1,583 matches
-
Ivănescu, Ioan Alexandru, A.E. Baconsky, Cezar Baltag, Mircea Di nescu, Constanța Buzea etc. 3.1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică postmodernistă se definește prin „răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Aula din Brașov: studiu sintetic, antologie din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu). SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare de Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu). SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare de Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Cursa de 24 de ore, Timișoara, 1994; Poezii patriotice, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef, Noul poem bacovian, VTRA, 1995, 1-2; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 38-40; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 75-76; Emilian Galaicu-Păun, Autoportret. „Înăuntru. Afară”. „Aproape nimic”-ul, VTRA, 1998, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 30-34, 230-232; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 70-72; Gheorghe Crăciun, Poezie de mare viteză pentru un alergător de cursă lungă, OC, 2000, 13; Simona Popescu, Despre numele care se destramă în alte geometrii, OC, 2000, 18; Grigurcu, Poezie, I, 132-134
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
a lui L. a reținut atenția îndeosebi prin secțiunea intitulată revelator, La ușa domnului Caragiale. Formula a căpătat circulație datorită cronicii cu același titlu semnată în „România literară” de Mircea Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează pe teren bine înzestrat tehnic, cu un reportofon și cu o cameră de luat vederi, semn că este, înainte de orice, un scriitor al timpului său. SCRIERI: Cu ochi blânzi, București, 1985; Liniște. Povestiri din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
facțiunile se luptă între ele, învățând din mers arta dialogului de idei, dar cedând frecvent tentației atacurilor ad personam. Generația ’60, aflată la zenit, încearcă să țină pasul, dar și-a pierdut principalele poziții instituționale din câmpul cultural, cucerite de „optzeciști”. Cu toții, în sfârșit, încearcă să câștige „inimile și mințile” Generației 2000, așa cum au făcut până nu de mult cu Generația ’90, cea a emulilor direcți, între timp emancipați. Generația 2000, despre care am scris cu alt prilej, este și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
zona de indeterminat a realului. Piesa Cvartet pentru o voce și toate cuvintele a fost reprezentată la Teatrul Național din Bălți. În studiul monografic Poezia generației ’80 (2000), la origine teză de doctorat, sunt analizate pertinent trăsăturile specifice ale liricii optzeciste. SCRIERI: Mișcare browniană, Chișinău, 1993; Personajul din poezie, Chișinău, 1997; Poezia generației ’80, Chișinău, 2000; Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, Chișinău, 2001; Eratokritikon. Eseu ludic, Iași, 2001. Ediții: Literatura din Basarabia în secolul al XX-lea. Poezie, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
oraș în care a și locuit câțiva ani), iar în 1992 intră în redacție la „Contrapunct”, din 1994 fiind director al revistei și președinte al Fundației pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct. Neîndoios un poet inclasabil generaționist și estetic (nici optzecist, nici nouăzecist, nici modernist propriu-zis, cu atât mai puțin postmodernist), V. se distinge printr-o viziune și o rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente, hotărâtoare devenind cadrajul, decupajul, succesiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
și încadrările, ca și absența unor nume: A. E. Baconsky, Teodor Mazilu, Octavian Paler, Titus Popovici ș.a. Cartea rezistă însă printr-o seamă de „profiluri”, între care Nicolae Breban, Augustin Buzura, Paul Georgescu, D. R. Popescu, Mihai Sin, Eugen Uricaru, optzeciștii, unde talentul criticului de proză își spune cuvântul. Portretele cresc, în identitatea lor dinamică, din „cartea-efigie” a fiecărui autor. Cu Literatura subiectivă (I, 1989), criticul se întoarce la preocuparea mai veche pentru literatura confesivă, „personală”, a „pactului autobiografic” (definit, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
susține doctoratul cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului, publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait Istrati, Paul Zarifopol, M. Blecher fiind inserate în această „arenă a actualității”. Poate fi reținută ca elocventă pentru critica practicată de S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
