1,667 matches
-
ia legătura cu guvernele aliate cu ajutorul diplomaților din statele neutre. S-au stabilit unele contacte prin intermediul diplomaților germani din Berna, sau de la Vatican. Toate propunerile conspiratorilor au fost respinse, sau au fost pur și simplu neglijate. Aliații occidentali nu acordau opozanților germani niciun fel de ajutor, nici măcar nu se ofereau să le recunoască activitatea. Erau mai multe motive serioase pentru care aliații aleseseră o asemenea atitudine. În primul rând, aliații nu-i cunoșteau și nu aveau încredere în cei care se
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
niciun fel de ajutor, nici măcar nu se ofereau să le recunoască activitatea. Erau mai multe motive serioase pentru care aliații aleseseră o asemenea atitudine. În primul rând, aliații nu-i cunoșteau și nu aveau încredere în cei care se proclamau opozanți. Aceștia din urmă păreau în ochii occidentalilor o clică de reacționari prusaci preocupați în principal să-și salveze pozițiile în condițiile în care era evident că Germania pierdea războiul. Această atitudine era încurajată în principal de consilierul lui Churchill pe
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
declanșat numai prin atragerea de partea conspiratorilor sau neutralizarea generalului Friedrich Fromm, comandantul armatei de rezervă. Fromm, ca de altfel alți generali germani, era la curent cu existența unei conspirații militare împotriva lui Hitler, dar nu i-a ajutat pe opozanți și, e adevărat, nici nu i-a trădat. La sfârșitul anului 1943 și începutul anului 1944, conspiratorii au încercat să plaseze un om al lor în anturajul lui Hitler pentru a putea plasa o bombă sau pentru a-l împușca
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
lovitură de stat. Heinz Höhne, biograful lui Canaris, a sugerat că șeful spionajului german și Himmler ar fi colaborat pentru asigurarea unei schimbări de regim. Himmler știa despre adevăratul nivel al dezvoltării opozițiie mai multe cecât oricare dintre conspiratori. Dacă opozanților li se părea că poporul german crede în continuare în Hitler, indiferent de situația dezastruoasă din economie și de pe front, Himmler primea rapoarte regulate din partea SD-ului (Serviciul de Securitate, spionajul SS-ului) cu privire la adevărata stare de spirit din țară
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
au avut vreo legătură cu complotul de la 20 iulie, dar Gestapoul s-a folosit de ocazie ca să scape de diferite persoane considerate incomode. La sfârșitul lunii aprilie 1945, când a fost descoperit jurnalul lui Canaris, au mai fost arestați alți opozanți ai regimului nazist. Execuțiile au continuat până în ultimele zile ale războiului.
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
20 iulie 1944 nu ar mai fi avut loc. Unii cercetători au avansat ipoteza că Himmler a lăsat complotiștii, dintr-un motiv necunoscut, să-și continue încercările de asasinare. Himmler a avutîn august 1943 cel puțin o conversație cu un opozant cunoscut - ministrul de finanțe al Prusiei, Johannes Popitz -, implicat în rețeaua lui Goerdeler. Lui Himmler i s-a oferit șansa să se alăture opoziției și să-l înlăture pe Hitler și să asigure securitatea negociatorilor de pace. Această întâlnire s-
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
căzut și el în definitivă dizgrație, asemenea unchiului său Sofronie, cu ani în urmă, dacă Prințul Carol, care tocmai intrase în țară, nu semna la Golești un decret de amnistiere, ce a salvat viața Miropolitului Calinic și a iertat pe opozanții moldoveni, absolviți de “crime și delicte politice”. Suspendat între 6 aprilie 1866 și 2 iunie 1866, el girează episcopiile de Roman, Huși și a Dunării de Jos. Asemenea multor personalități ale vremii, Calinic Miclescu se împacă până la urmă cu realitatea
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
al său, "A Selva" (1930, "Pădurea virgina"), ecranizat în 2002. Se reîntoarce în Portugalia în 1919 și începe să lucreze ca jurnalist, pentru început că redactor la ziarul "O Século", apoi ca director al ziarului "O Diabo", fiind un cunoscut opozant al lui António de Oliveira Salazar. El a avut o ucenicie literară puțin obișnuită: a fost culegător de cauciuc în Brazilia, ceea ce înseamnă ceva mai puțin decât un sclav pe o plantație. Adevărată sa carieră a început atunci când, după ani
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
republicanilor asociată cu controlul republicanilor al ambelor camere ale Congresului, așa cum a fost cazul în timpul președinției lui George W. Bush din 2003-2007. Victoria lui Trump a stârnit proteste în Statele Unite și în întreaga lume. Democrații s-au aliniat cu alți opozanți ai lui Trump și au ieșit în stradă pentru a amplifica opoziția lor față de opiniile lui Trump și au condamnat declarațiile sale incendiare. Ei au susținut că victoria lui Hillary Clinton în votul popular dovedește că Trump nu este de
