5,231 matches
-
congresului erau: Primul lord al amiralității, Winston Churchill (care a fost și director organizator al congresului), M. von Gruber - profesor de igienă la Universitatea din Munchen, Dr. Alfred Poetz - președinte al Societății internaționale pentru igiena rasială, Charles W. Eliot - președinte onorific al Universității Harvard și Alexander Graham Bell - inventatorul telefonului. Al doilea Congres Internațional de Eugenie s-a desfășurat În 1921, sponsorizat de secretarul american pentru comerț, Herbert Hoover și de rectorul Universității Clark, al Colegiului Smith și al Institutului Carnigie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
acest sens. Nimeni n-a pus în chestiune regimul. Dimpotrivă, intelectualii noștri au preamărit cu întreg talentul, contra unor onorarii grase, epoca înfloritoare în care aveam norocul să trăim, chivernisindu-se pe deasupra cu Premii de Stat republicane și unionale, titluri onorifice, ordine și medalii, delegații în străinătate, apartamente peste rând pentru toți membrii familiei etc. Se punea mai ales accentul pe educarea tinerei generații în spiritul comunist. Iată mostre din ceea ce eram obligați să învățăm pe de rost și eventual să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
celebritatea), ea constatând că se bucura de cronici atât de bune. Marguerite și Grace au plecat spre Europa în toamna lui 1968. Când s-au întors la Mount Desert în primăvara lui 1969, câteva colegii americane i-au acordat doctorate onorifice. Editorii ei de la Gallimard (acum că editura Plon fusese până la urmă eliminată) i-au oferit libertate deplină de acțiune. În 1970 Academia Belgiană făcea cercetări în privința ei pentru a coopta-o. Francezii îi urmau exemplul decorând-o cu Legiunea de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conferințe în America. Nu a mai călărit, o ocupație de care se apucase atât de târziu. Din 1972 până în 1973 nu a publicat nimic. Ce făcea? Premiile se acumulau, în primul rând. Orașul Monaco i-a acordat premiul literar; titluri onorifice din partea universităților americane continuă să se strângă (Colegiul Colby a urmat după Colegiul Bowdoin, cu câțiva ani în urmă). Ar fi interesant să se facă presupuneri dacă aceste premii de la universitățile locale din Maine au favorizat asimilarea ei după mai
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la cele moderne, un obicei pe care îl deprinsese în timpul călătoriilor din anii '30. Acestea au inclus anul dedicat evaluării substanțiale a lui André Gide, pornind de la o conferință susținută la Colegiul Smith din Massachusetts (colegiul îi acordase un doctorat onorific în 1961) și unul despre Virginia Woolf 89. În acest eseu Yourcenar a numit-o pe Woolf timidă și sclipitoare, i-a găsit defecte pretutindeni un lucru care nu este deloc surprinzător, întrucât cele două femei nu s-au înțeles
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru Literatură. Apare Cvartetul Alexandria de Durrell 1958 De Gaulle este ales președintele Franței Duras, Moderato Cantabile An Vârsta Viața 1959 56 Lecturi extinse pentru Piatra filozofala 1960 57 Lecturi 1961 58 Scrie Rendre a Caesar [Dă-i Cezarului]; doctorat onorific, Smith College, Northampton (Massachusetts) 1962 59 Se publică în engleză Sub beneficiu de inventar sub titlul Creierul negru al lui Piranesi, care primește premiul Prix Combat 1963 60 Piesa mister al lui Alcestis și Fiecărui Minotaurul lui 1964 61 Fluviu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lucrează la Piatra filozofală 1966 63 Yourcenar elaborează varianta de lucru la Piatra filozofală 1967 64 Face corecturi la Piatra filozofală, la Mount Desert 1968 65 Publică Piatra filozofală (Paris, Gallimard), căreia i se acordă al doilea Premiu Femina; doctorat onorific la Colegiul Bowdoin din Maine; călătorește în Europa în toamnă 1969 66 Se publică o evaluare critică a Hortensei Flexner; Yourcenar rămâne în Europa până la primăvară 1970 67 Este aleasă în Academia Regală Belgiană An Istorie Cultură 1959 Castro răstoarnă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sinucide pe 25 noiembrie An Vârsta Viața 1971 68 În Belgia susține o conferință omagială la Academie; i se conferă Legiunea de Onoare a Franței; publică două volume cu șase piese 1972 69 Câștigă Premiul Literar al statului Monaco; doctorat onorific la Colby College 1973 70 1974 71 Grand Prix National des Lettres, acordat de Ministerul Culturii din Franța; publică Amintiri pioase, primul volum din trilogia de memorii Labirintul lumii 1975 72 Nu mai călătorește de aproape un deceniu; Frick din
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
inaugural la Academia Franceză; călătorește în Maroc cu Jerry și apoi îl vizitează pe James Baldwin pe Riviera franceză; publică Mishima: O viziune a vidului și cele de-al treilea volum de memorii, Anna, Suror; publică Focuri în engleză; doctorat onorific la Harvard; o nouă versiune După El Greco 1982 79 Călătorește cu Jerry Wilson la Veneția, în Egipt, Kenya, India, Hawai și Japonia; publică Ca o apă care curge; se publică în engleză Obolul visului; este aleasă în Academia americană de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
