2,119 matches
-
pe Plotin. Prin filosofie se lărgea accesul la cunoașterea structurii funcționale a organismului uman. De exemplu, Bernardino Telesio, în voluminoasa De rerum natura (1508), promovează o direcție empiric-pozitivistă și, ca și Hippocrat, susține menținerea sănătății integrale a omului prin cumpătare. Omenia, pe care o glorifică acest filosof naturalist, este caracteristică medicilor și poartă imaginea carității, prin care omul poate deveni sublim, atribut subliniat de Telesio. Umanismul medical medieval cunoaște în Renaștere o resuscitare. Se promovează politica de sănătate. William Perry pune
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiile medicale la Basel dar diploma de medic o ia în Italia, la Ferrara. Neastâmpărul său temperamental nu-l ține pe loc nicăieri. Recomandă medicilor să călătorească pentru a cunoaște diversitatea realității, a oamenilor, a bolilor. ține la adevăr și omenie. La un moment dat e ajutat de umanistul Erasmus, autor al Elogiului nebuniei, și ajunge medic municipal la Basel. Adversar al inerției și automulțumirii Paracelsus iscă scandaluri, schimbă locul și pe unde ajunge se remarcă bun terapeut și practician. Pune
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții sau telegrame de solidaritate. Drama exilaților care "par să fi prins rădăcini în nefericirea lor"56, patriotismul lor, emoționanta omenie, profunzimea sentimentelor, contrastează cu superficialitatea și libertinismul parizienilor, toate puse pe seama unei posibile apocalipse care le-ar justifica dorința de carpe diem concretizată în desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sociale și politice, prin aceași lipsă de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o recunosc. De pildă, Iordache din Acești nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub clar de lună, caută zadarnic o reminiscență de omenie într-o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor, iubitelor, nevestelor, amantelor... Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți și ușori, gata să primească pe umerii lor slobozi viitorul. Bătuți de toate vânturile, de toate ploile și toate viscolele.. Asta-i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
carnetul la semnat părintelui Ioan, Și ce notă ai luat astăzi, Daniel, mă va întreba părintele la masă, iar eu îi voi spune, Când de peste grădinile în floare o voce cântând vine suavă spre noi, limpede, Badea-i om de omenie, lalala alala a dar sărutul nu-l prea știe, mmmlalalalala, și mă roagă ziua toată ca să-l mai sărut o dată, mmladadarirara, io-l sărut de nu mai pot, Ne apropiem de locul de unde pare să vină cântecul, nu vedem mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne tot apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-n albul din cearceaf, clama de lemn fixând pe frânghie cearceaful și totul într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te apropii de lucruri cu atât devin mai misterioase, badea-i om de omenie, supradimensionarea detaliului până la adevărata lui viziune, o privire de albină, o privire de fluture, îmi schimb ochii cu cei ai altor viețuitoare și lumea văzută de ochiul meu omenesc nu e cu nimic mai reală decât cea văzută de fluturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbea, vorbea, vorbea. Când îmi vorbea astfel, vorbindu-și sieși, îi vorbea câinelui care era în el. Eu i-am ținut treaz cinismul. Ce viață de câine a dus, chiar de câine! Și ce câinoșenie teribilă, mai bine zis ce omenie teribilă i-au făcut ăia doi! Ce bărbătlâc i-a făcut Mauricio, ce muierlâc i-a făcut Eugenia! Bietul meu stăpân! Și-acum aici, rece și alb, nemișcat, îmbrăcat, da, dar fără vorbire nici pe-afară, nici pe dinăuntru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în felul meu, să devin geniu. De-aici mi-a venit și moartea. Ai fost silit să mă ucizi pentru că nu găseai alt mijloc de a-mi da genialitate. Ai creat în locul unui om un homuncul, și aspirația mea la omenie, la umanitate a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să se afirme și proștii aceia. În loc de-a căuta să oprime personalitatea aproapelui, ar trebui să se străduiască a și-o exalta pe-a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și pregătindu-și ascensiunea. Nu se mai simțise atât de bine de zile Întregi. — Norman, spuse ea. Te rog, ajută-ne. Te rog! Cuvintele ei Îl atinseră undeva, În fundul sufletului, deșteptându-i sentimentele de iubire, de competență profesională, de pură omenie. Pentru o clipă, se simți derutat, tăria și convingerea că procedează bine slăbindu-i. Apoi Însă clătină din cap și se ținu tare. Se simți din nou În putere. — Îmi pare rău, Beth. Acum e prea târziu. Apăsă pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la cap, apoi trece-n ochi, de aceea apare anemierea privirii”. Și-atunci mănînci ceapă de-ți sună calciu-n cap, să nu ruginești ca doamna. „Ce reprezintă Ion Iliescu?” (Vremea) „Echilibrul, cinstea, corectitudinea omului ales de țară, pentru țară, omenia.” Din Românul, rețin profețiile unui astrolog român, care mănîncă ceapă, cu un nume neaoș, Hector Thelemus, ce ne-aduce la cunoștință că 1993 „va fi anul Cocoșului, va vesti bogăție, dar vom rămîne și-n 1994 cu pușculița goală”. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care o molfăia cel putin de 30 ori pe zi. La un moment dat, soacră-sa care era de fapt sora mai mare a Cocăi, îmbătrânită de zile, nu mai făcea față treburilor gospodăriei lui și bruta fără pic de omenie, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi în cărută, a acoperit-o cu o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu s-au oprit până la Sasca, la azilul de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cât se poate de ortodocși și duși la biserică, familiarizați su Sfintele Taine; mai era socialismul nostru utopic, care Însemna doar grija pentru aproape, nu ne interesa să schimbăm lumea, să Îmbunătățim viața unor necunoscuți, ci doar pe cea a omenilor din preajma noastră, a celor pe care-i tutuiam. Elitismul paznicului de plajă Leac nu era de natură morală, ci estetică, În rest se arăta filantrop și plin de solicitudine când venea vorba de copiii din grija lui Sorin. Sorin era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