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
(n. 7 martie 1934, satul Stâna-Cadânei, județul Caliacra, Cadrilater, în prezent în Bulgaria) este un opozant al comunismului din România. s-a născut la 7 martie 1934, în satul Stâna-Cadânei, comuna Hasi Kioseler din județul Caliacra (Cadrilater,în prezent în Bulgaria), fiind al cincilea dintre cei nouă fii ai țăranilor aromâni Stere și Zoița Derdena. În
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
tip de sistem electoral, Traian Băsescu a considerat că acest sistem nu asigură o schimbare suficientă a clasei politice. Pe fondul disputelor dintre cele două palate, Cotroceni - avându-l ca protagonist pe Traian Băsescu și Palatul Victoria - avându-l ca opozant pe Călin Popescu-Tăriceanu, s-au format două tabere: Guvernul, care suținea în continuare proiectul "votului uninominal mixt prin compensare", propus de Pro Democrația și Traian Băsescu și ulterior PD, adepți ai votului uninominal majoritar în două tururi de scrutin. În
Referendumul pentru schimbarea sistemului de vot din România, 2007 () [Corola-website/Science/310425_a_311754]
-
Franța era pe locul doi în Europa ca putere economică până în 1845 când a început o nouă criză.Sistemul politic impus de Ludovic Filip părea funcționabil. Dar odată cu izbucnirea crizei economice în 1845, și-au făcut apariția cât mai mulți opozanți ce apărau revendicările politice precum extinderea dreptului de vot. Regimul a refuzat și în jurul revendicării centrale s-a organizat opoziția centrală. Campania trebuia să se soldeze cu un mare banchet care avea loc la începutul 1848. A fost interzis și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
s-au reflectat prin decimarea intelectualimii anticomuniste influente politic sau cultural în timpul perioadei interbelice și prin reorganizarea proprietăților și societăților aparținând de capitală - primele fiind naționalizate, cele din urmă închise ori complet reformate. Teroarea provocată de măsurile dure luate împotriva opozanților noului regim și entuziasmul ostentativ al procomuniștilor au creat în București și în alte orașe o atmosferă contradictorie. Propaganda comunistă a făcut eforturi consistente pentru defăimarea monarhiei, în pofida enormei simpatii a populației față de aceasta. Una din strategiile folosite pentru acuzarea
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
an, Moscova a organizat mai multe campanii în hanat pentru a-și impune în mod definitiv dominația, dar toate încercările s-au dovedit eșecuri. Cu ajutorul nogailor, Safa Ghirai și-a recucerit tronul. El a executat 75 de nobili, în timp ce restul opozanților săi au fugit în Rusia. În acest timp, rudele lui Safa Ghirai, inclusiv Devlet I Ghirai erau în Crimeea. Venirea lor pe tronul Kazanului nu era dirită de numeroși nobili locali. Cum relațiile cu Rusia se înrăutățeau necontenit, un grup
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
pentru că orașul nu avea mai mult de 40.000 de locuitori. După cucerirea Kazanului, unele teritorii, precum Udmurtia sau Bașkiria s-au unit cu Rusia fără conflicte. Administrația hanatului a fost distrusă, dar nobilii promoscoviți și-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanții cooperării cu Rusia au fost executați. Tătarii au fost mai apoi deportați din preajma râurilor, drumurilor și Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruși, și câteodată cu tătari credincioși Moscovei. Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
deosebit de blând. Activitatea opoziției a fost tolerată și protejată (deși Hitler îl "sfătuia" pe Antonescu spunând că un om ca Iuliu Maniu ar fi fost de mult spânzurat în Germania). Între anii 1943-1944, SSI i-a protejat și pe unii opozanți de stânga sau comuniști: Petru Groza, Ion Gheorghe Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat în SSI pentru a nu fi trimis pe front). Printre agenții SSI s-au numărat cântăreața Maria Tănase, scriitorul Zaharia Stancu și multe alte personalități a căror
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]
-
arătarea unei opoziții ferme la abuzurile partidului comunist, crearea unui precedent pentru folosirea drepturilor democratice, a dreptului de adunare și determinarea autorităților să înceapă negocieri. Difuzarea manifestelor a fost sistată în momentul în care au fost efectuate primele arestări ale opozanților În ziua de 4 noiembrie, armata sovietică din Ungaria iese din expectativă și ocupă atât Budapesta, cât și alte centre vitale din țară. Deși informați de reprimarea brutală din Ungaria și conștienți că șansele de succes au scăzut considerabil, organizatorii
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
