteni, care și-au pus piepturile lor la hotar pentru apărarea pământului și drepturilor noastre strămoșești”. „Eu nu cred - se spune în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pune din nou sub ochii cetitorilor: La vânat 69 Aruncai pușca pe umăr, pușca mea cea cu noroc, Luai torba cu merinde, geanta cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce falnic păream astfel pregătit! Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; Inima-mi era fierbinte, pășeam larg ca un viteaz; Vai de bietele dihănii din fânațe, de pe iaz!... Pe sălbateca natură, astăzi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine. Da bine, cucoane, îmi zise el, nu-i pacat de Dumnezeu să ne stricați ogoarele, ca să vă faceți gustul de a ucide o vrabie! Ce stricăciune poate să-ți facă un om și un câne în popușoaie?, i-am răspuns eu. Nu-i vorba de d-neata, da uite la domnul cel gulerat de colo, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
185 care urca prin o pădure de mesteacăn și după o oară și jumătate de mers în voie, am ajuns în vârf. Dar odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
știe: „Mihăiță a început să vorbească la patru ani și de atunci n-a mai spus nimic!”. Totuși a învățat și fostul rege ceva; a învățat să ceară și să i se dea. El cere munți și văi, pajiști și ogoare, vii și livezi, păduri (zeci de mii de ha), domenii, palate și castele și n-ar face-o dacă nu i s-ar sufla în borș. Este o înțelegere tacită: să-i dăm lui, ca să putem fura și noi. Trai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și apa de ploaie, le promite ajutoare, fără să le poată da, banii sunt la Guvern, însă voturile sunt la amărâți. Deja s-au făcut liste cu cei care vor ajutoare și despăgubiri, fiindcă apa le-a înecat râmele pe ogor. Cine sunt aceștia? Sunt cei care și-au vândut voturile în alegerile locale, sunt cei care au tăiat sălbatic pădurile, care n-au plantat nici un puiet în locul arborilor doborâți, sunt cei care nu-și sapă șanțul din fața casei, cei care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
câțiva euro, numai să nu produci, să stai pe podișca de la poartă și să cumperi produse virusate pe care ți le dau tot ei. Cine n-a înțeles trebușoara asta, nare decât să se razime în coada sapei la marginea ogorului și să viseze la cai verzi pe pereți. Când te vei trezi din visare, n-o să mai ai nici cenușă-n vatră, vei duce o viață vegetală la marginile Europei cu care zadarnic politicienii ne compară, fiindcă, pentru a ieși
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
umilință de pe fruntea și epoleții voștri. Ostași, vă ordon:Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miazănoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reâmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre! Ostași, plecați pe drumul biruinței lui Stefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa ,ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor. Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de cetate creștină! Fiți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
este Dealul Caracău (amintește de țiganul fierar Caracău) și în stânga acestui deal este Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere, fântâni, pentru pomenire și mulțumire). Tureatca (loc strâmt între dealuri - acum zona e împădurită cu salcâm, la fel ca toate locurile unde s-au produs eroziuni, alunecări de teren). Dealul Petrii, Beșicata (amintind de vechiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satele de clăcași era fixată de proprietari, în speță, pentru satul Slobozia și Lunca, vatra a fost impusă de boierii Rosetti, se aflau terenurile de cultură, despărțite de vatra satului prin porți, poarta rnii, poarta care dădea spre țarină, spre ogoare. Aceste porți și grânele din țarn erau în grija unui jitar care era ajutat de paznici (nemeasnici) care păzeau gardurile arinilor și constatau pagubele făcute de vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor (unități de măsură!) în stânjeni.” Astfel, s-a ajuns la împărțirea pe loturi și ogoare ca subdiviziuni teritoriale. Și în satele de răzeși țarinile erau înconjurate de garduri și erau porți de ieșire. șarinile formate din loturi și ogoare (sub un hectar) s-au extins odată cu defrișările și creșterea cererii de cereale. De asemenea, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