senator, reprezentant al "diasporei", pe listele Partidului Social Democrat (PSD). Rezultatul a fost modest: a primit doar în jur de 2000 de voturi în tot colegiul reprezentat de întreaga Europă și Asie. Insuficient, însă a reușit să fie numit consilier onorific al Președintelui Senatului, Mircea Geoană; • la alegerile administrative din 2009, la Bergamo, s-a prezentat în calitatea de candidat pe listele UDC, noul președinte al "Ligii românilor", Emilia Stoica, ce a ocupat acea funcție după plecare lui Mocanu. A fost
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
de mai sus „Iubește, iartă și rabdă!”, îmi permit a le traduce, dând ecou liber poate intimităților sale ca și celor ale mele; oare Ioan Costache Enache pentru ceea ce a făcut acum, la margine de viață, n-ar merita titlul onorific de „Cetățean al comunei Boțeș ti”? Spunând aceasta mă refer la autorități, în general, vis a vis de viață, ca o colectivitate care măsoară și dă. Dă Doamne, ca cei care au urechi să audă. Deocamdată, încă odată, „Carte frumoasă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
socială a cercurilor apare atunci când le analizăm compoziția și mai ales structura consiliului de administrație, numit uneori "Consiliul major" sau "Comitetul executiv". Membrii comitetului executiv al Automobile-Club de France (2004) Nume, funcție Studii Profesie, responsabilități Alte cercuri Jean Panhard, președinte onorific Școala Saint-Louis, școala Sainte-Geneviève de Versailles, Școala politehnică PDG [președinte-director general] al SCM Panhard et Levassor (1965-1981). Președinte, apoi președinte onorific, al comitetului de organizare al salonului automobilistic. Membru al consiliului executiv al CNPF [Consiliul Național al Patronatului francez] (1979-1982
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
executiv". Membrii comitetului executiv al Automobile-Club de France (2004) Nume, funcție Studii Profesie, responsabilități Alte cercuri Jean Panhard, președinte onorific Școala Saint-Louis, școala Sainte-Geneviève de Versailles, Școala politehnică PDG [președinte-director general] al SCM Panhard et Levassor (1965-1981). Președinte, apoi președinte onorific, al comitetului de organizare al salonului automobilistic. Membru al consiliului executiv al CNPF [Consiliul Național al Patronatului francez] (1979-1982) Philippe de Flers (Philippe de la Motte Ango, marchiz de), președinte Sainte-Croix de Neuilly, Universitatea Cambridge, Sainte-Geneviève de Versailles, Universitatea Paris II
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
din România, afișând modalitățile de vulgarizare a culturii românești. Și pentru că nu este singura care consideră că regimul de la București trebuie îndepărtat, în ianuarie 1978, se înființează, la inițiativa mai multor personalități, "Comitetul Intelectualilor pentru o Europă a Libertăților" condus onorific de Eugen Ionescu. Scopul declarat al "Comitetului" este "să lupte pentru asigurarea libertății de creație și de exprimare a ideilor, împotriva doctrinelor și practicilor totalitare"86. Primul congres al CIEL (Paris, 23-24 iunie 1978), abreviere ce înseamnă "cer", se încheie
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
publicarea cărții ,,Dăinuiri Dăneștene “ tipărită la editura Junimea - Iași unde coautor a fost mama, Eugenia Buraga. Iată un fragment din scrisoarea fiicei mele Giniola, nepoata lui C.B., trimisă pe data de 25 ian. 2000, domnului Octavian Paler pe atunci director onorific la ziarul ,,Scânteia”cunoscut de-al tatei, care surprinde foarte plastic pe baza povestirilor mele, fragmente din munca familiei pentru realizarea muzeului: ,,...exponatele de ceramică, os, metal, etc., adunate în casa bunicilor mei, ce stau mărturie existenței pe meleaguri dăneștene
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de așteptat, calificînd votul Senatului ca pe un "act de ostilitate"2466. El a încercat, însă, să-și mențină relațiile cu Statele Unite pe aceeași linie a "obișnuitelor afaceri". Președintele român s-a întîlnit, pe 29 iunie, cu Jack Spitzer, președintele onorific al B'nai B'rith, pentru a discuta despre recenta măsură a Senatului. Spitzer spera ca măsurile Congresului să nu afecteze emigrarea evreilor din România 2467. A doua zi, Bucureștiul și Washingtonul au făcut un schimb de note diplomatice, în vederea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acelui așezământ era cardinalul-preot Iulian, căruia monahul străromân i-a arătat și i-a păstrat o recunoștință deosebită pentru ospitalitatea cu care a fost întâmpinat de la început. Însăși denumirea de „abate”, la acea vreme făcea referire la o conducere spirituală, onorifică. Conducerea propriu-zisă administrativă aparținea superiorilor mănăstirilor, fiind numiți de cele mai multe ori „arhimandriți”. Această funcție de conducere spirituală nu era ceva inedit pentru că avea antecedenți prin persoana monahului Dalmatie, duhovnicul împăratului Teodosie, sau a Sfântului Simeon Stâlpnicul, a călugărului Polihronie. Menirea acestora
