5,742 matches
-
în altele, într-un punct oarecare al secvenței principale 7. Tipologiile textuale globale, despre care am afirmat deja că ni se par un proiect mult prea ambițios, nu pot fi valabile decât în aceste cazuri simple de structuri secvențiale (cvasi)omogene. Aplicată pe corpusuri mai complexe prin natura lor, abordarea secvențială permite luarea în considerare a cazurilor de structuri secvențiale eterogene. Două noi cazuri reprezentative apar de această dată: inserția secvențelor eterogene și dominanta secvențială. Atunci când secvențe de diferite tipuri alternează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
micro și macrolingvistice) de structurare a materiei verbale. Capitolul 2 Prototipul secvenței narative În ciuda diferențelor evidente dintre povestirea istorică și povestirea de ficțiune, ele prezintă o structură narativă comună care ne întreptățește să considerăm discursul narativ ca fiind un model omogen de discurs. (Ricœur, 1980: 3) Povestirea este unitatea textuală căreia i s-a acordat cea mai mare atenție în tradiția retorică de la Poetica lui Aristotel la Eseu asupra povestirii de Bérardier de Bataut (1776) și în naratologia modernă 11 de la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
face Dominique când povestește, cu cât pun mai multă pomadă, cu atât textul meu se umflă fără a fi cuiva de trebuință. (1987: 157: 158) Așa cum arată "principiul dialogic", structura narativă căreia îi alăturăm gramaticile povestirii nu este decât superficial omogenă: Enunțurile foarte dezvoltate și care reprezintă producția unui unic interlocutor [...] sunt monologice doar prin formă, însă prin structura lor semantică și stilistică, ele sunt, în esență, dialogice" (Bahtin tradus în Todorov 1981: 22). Cum se integrează principiul dialogic în structura
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de vedere calitativ în raport cu însăși povestirea; aceasta marchează frontiera dintre lumea comentată și lumea povestită. Ele cuprind corpul propriu-zis al narațiunii, unde se creează progresia povestirii (1973: 114). Ne vom concentra atenția, într-o primă etapă, asupra analizei blocului narativ omogen construit, din cea de-a doua replică aparținând lui Kaliayev. Analiza predicatelor din situația finală (i) va permite identificarea celor aflate în situația inițială: întâlnire finală anterior poemului +[nucleu narativ sau procesul propriu-zis] + întâlnire ratată ulterior procesului. Dacă analizăm propoziția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a povestirii în ansambluri discursive la fel de diferite precum o piesă de teatru, o pledoarie sau o lucrare istorică. Genul narativ este considerat astfel drept o categorie înglobantă, cu sub-genurile sale sau cu formele și funcțiile specifice. Cu alte cuvinte, caracterul omogen este privit simultan în raport cu caracterul eterogen, pe când această complexitate este de regulă ignorată în proiectul structural (semiotic sau poetic). Mai exact, ar trebui să analizăm felul în care devine vizibilă dezintegrarea unor forme clasice prin trecerea la forme de contestare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în aceste condiții, ele sunt operatorii. Dacă, de cele mai multe ori, este dificil să se determine în ce mod un text global poate fi actualizat, aceasta se datorează faptului că majoritatea textelor apar în forma unui melanj de tipuri secvențiale. Textele omogene (unitipuri) apar în număr mai restrâns în raport cu textele eterogene (pluritipuri), compuse, prin definiție, din secvențe ce actualizează prototipuri diferite. Un text eterogen apare, în general, clasat în funcție de textul înglobant. Astfel, fabula " Lupul și Mielul" este definită ca fiind narativă conform
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
distorsionată a realității (...) Există, așadar, o diferență esențială între stereotipurile pe care le folosim ca grup (cum ar fi percepția asupra noastră în comparație cu ceilalți) și lipsa de omogenitate a realității efective. (...) Din acest motiv, termenul cultură implică existența unui grup omogen, deși nu este necesar ca în interiorul acestuia să fie un consens în ceea ce privește conținutul respectivei culturi." (Ibidem). 399 În America de Sud sau Lumea Nouă, până când nu au fost încorporate elementele de identitate anterioare, catolicismul a fost văzut ca alteritate. 400 Cercetările legate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
absența cuvântului legat și a vederii întregi, exterioritatea vană sau abaterea de la fire". (Ibidem, p. 188). 448 Ibidem, p. 190. 449 Ibidem, p. 203. 450 "Îi putem descoperi pe ceilalți în noi înșine, putem înțelege că nu formăm o substanță omogenă și radical străină de tot ceea ce nu este sinele: eu este un altul. Dar și ceilalți sunt niște euri: subiecți ca și mine, pe care numai punctul meu de vedere, din care toți ceilalți sunt acolo, și numai eu sunt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