a fost implicată în mișcările protestatare. Această măsură a fost cerută explicit de Nicolae Ceaușescu într-un discurs ținut la București la 15 noiembrie 1956. Tot în aceeași perioadă, Virgil Trofin secretar al Comitetului Central al UTM cerea demascarea tuturor opozanților declarând: “Trebuie să știm câți dușmani există în țara noastră și încearcă să lupte împotriva partidului nostru”. Simultan s-a trecut la reorganizarea asociațiilor studențești, acestea fiind considerate un punct slab al sistemului comunist, care nu reușiseră să prevină revolta
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Orange-Nassau, începând cu Wilhelm cel Tăcut, erau aleși ca stathouder în majoritatea provinciilor, iar Zeelanda și uneori Utrecht alegeau același stathouder ca și Olanda. Astfel, de-a lungul istoriei republicii, aceasta a fost cuprinsă de conflictul permanent dintre susținătorii și opozanții casei de Orange. În urma Păcii Westfalice, republica a câștigat o serie de noi teritorii. Acestea erau guvernate de guvernul confederal și erau numite Teritoriile Generalității ("Generaliteitslanden"). Acestea erau Brabantul Statelor ("Staats-Brabant" - actuala provincie Brabantul de Nord), Flandra Statelor ("Staats-Vlaanderen" - actuala
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
țări. Cu toate că din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până la sfârșitul celui de al doilea război mondial cele două țări au fost aliate din punct de vedere militar în majoritatea conflictelor mondiale majore, Franța a fost principalul opozant al integrării Regatului Unit în Uniunea Europeană în anii 1960. Când în cele din urmă Regatul Unit a devenit membru UE în 1973, viziunile diferite a celor două țări asupra funcționării Uniunii Europene reliefează oarecum unele poziții internaționale ale celor două
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
tensionate, dar în ultima perioadă schimburile comerciale dintre cele două țări sunt din ce în ce mai importante. În timpul Primului război din Golf Franța a participat la acțiunile militare, dar în perioada invaziei din anul 2003 Franța a fost unul dintre cei mai puternici opozanți ai acesteia. Franța joacă un rol important în Africa, în special în fostele ei colonii, prin intermediul a numeroase programe de ajutor, activități comerciale, înțelegeri militare și activități culturale. În fostele colonii unde Franța a păstrat o prezență importantă aceasta contribuie
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
episcop al Romei în sensul strict al cuvântului, ci numai un prezbiter care s-a remarcat în guvernarea bisericii romane pe timpul îndelungatei vacanțe pontificale (așa cum a fost și cazul lui Novațian). Aceste teze continuă încă să aibă susținători, dar și opozanți destul de autoritari în domeniu. Susținătorii tezei că Marcel I a fost papă în sensul strict al cuvântului se bazează pe faptul că izvorul cel mai vechi - "Catalogul Liberian" - (compus aproximativ cu 40 de ani după pontificatul lui Marcel I) îi
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
persecuțiile regimului comunist nu au încetat. Imediat i s-a fixat domiciliu forțat în Bărăgan, fiind deportat la Rubla, regiunea Galați, astăzi denumită Valea Călmățuiului, în județul Brăila, una dintre cele 18 foste comune speciale, unde fuseseră deportați anterior alți opozanți ai regimului comunist. Acolo l-a cunoscut pe Corneliu Coposu cu care a păstrat legătura în continuare. Revenit în București în 1964, a avut dificultăți în a-și găsi de lucru. În cele din urmă, a fost angajat la întreprinderea
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
controversele cauzelor"”. În schimb, adversarii lor politici i-au atacat adesea pe frații Brătianu, afirmând că tocmai această formație inginerească i-ar fi făcut niște politicieni de mâna a doua. Iată cum era caracterizat Ionel Brătianu, de unul dintre acești opozanți, imediat după primul război mondial: „"Un inginer de clasa a III-a, cu studii mediocre în specialitatea sa, ajunge primul consilier al Tronului, chemat mai apoi să hotărască soarta întregii țări".” La 21 septembrie 1886, Vintilă Brătianu sosește la Paris
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
autoimpus asupra a tot ce ținea de persoana sa sau de familia sa. Multe din calitățile sale, cum ar fi: patriotismul, slujirea interesului public, munca tenace, onestitatea și responsabilitatea, i-au fost însă recunoscute atât de prieteni cât și de opozanții politici. Spre deosebire de foarte mulți oameni politici ai vremii, mari oratori, demagogi și excelenți manevrieri de culise, care se bucurau de o largă popularitate, Vintilă Brătianu a rămas în conștiința contemporanilor ca un om incomod, ursuz, ermetic și greu de abordat
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]