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schisma acachiană, impusă de exclusivismul roman. În fața pretențiilor de primat papal, atitudinea editorului canoanelor bisericești exprimă cinste, conlucrare sinceră și înțeleaptă, deschidere ecumenică. Vestitul canon 28 de la Calcedon (prin care scaunul de la Constantinopol a fost socotit al doilea în ordinea onorifică a vechilor scaune patriarhale, bucurându-se însă de aceeași cinste și de aceleași privilegii ca și scaunul Romei) l-a omis cu bună știință, evidențiind, în schimb pe acelea de la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. Totodată, a avut grijă să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Spitalului Sf. Spiridon pune la dispoziția Facultății de Medicină ospiciul de alienați de la Golia, ca bază de învățământ neuropsihiatrie. Medicul Al. Brăescu, ce era medic secundar în 1893 la serviciul de primire al Spitalului Sf. Spiridon, se oferă să asigure onorific cursurile de neuropsihiatrie, fapt aprobat ulterior de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (în 1895). Astfel cursul susținut de Al. Brăescu se numea "Patologia boalelor mintale". Devenit medic primar al ospiciului Golia, doctorul Al. Brăescu reorganizează cu o vigoare rar întâlnită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sensibilitate, îl prezentau ca pe un om bun și capabil, gata oricând să vină în ajutorul celor aflați în nevoie". Ca o recunoaștere a activității de aproape 30 de ani în domeniul psihiatriei, profesorul Petru Boișteanu a primit două titluri onorifice de la Centrul Cambrige: "Who's Who in the 21th century" și "Outstanding Intellectuals of 21th century". În 2005, pentru prima dată în România, la inițiativa directorului Press Pro International și a organizațiilor de profil medical, s-a premiat excelența în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
s-a trecut la un hiperconsumator avid de experiențe emoționale și de un trai mereu mai bun, preocupat de calitatea vieții și de sănătate, de mărci și de autenticitate, de imediat și de comunicare. Consumul intimizat s-a substituit consumului onorific într-un sistem în care cumpărătorul este din ce în ce mai informat și mai infidel, reflexiv și „estetic”. Încet-încet, limitele în timp și spațiu care încadrau universul consumului dispar: iată-ne într-un adevărat cosmos consumaționist în expansiune, desincronizat și hiperindividualist, în care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Nu este mai puțin adevărat că, în tot cursul acestui ciclu, consumul și-a păstrat un remarcabil potențial de prestigiu, obiectele neîncetând a fi valorizate ca semne tangibile ale reușitei, dovezi ale ascensiunii și ale integrării sociale, vectori ai considerației onorifice. Automobilele americane sunt pline de aripioare aerodinamice și de accesorii cromate pentru a impresiona privirea și a crea o imagine a superiorității sociale. Tot așa cum oamenii sunt mândri să exhibe obiectele ca embleme ale standing-ului social, publicitatea glorifică produsele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
domnia hipermărfii deconflictualizate 5 și postconformiste. Apogeul mărfii nu este valoarea-semn diferențială, ci valoarea expereințială, consumul „pur” apărând nu ca un semnificant social, ci ca panoplie de servicii destinate individului. Faza III este momentul în care valoarea distractivă depășește valoarea onorifică, grija pentru propria persoană devine mai importantă decât comparația provocatoare, confortul senzitiv mai important decât semnele exhibate cu ostentație. Pe creasta acestui val uriaș, gustul pentru nou și-a schimbat sensul. Cultul noutății nu este, de fapt, câtuși de puțin
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
epuiza relația noastră cu universul tehnologic, care-și are rădăcinile într-un demers existențial și „erotic” destinat să surmonteze condiția tragică a omului. În același timp, contrar unui anumit sociologism ce reduce cursa spre consum la niște confruntări și rivalități onorifice, ea a știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor pasionale, ludice, existențiale ale lumii tehniciste merită salutate. Rămâne de văzut
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acea persoană vrea ca eu să fac un anumit lucru ar fi bine să îl fac ar fi foarte rău dacă această persoană s-ar simți prost din cauza mea Printre consecințele discursive ale acestui script se numără frecvența ridicată a onorificelor, a titlurilor, a formulelor de respect, folosirea diverselor registre (în funcție de statutul social al interlocutorului), evitarea refuzului de a face acțiunea cerută de interlocutor, evitarea răspunsului direct nu. 2.3. Practicile discursive Configurația interacțiunilor verbale este constrânsă de practicile discursive specifice
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]