1,791 matches
-
sediu. Reprezentant de frunte al ultimei perioade de glorie a operetei vieneze, Emmerich Kálmán a rămas în sufletul tuturor prin felul armonios și original în care a îmbinat acordurile suave ale muzicii sentimentale austriece cu ritmurile energice ale Ungariei natale. Opereta Contesă Maritza (creată în 1924) este una dintre cele mai îndrăgite operete ale lui Kálmán, multe pasaje muzicale fiind fredonate și astăzi. Rod al colaborării fructuoase dintre compozitor și echipa de libretiști Julius Brammer și Arthur Grunwald, subiectul - bazat pe
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
Emmerich Kálmán a rămas în sufletul tuturor prin felul armonios și original în care a îmbinat acordurile suave ale muzicii sentimentale austriece cu ritmurile energice ale Ungariei natale. Opereta Contesă Maritza (creată în 1924) este una dintre cele mai îndrăgite operete ale lui Kálmán, multe pasaje muzicale fiind fredonate și astăzi. Rod al colaborării fructuoase dintre compozitor și echipa de libretiști Julius Brammer și Arthur Grunwald, subiectul - bazat pe Românul unui tânăr sărac de Octave Feuillet - cucerește prin verva și intrigă
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
Kálmán, multe pasaje muzicale fiind fredonate și astăzi. Rod al colaborării fructuoase dintre compozitor și echipa de libretiști Julius Brammer și Arthur Grunwald, subiectul - bazat pe Românul unui tânăr sărac de Octave Feuillet - cucerește prin verva și intrigă. Montarea acestei operete la TNO își propune să apropie spectatorul modern de frumusețile operetei clasice, a cărei valoare rezista în vâltoarea timpurilor actuale. "Valsul nu se demodează niciodată; ne urmărește tot timpul și, din când în când, se reîntoarce cu aplomb. Este insinuant
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
fructuoase dintre compozitor și echipa de libretiști Julius Brammer și Arthur Grunwald, subiectul - bazat pe Românul unui tânăr sărac de Octave Feuillet - cucerește prin verva și intrigă. Montarea acestei operete la TNO își propune să apropie spectatorul modern de frumusețile operetei clasice, a cărei valoare rezista în vâltoarea timpurilor actuale. "Valsul nu se demodează niciodată; ne urmărește tot timpul și, din când în când, se reîntoarce cu aplomb. Este insinuant, dezarmant, minunat..." (H. L. Menken)
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
cunoscută de public și ca "Și-n apa mării"; în 1960 Margareta Pâslaru înregistrează această melodie la Electrecord iar în 1961 bate toate recordurile de vânzări. Coloana sonoră a filmului "Vacanță la mare" a fost semnată tot de el. O operetă din palmaresul lui: "Se mărită fetele". Cristian Popescu a fost lansat tot de el cu "Ia te uită ce mai fete...". În anii 1960 s-au bucurat de un succes deosebit "Polca dragostei" și "Mandolina mea" cu Margareta Pâslaru, "Valea
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]
-
Chișinău, Republica Moldova, unde albumul "Maniac" este difuzat și apreciat. Componența 2002: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (ch.), Ionel Tănase (tobe), Paul Baciu (bas). În decembrie 2003, la aniversarea a 10 ani, trupa susține un mare concert cu invitați la Opereta Română. Înregistrările vor constitui materialul unui album de "greatest hits" live. Componența 2007: Zoltán András (voce), Emil Viciu (ch.), Lászlo Micea Horváth (clape), Vladimir Săteanu (bas), Gabriel Drăgan (tobe). În 14 august 2011 trupa a concertat pro bono (gratuit) la
Sarmalele Reci () [Corola-website/Science/309695_a_311024]
-
mai lungi cu formațiile Goombay Dance Band, Taco, Ricky Shane și Putting On The Ritz. Din 1982 până în 1984 a cântat cu formația hamburgheză Roter Mund. În 1986 Erlend Krauser a conlucrat din nou cu Nicolae Covaci, cei doi înscenând opereta "Evita" a lui Andrew Lloyd Webber la teatrul din Osnabrück. Conform paginii oficiale a formației, efortul lor a fost încununat de un succes neașteptat de mare. În 1991, Krauser a lansat albumul Flight Of The Phoenix, la casa de discuri
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
Stat din Galați" și al "Ansamblului folcloric “Pandelașul”" din Brăila; artist liric (tenor) în "Corul Teatrului Muzical N. Leonard" din Galați. Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film. A interpretat lieduri și cicluri de lieduri din creația compozitorilor: Bach, Mozart, Schubert, Schumann, Brahms, Loewe, Wolf, Listz, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy, Chopin, Debussy, Respighi, Rachmaninov, Musorgski, Ceaikovski, Eduard Caudella, George Cavadia, Ioan Andrei Wachmann, Ludowig Wiest, George