aripi geniale. Esențializând, merită a preciza că cele trei romane (Veghea, Lucrare de control la istorie, Vinovatele meandre) se încadrează - în ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă și plină de sens”, multă „energie, întrepiditate, exces”, viziune auctorială, ubicuitate, „preponderența moralului asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic literar Binecunoscut și remarcabil exeget al literaturii, ALEX
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și activității și prin modul de organizare a colectivității școlare și a activității didactice. Exemplificarea prin patru moduri de organizare a activității: 1. activitatea colectivă - caracterizată prin transmiterea informației frontal de la profesor la elev; 2. activitatea pe grupe, În general omogene, constituite după un anumit criteriu; 3. activitatea pe echipe, grupe eterogene, constituite după preferințele elevilor, pentru o activitate, În care: numărul elevilor să nu depășească 6-7, gruparea se realizează după un criteriu (ex. natura activității) sau la libera alegere a
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
rezumat nu sînt obligatoriu eliminate: ele pot să servească (pentru a fi solicitate din nou) pentru un alt scop. Faptul că un text este o structură secvențială complexă (de n secvențe), ne obligă să distingem cu atenție între structurile secvențiale omogene și cele eterogene. Dacă un text apare ca O STRUCTURĂ SECVENȚIALĂ OMOGENĂ, ni se prezintă două posibilități: fie textul nu cuprinde decît o secvență (narativă, de exemplu, caz în care vom vorbi de o povestire minimă); fie textul cuprinde n
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
solicitate din nou) pentru un alt scop. Faptul că un text este o structură secvențială complexă (de n secvențe), ne obligă să distingem cu atenție între structurile secvențiale omogene și cele eterogene. Dacă un text apare ca O STRUCTURĂ SECVENȚIALĂ OMOGENĂ, ni se prezintă două posibilități: fie textul nu cuprinde decît o secvență (narativă, de exemplu, caz în care vom vorbi de o povestire minimă); fie textul cuprinde n secvențe de același tip (toate narative, de exemplu). În acest caz, din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
inserate unele în altele într-un punct oarecare al secvenței principale 3. Este necesar să subliniem că tipologiile textuale globale de care s-a vorbit mai devreme nu pot avea o bază pertinentă decît în cazurile simple de structuri secvențiale omogene. Confruntîndu-se cu corpusuri, în mod natural 4 mai complexe, în abordarea secvențială este necesar să introducem noțiunea de STRUCTURĂ SECVENȚIALĂ ETEROGENĂ cu cele două noi situații: inserția secvențelor eterogene și dominanta secvențială. Tipul 1 de structură secvențială eterogenă: INSERȚIA În
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pertinentă și vom insista mai degrabă pe existența unui continuum între cei doi poli (cf. schemei de la pagina 190). Pentru a ilustra, vom urmări modul de funcționare a predicatelor funcționale în situații variate: într-o primă etapă, în interiorul secvențelor descriptive omogene, apoi, în secvențe eterogene. Această diversitate ne va permite să arătăm cum prin intermediul predicatelor funcționale se face trecerea de la descriptiv (polul lui a fi) la narativ sau injonctiv (polul lui a face). A. Predicatele funcționale în interiorul unei secvențe descriptive omogene
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
omogene, apoi, în secvențe eterogene. Această diversitate ne va permite să arătăm cum prin intermediul predicatelor funcționale se face trecerea de la descriptiv (polul lui a fi) la narativ sau injonctiv (polul lui a face). A. Predicatele funcționale în interiorul unei secvențe descriptive omogene 1. Caz [1]: Predicatele funcționale descriu acțiuni, din care trebuie derivate TRĂSĂTURILE unui actor Este vorba cel mai adesea de a caracteriza un personaj (sau un obiect) descriindu-i comportamentul. Astfel, în acest exemplu din Giton et Phédon de La Bruyère
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Pe linia acestor crestături tăiați și scoateți o parte din pulpa legumei. Refaceți petalele trandafirului crestînd adînc miezul legumei. Odată scoasă partea din mijloc ați format astfel trandafirul. Bocuse, Menus pour la table familiale În exemplul (57), structura secvențială este omogenă: este de tip injonctiv-instrucțional. Aceasta se traduce prin uzajul dominant la imperativ. În măsura în care finalitatea pragmatică a acestui tip de secvență este de A FACE SĂ FACĂ (fr. faire faire), ordinea temporală a acțiunilor este primordială, reușita rețetei depinzînd imperativ de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