împărțirea funiilor (unități de măsură!) în stânjeni.” Astfel, s-a ajuns la împărțirea pe loturi și ogoare ca subdiviziuni teritoriale. Și în satele de răzeși țarinile erau înconjurate de garduri și erau porți de ieșire. șarinile formate din loturi și ogoare (sub un hectar) s-au extins odată cu defrișările și creșterea cererii de cereale. De asemenea, în șesuri au apărut loturi de fânea (delnițe), iar izlazurile erau situate, de regulă, pe versanții improprii culturilor agricole. Dacă asupra loturilor, ogoarelor, țarinilor, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loturi și ogoare (sub un hectar) s-au extins odată cu defrișările și creșterea cererii de cereale. De asemenea, în șesuri au apărut loturi de fânea (delnițe), iar izlazurile erau situate, de regulă, pe versanții improprii culturilor agricole. Dacă asupra loturilor, ogoarelor, țarinilor, se mai făcea simțită influența obștii, viile și livezile erau libere de orice amestec al comunității. Interesul obștesc se manifesta asupra apelor și iazurilor și asupra drumurilor, a locurilor de trecere a vitelor spre și dinspre izlaz. Satele din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2000 de locuitori. Din punctul de vedere al tipului așezării, satul Lunca a făcut parte din categoria sate risipite (în lunca împădurită a Dunavățului), apoi devine un sat răsfirat, cu gospodării distanțate una 52 de alta, despărțite de grădini, imașuri, ogoare. în unele locuri ale vetrei de sat, Lunca se înfățișa și se mai înfățișează ca un sat adunat, cu gospodării la stradă, cu micile grădini în spatele caselor și acareturilor. Aceste caracteristici le aveau și celelalte sate de pe Valea Dunavățului și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răsculat (1888 și 1907), cerând condiții mai bune la încheierea învoielilor cu boierii. Este de mirare, și oarecum inexplicabil, cum într-o țară cu o economie predominant agricolă nu se putea asigura hrana zilnică pentru cel care lucra direct pe ogoare. În această situație au fost și familii din comuna Filipeni, fiind relatate de cei care, depunând mărturie scrisă, au suportat toate umilințele, lipsurile, foamea, nedreptatea, lipsa celor mai elementare drepturi, într-un cuvânt exploatarea nemiloasă, care făcea din omul considerat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sumă e bani - între 20 și 80 lei -. Este sistemul arenzii. Pe lângă arendă, se practica și „pământ în parte”: îl ara și semăna boierul, munca era a țăranului, de primăvara până toamna la cules. Roadele se împărțeau pe bucată (pe ogor). Împărțeala: 3 părți boierul, 2 părți țăranul. Când ranul ara și semăna, muncea, împărțeala se făcea cu 3 părți ale țăranului, două ale boierului. Când țăranul își termina „pâinea” din pod, mergea la boier și lua bucate în contul muncilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unui călător străin, Antonio Graziani, prin Moldova secolului al XVII-lea, ne spune despre mulțimea și calitatea vitelor care aduceau mari venituri la export: „înjugă câte 12 boi la jug, și aceasta mai mult din pricina pășunilor prielnice, decât pentru lucratul ogorului. Tăierea unui vițel constituie o ceremonie. Căci de aici, din Moldova, se scoate acel mare număr de boi cu a căror carne se hrănescă în mare parte nu numai popoarele vecine din Ungaria și Rusia, dar chiar polonii, germanii, ba
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiind pregătiți de învățători, sau alți „gradați” din sate. Marea masă a poporului a făcut, atunci ca și acum, sport prin muncă: marșuri lungi cu unelte de muncă în spate, cu ulciorul de apă și cu „mâncarea” până la „bucată”, la ogor. Toate muncile agricole presupun efort mare care vlăguiau de forță pe cei care arau, săpau, prășeau, secerau etc. Nu e de mirare că masa mare a poporului român nu a avut și nici acum nu are o părere prea bun
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământești, alese din nou pe temeiul democratic. Sfatul Țării va întocmi porunci amănunțite despre felul cum trebuie să treacă pământul în seama comitetelor și cum acestea trebuie să orânduiască treaba pământului. Pădurile, apele, bogățiile de sub pământ, câmpurile de încercare, răsadnițele, ogoarele pentru sfeclă, precum și viile și livezile boerești și mănăstirești, bisericești și ale udelurilor și în sfârșit toate curțile boerești, fiind avere obștească a norodului, Vor trece în seama Comitetului Pământesc General al Republicei Moldovenești. 3. Să orânduiască treaba îndestulării norodului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Moldovenești ! Suntem la cotitura cea mai însemnată a istoriei noastre ! De la conștiința și înțelepciunea voastră atârnă viitorul țării. Prin venirea oștilor frățești române pe pământul republicei noastre s-a întocmit o stare prielnică pentru munca harnică și orânduită pe toate ogoarele vieții. Oștile românești au venit să apere drumurile de fier și magaziile de pâine pentru front, dar ființa lor pe pământul nostru ajută la așezarea rânduielei în țară și de azi înainte roada muncii fiecărui cetățean al republicei este chezășluită
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prezintă o individualitate mitică distinctă. Are un centru vital vatra satului și limite naturale marginile satului. În structura ei străveche și veche, moșia satului trebuia să cuprindă toate elementele necesare traiului comunitar (de tip fratrocratic sau în devălmășie); pădure, pășune, ogoare, grădini, stâne, conace sau crânguri [...], ape și hotare 2. Din acest punct de vedere, Ipoteștii sunt atipici, întrucât moșia Eminoviceștilor nu înconjoară vatra satului-matcă, ci așezată la răscruce de drumuri îi traversează mijlocul printr-o fâșie lungă de pământ. Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]