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
for Nothing" (Mult zgomot pentru nimic), si a avut loc premieră mondială a triumfului sau, operă "Die tote Stadt" (Orașul mort), la Hamburg și Köln, inspirat după românul lui Georges Rodenbach, "Bruges-la-morte". În următorii ani, Korngold a început să adapteze operete și, în același timp, a continuat să compună lucrări originale, inclusiv "Cvartetul pentru coarde", Op. 16 și "Concertul pentru pian de mana stanga" interpretat de Paul Wittgenstein. În 1927 a avut loc premieră celei de-a patra opere a lui
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Acest eșec s-a datorat schimbării de gusturi al publicului vienez, care a început să prefere lucrările moderne. După ce a primit titlul de profesor al Academiei de Muzică din Viena, Korngold a colaborat în 1929 cu Max Reinhardt pentru adaptarea operetei "Die Fledermaus" a lui Johann Strauss ÎI în Berlin. În aceeași perioadă au loc premierele unor noi lucrări ale lui Korngold, cum ar fi Suita pentru două viori, violoncel și pian (mâna stângă), Op. 23, si a treia Sonata pentru
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul protopopului Vasile", alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului "Andrei Șaguna", realizate de Mișu Pop, precum și opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu. Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice specifice Șcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioada
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Dracul uitat", jucată vreme de trei stagiuni cu casa închisă, Sir Andrew, din "A 12-a noapte" de Shakespeare, rolul lui Goebbels din "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită", de Brecht, personajul Einstein, din "Geniul și zeița", Frosch, din opereta "Liliacul". În perioada 1992-2005 este implicat într-un proiect cultural independent, spectacolul "One man show Franzi din Iosefinul Timișorii" în care pe lângă rolul principal, interpretat în limbile germană, maghiară și română, semnează scenariul și regia. Spectacolul itinerant este susținut în
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
Filotti, Marioara Voiculescu, Marietta Sadova și Gheorghe Timică, iar actorul George Calboreanu a exercitat o influență puternică în formarea să etică prin exemplul personal de conștiinciozitate. Ion Lucian a fost, pe rând, actor la Teatrul Național București (1942-1945), Teatrul de Opereta Alhambra (1945-1947), Teatrul Municipal din București (1947-1952), Teatrul Actorului de film „C. Nottara” (1952-1956), Teatrul Municipal din București (1956-1960) și Teatrul de Comedie (1960-1964), director fondator al Teatrului „Ion Creangă” (1964-1972), actor la Teatrul de Comedie (1972-1990), director fondator și
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Nae Girimea în "D-ale carnavalului", Bulinger în "Șweik în al II-lea război mondial", Jean în "Rinocerii", Mr. Jourdain în "Burghezul gentilom", avarul în "Harpagon", Mosca în "Volpone" ș.a. A jucat, de asemenea, în piese puse în scenă la opereta și la teatrul de revista. S-a remarcat și că autor dramatic. Piesă de debut, "Din cauza unui punct", a fost jucată, pe rând, la Teatrul Municipal, Studioul C.I. Nottara și Teatrul de Comedie și Televiziune. Prima piesă pentru copii, "Cocoșelul
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Lucian e unul din actorii cei mai interesanți, măi complecși, măi moderni în disponibilitățile sale artistice”. Perioadă 1942-45 - Teatrul Național București - 74 de roluri dintre care: Teatrul Municipal Personaje importante din: Grădină Boema (Teatrul Papagalul) Studiourile Hunnia Budapesta Teatrul de Opereta 1945-47 Teatrul Municipal 1956-58 Regia artistică la: Studioul actorului de film Nottara Roluri principale în: Teatrul de Comedie 1960-64 1964 - 1972 Director - fondator Teatrul Ion Creangă 1979 Regie “Muschetarii... Magariei-Sale“ de Ion Lucian 1980 Rolul Producătorului din “Cinema“, Teatrul de
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
reușit să devină favorita publicului. Aparițiile sale la Radio Kol Israel, acompaniată de pian sau de orchestră au fost foarte apreciate. Posesoare a unui glas sopran liric, versat pe toate registrele, Mizzi Locker a stăpânit un repertoriu bogat, de operă, operetă, și cântece populare ale diverselor popoare. Uneori a cântat în duet, cu Lika Sade și cu Celina Alfandary. În stagiunea 1954 - 1955, sub organizarea Societății Dante Alighieri - Tel Aviv, în concert de muzică vocală a cântat arii din "Cosi fan
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