personale. Ți se dă” (interviu cu Dorin Tudoran), CL, 1999, 8; Al. Cistelecan, Paradigma Tudoran, „Cuvântul”, 1999, 9; Gabriel Rusu, Viața în 63 de ideograme ale morții, ALA, 1999, 427; Roxana Răcaru, Întâmplări despre cuvânt, OC, 2000, 26; Bucur, Poeți optzeciști, 216-218; Dicț. esențial, 833-836; Grigurcu, Poezie, II, 492-503; Micu, Ist. lit., 363-364; Gheorghe Grigurcu, O poezie a refuzului, VR, 2001, 7-8; [Dorin Tudoran], ALA, 2001, 558 (semnează Cristian Tudor Popescu, Ileana Mălăncioiu, Octavian Paler, Mircea Martin, Nicolae Manolescu, Mihai Pascadi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și Playback (1995), au fost editate abia în perioada postdecembristă, după ce avuseseră o circulație subterană în cercurile literare. Debutantul este întâmpinat de critici ca un scriitor format și inclus printre cei mai buni romancieri români contemporani. Poziția sa față de grupul optzecist este oarecum aparte: nu provenea de pe băncile Filologiei și nu frecventase incubatoarele de creație patronate de Nicolae Manolescu și de Ov. S. Crohmălniceanu, iar prima sa carte nu fusese precedată de texte publicate în reviste. Este imediat asimilat de critici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
par să se plaseze cel mai aproape de fapte. În spatele lor se furișează, la o distanță bine calculată, autorul-personaj, cu propriile melancolii, frustrări și eșecuri. Dincolo de aceștia, evoluează o orchestră amplă de voci narative anonime. Jocul fictiv-metafictiv, prezent în toată literatura optzecistă, este aici bine strunit, lipsit de stridențe și nu compromite coerența ansamblului. Stabilizat de pe acum, echilibrul dintre funcția fabulatorie și cea reflexivă a ficțiunii se păstrează și în romanele următoare, unde virtuozitatea tehnică pare inepuizabilă. Un element de continuitate este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Stelian Tănase), CRC, 1991, 20; Florin Sicoie, În dialog cu Stelian Tănase, CNT, 1992, 34, 35; Florin Sicoie, Analiza politică și „uneltele scriitorului”, CNT, 1993, 21; Florin Sicoie, Stelian Tănase, constructorul, CNT, 1993, 47; Țeposu, Istoria, 20-24; Tania Radu, Omul optzecist, LAI, 1994, 9; Munteanu, Jurnal, V, 276-279; Alex. Ștefănescu, Un romancier remarcabil ca eseist, RL, 1995, 8; Octavian Soviany, Playback cu Iulia Fitcal, CNT, 1995, 13; Florin Sicoie, „Playback” sau „Omul nou”, CNT, 1995, 13; Dan C. Mihăilescu, Sertarul fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
uite cum mor / mor aici în spatele scutului / abia acum / și pentru moartea ta / învingătorule.” În ultimele lui cărți apar asociații metaforice neașteptate, definiții lirice paradoxale, limbajul poetic este mai rafinat, mai sigur, atât în versurile ludice și colocviale, cu aer optzecist, cât și în poemele grave, cu miză metafizică, în linie stănesciană. SCRIERI: Nici o tangentă la inimă!, București, 1968; Înmulțirea cu unu, București, 1969; Armuri, București, 1971; Pragul de sus, București, 1979; Urma, București, 1982; Șirul indian, București, 1991; O cafea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
este malefic, ucigător: „Și doamne, ce cuvânt îmi rupe gura acum?” (Crucea talienilor); „Destule hârtii veninoase așteaptă să muște din mine” (În bibliotecă); „Stau în casă cu mâinile aproape tăiate. Puține versuri/ frumoase mai știu” (Printre hărți). Construcția urmează principiul optzecist al hibridizării. Unele texte au o structură dialogică: eul liric este o voce, un personaj, un „el” care se desparte și apoi se unește ambiguu cu „eu”, poemele, mai ales cele din volumele antume, încep invariabil cu o linie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
către cititor). De multe ori, există chiar o tramă epică, uneori în stilul discursiv, colocvial-livresc al biograficului anodin al lui Mircea Ivănescu, alteori, într-un stil traklian, al simbolismului concentrat, tragic-evaziv. Se regăsesc în poezia lui D. multe dintre tehnicile optzeciste: metoda textualistă, stilul ostentativ intelectual, limbajul neologic, folosirea unor cuvinte sau expresii în engleză ori franceză, alternând cu limbajul colocvial și cu oralitatea. Diferența specifică rezidă în subordonarea lor față de o semnificație și față de o emoție: „Tu nu știi că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
de întâmplări, mai mult sau mai puțin relevante, de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de obicei în versul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
ambiguitățile cele mai evidente și deschis asumate. O notabilă definiție a intransigenței morale riguroase, formată și trăită în anii cei mai sumbri ai ceaușismului, întâlnim la Matei Călinescu, în recenta sa corespondență, reluată cu Ion Vianu. Este vorba de generația optzecistă. Ea se caracterizează printr-o opoziție mută dar admirabil de dârză față de cultura oficială, față de paternalismul grotesc al partidului, față de întreaga farsă stridentă a național comunismului pe un fond social tragic, cu aproape toate caracteristicile unei situații concentraționare 10. Valorile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]