său (p 2 și p 3). Întreaga frază arată că, în realitate, mîrțoaga și stăpînul formează un singur tot: poșta d'Auray. În fraza 4, amestecul de PROPRIETĂȚI și de PĂRȚI aparținînd mîrțoagei și stăpînului servește la descrierea acestui ansamblu omogen. De aici putem considera poșta d'Auray ca fiind adevărata temă-titlu a secvenței și mîrțoaga și cavalerul ca fiind PĂRȚI. b) La nivelul organizării secvenței, se vede că (p 1) descrie mîrțoaga atribuindu-i PROPRIETĂȚI ("lungă", "cu picioarele împleticite", "deși-rată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ale naturii / 152 E. Secvențe descriptive literare (Flaubert) / 154 1. Cascheta lui "Charbovari" / 154 2. Complexitatea descrierii literare: tortul etajat din Doamna Bovary / 161 Capitolul 4 Predicate funcționale și "descriere de acțiuni" / 167 A. Predicatele funcționale în interiorul unei secvențe descriptive omogene / 168 1. Caz [1]: Predicatele funcționale descriu acțiuni, din care trebuie derivate TRĂSĂTURILE unui actor / 168 2. Caz [2]: Predicatele funcționale descriu acțiunile mai multor actori considerați ca elemente (PĂRȚI) ale unei situații / 169 3. Caz [3]: Predicatele funcționale descriu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de bine cum o fac pedagogii în clasă, însă nu există în mod necesar legături între conținutul mesajelor lor și acela promovat de către sistemul educativ. McGinn (1997263) estimează că impactul mesajelor transmise de către mass-media este mai puternic în comunitățile omogene și uniforme și că sunt propagate mai lent în societățile complexe și diferențiate. Pornind de aici putem aprecia că eventualele consecințe negative ale globalizării ar trebui să fie mai mici în societățile în care comunitățile locale sunt nu doar bine
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
sau comune independent de state. Pe de altă parte, diferențele în spațiul social, cultural și în practicile religioase (Huntington, 1998) creează tot mai multe conflicte mai ales în cazul în care grupurile se simt amenințate cu dizolvarea într-o lume omogenă. Globalizarea împinge societățile în direcții opuse unifică și divizează, omogenizează și diversifică, produce cooperare dar și conflict. Din perspectiva raporturilor care se creează între nivelul global și cel individual, se poate contura un dublu sens al mutațiilor: pe de o
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
neglijate sau în acelea în care există gestiune locală. Pentru a găsi sprijin local aceste politici trebuie să corespundă valorilor și paternurilor locale. Două tipuri de societăți permit această întâlnire acelea care sunt integrate și acelea care posedă o cultură omogenă sau uniformă. Societățile integrate sunt acelea care au pus la punct mijloace eficiente de comunicare între actori care le permit, în ciuda conservării diferențelor, să definească obiective comune în cooperarea cu puterea centrală. Citând experiența sud-americană, McGinn apreciază că o politică
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
mijloace eficiente de comunicare între actori care le permit, în ciuda conservării diferențelor, să definească obiective comune în cooperarea cu puterea centrală. Citând experiența sud-americană, McGinn apreciază că o politică asemănătoare va fi mai bine aplicata în societățile integrate sau culturile omogene (Argentina sau Paraguay) și aplicarea va fi aproape nulă în țările în care administrația locală are mai puțină autoritate reală asupra statelor și districtelor (Brazilia, de exemplu). La fel, impactul globalizării asupra educației, înlocuind politica puterii centrale, va fi mai
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
o perioadă de consolidare în care intervin restructurări neuronale, mai ales în urma proceselor de sistematizare; • daca două asocieri sunt de intensități egale, dar una este mai veche, o nouă repetiție va favoriza această asociație (A.Jost); • plasarea într-o serie omogenă a unei element eterogen favorizează memorarea acestuia ( efectul Restosf); • în memorarea unei serii sunt favorizate elementele de la început și de la sfârșit (Faucault); • intervalele prea mari între repetiții favorizează uitarea, iar cele prea scurte, oboseala (T.Cook); • „iluzia învățării” - elevul crede
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
de la un individ și nu ceea ce copilul pretinde de la societate. Teoriile învățării prezentate, cu multe părți pozitive și contribuții valoroase, simplifică mult situația reală, extrem de complexă a procesului de învățare. Sub aspect structural și funcțional învățarea nu este un proces omogen; la procesul de învățare participă numeroase mecanisme, supuse unor legi diferite. În procesul de instruire a omului această complexitate este deosebită. Dobândirea reacțiilor condiționate, formarea de lanțuri asociative și stereotipuri dinamice sunt indispensabile în procesul de învățare umană, ca și
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
Domnul. Era ziua de 4 octombrie 1226. PARTEA A DOUA CRONICI ȘI ALTE MĂRTURII FRANCISCANE CUVÂNT ÎNAINTE Izvoarele reunite în a această a doua parte a celei de-a treia secțiuni se prezintă într-o formă mai compactă și mai omogenă în comparație cu cele non-franciscane, îndeosebi datorită celor trei mari cronici aparținând lui Giordano din Giano, Toma din Eccleston și Salimbene de Adam din Parma. «Celelalte mărturii franciscane» sunt luate din diferite texte și reflectă în general căutarea unor episoade din viața
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]