este un film românesc de comedie realizat în 1927 - 1928, în regia lui Ion Timuș. Scenariul l-a scris Ion (Jean) Georgescu, după o operetă localizată de Paul Gusty. Într-un sat oarecare moare boierul Amedeu Crainic, lăsând o moștenire consistentă, dar condiționată de o clauză matrimonială. Astfel, primul dintre doi tineri (care nu știu unul de celălalt) care se va căsători va primi moștenirea
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
maiorului Mura că o va înzestra pe Miss Mary cu jumătate din moștenire. Locotenentul Paul se căsătorește cu Mariana, iar maiorul Mura cu Miss Mary. În vara lui 1905, N. Niculescu-Buzău își repeta în cadrul companiei lirice Grigoriu rolul principal din opereta germană „Moștenitorii veseli”, localizată de Paul Gusty. În principal, era vorba despre un maior care, alături de ordonanța sa (interpretată de V. Maximilian), vâna mariajul cu o moștenitoare bogată. În timp ce Maximilian avea de interpretat un cuplet muzical cu efect la public
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
interpretată de V. Maximilian), vâna mariajul cu o moștenitoare bogată. În timp ce Maximilian avea de interpretat un cuplet muzical cu efect la public, Niculescu-Buzău trebuia să se mulțumească cu proza. Dar, întrucât în opinia sa "„numai proză într-un rol de operetă n-avea nici un chichirez”", și-a botezat personajul „Mura” și l-a înduplecat pe Paul Gusty să îi scrie și lui trei strofe de cuplet: Efectul produs în seara premierei a fost grăitor: cupletul a fost bisat de trei ori
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Mura, și a expus-o, mărită, în vitrina restaurantului său care a primit numele „La Maiorul Mura”. Firma a supraviețuit aproape 30 de ani, deși localul a fost mutat de mai multe ori. După douăzeci de ani de la lansare, genul operetei revenea din nou cu succes pe marile scene bucureștene. În acest context, Ion Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de el. Deși a depus petiții la toate ministerele care l-ar fi putut ajuta la
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Austria, Germania, Ungaria, de la Teatrul Național din București. Aici au fost prezenți oameni de seamă ca M.Eminescu și G.Enescu. Revenind la realizările în premieră, trebuie amintit că în sala teatrului din Oravița, s-a prezentat pentru prima oară opereta românească "Crai Nou" de Ciprian Porumbescu ca mai târziu să-i fie oferită lui I.L.Caragiale pentru Teatru Național din București. Azi, în clădirea teatrului se găsește Muzeul de istorie a teatrului și a orașului Oravița care cuprinde mai multe
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
timp după ce s-a încheiat perioada studenției. În vara anului 1880, Mahler a primit primul său post profesional de dirijor, într-un mic teatru de lemn din stațiunea Bad Hall, la sud de Linz, unde repertoriul era format exclusiv din operete. Aceasta era, după spusele lui Carr, „o slujbă nesemnificativă”, pe care Mahler a acceptat-o doar după ce Julius Epstein i-a spus că doar așa va putea urca pe treptele carierei de dirijor. În 1881, s-a angajat la "Landestheater
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
locuri de divertisment, teatru, în special cel de estradă și comedie, a fost extrem de popular. Toate teatrele au fost de stat, finanțate de bugetul de stat. Nu trebuie neglijat faptul că în afară de teatre dramatice, au funcționat și teatre de operă, operetă și balet de balet. Nu numai în capitală ci și în orașe ca Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Oradea, Târgu Mureș. Au mai funcționat filarmonici, orchestre simfonice, ansambluri folclorice, orchestre de muzică populară sau ușoară, trupe de muzică ușoară. Cinematografia a evoluat
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a confecționat mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența. A lucrat la Teatrul „Constantin Nottara”, Teatrul Național din Iași (prim regizor artistic între 1965-1969), Teatrul Mic din București (1969-1978), Teatrul „Ion Vasilescu” (1978-1983), Teatrul de Operetă (director între 1990-1992), „Theatrum Mundi”, la Deutsches Nationaltheater din Weimar și la Jena și a montat opera "Oedip" de Enescu la Opera din Weimar. A întreprins numeroase turnee cu piesele regizate de ea, în țară și în străinătate (Germania, URSS
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]
-
Viață de artist"", ""Sânge vienez"", ""Vals imperial"", ""Povești din pădurea vieneză"", ""Vin, femei și cântec"","„Vocile primăverii”" La îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete ""Indigo und die 40 Räuber"", urmată, în 1873, de ""Carnavalul de la Roma"". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]