comunismul cu care a cochetat, cum știm, măcar în august 1944). Democrația este depășită, cu valorile ei cu tot, iar comentatorul politic nu varsă nici o lacrimă pe mormîntul ei, deoarece o consideră imorală, coruptă, vorbăreață, echivalînd cu "înfumurare, lipsă de omenie, desconsiderare sălbatecă a celor mulți". Faptul că se bazează pe liberalism - pe care Sebastian, în tradiția Cuvîntului, îl detesta - este viciul ei de fond: "Păstrător al statului democrat, parlamentar și juridic, liberalismul este formalist. Justificarea lui este condiționată integral de
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Ștefan Orbulescu unui confrate: „Se vaită zi și noapte/ De-o gravă cardiopatie,/ Dar prevăd c-o să ne-ngroape/ Cu mult zel și simpatie”... Toate culese într-o carte care merită citită; este culegerea momentelor unei vieți dăruite muncii, prieteniei, omeniei, într-un cuvânt rânduri izvorâte din condeie ale înțelepciunii și curățeniei sufletești, închinate celor care au pilduit vreme de un sfert de veac în armonie și spirit, în slujba unei profesiuni nobile.
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
țara noastră, trebuie să se simtă, în patria lor străveche, nesupărați întru ale religiei, limbei, dreptului. A face însă din Dobrogea o colonie de netrebnici, în care să trimitem o pletoră de funcționari fără știință de carte și lipsiți de omenie, precum împlusem la rândul ei Basarabia cu tot ce avea România mai inept și mai corupt, ar fi un dezastru pentru acea provincie și cel mai nimerit mijloc de a o pierde cât se poate de curând. Sânt relații de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
netăgăduite, îl putem numi țara noastră. Între noi prin urmare si un soi de oameni împrăștiați pe toată fața pământului, a căror patrie sânt târgurile unde dobânda e mai mare, unde specula fără frâu găsește mai puține stavile, unde cuvântul omenie are mai puțin înțeles; între noi și o rasă cosmopolită, care la Viena e vieneză, la Paris pariziană, la Veneția venețiană și pretutindeni evreiască; Între o nație care câștigă pe pământul său ca să trăiască apărîndu-l cu sângele ei oricând și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unii mor, parcă tu ai inventat pedeapsa asta? Nu mă dezamăgi, spune-mi ceva care să mă facă să-mi pară rău că te omor!" Și el îmi spuse gâfâind, gata să mă dezarmeze, cu un glas de o halucinantă omenie: Dom' șef, iartă-mă, n-am vrut să-ți fac nimic..." "Ei da, te cred, îi șoptii și eu înfiorat, o să am remușcări", și îl aruncai cu o violență și un instinct sigur în dreapta mea, unde știam că se rostogolesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva de spus care poate fi reținut?... Spune-mi ceva care să mă facă să-mi pară rău că te omor! Dom' șef, șoptise și el (deci nu strigase ca un animal prins în capcană!), îmi șoptise cu simplitate și omenie (adică sîntem oameni, nu mă omorî): dom' șef, n-am vrut să-ți fac nimic! Care fusese răspunsul meu? Ei, da, te cred! Mă înduioșezi, o să am remușcări! Și îl aruncasem în tunelul răsturnat și negru al morții. (Cele mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o bucată mică de pământ, cu o casă în mijloc. Procesul durase vreo zece ani, chestie obișnuită pe la noi, după ’89. Se judecase cu IAS-ul local, directorul fusese ales de vreo trei ori la rând primar, un comunist de omenie, teleportat în prezent, care, din motive afective, nu renunța la terenul cooperativei. Mihnea nu mă invitase niciodată la țară, și nici pe primar nu apucasem să-l cunosc: se spânzurase într-o zi, fără să dea vreo explicație. În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
născut, care trăiesc și care petrec tot într-o patrie cu dânsul, căci printr-aceasta se mărește și se îmmulțește cinstea patriei; să fie om bun cinstit și drept, căci atunci se laudă patria când locuitorii ei sunt oameni de omenie, de treabă, cinstiți, buni și drepți; când binele patriei cere ca să dea cineva dintr-al său numai el singur, să dea cu bucurie, pentru că dă din cel ce este al patriei nu dintr-al său, pentru că ori ce are cineva
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
văzut cel mai în clar în disputa dată în jurul raportului național-universal. Moștenitoare a românismului de secol XIX, școala tradițională ținea cu dinții de necesitatea unui "sistem româno-centric" în predarea istoriei universale (Bogdan, 1904). În manualul său din 1902 de Istoria omeniei pentru clasa a II secundară, I. Găvănescul stăruie asupra necesității predării istoriei universale din perspectivă românescă, fapt ce reclamă deplasarea "centrul[ui] de gravitate și punctul[ui] din apus în răsărit". Înțelegerea universalului trebuie să pornească de la particularul românesc, motiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]