3,041 matches
-
este prezentă, francezii dovedind un cult deosebit al ei. Poate că una din puternicele rădăcini ale acestei venerații vine din Evul Mediu de vârf, din activitatea de predicator și scriitor a marelui sfânt Bernard de Clairvaux. M-a impresionat acest orășel și regret că nu am avut timp să-l vizitez mai pe îndelete. Soții Monica și Iacob la hanul parohial din Saint Jean Pied de Port Dimineața am servit micul dejun împreună cu ceilalți pelerini, iar apoi am pornit la drum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de aici își încep pelerinajul, reprezintă o grea probă fizică și poate și psihică. Urcarea abruptă durează vreo două ore și jumătate, dar drumul este bun, asfaltat. Din când în când arunc câte o privire în spate pentru a admira orășelul de care mă îndepărtez cu o oarecare nostalgie. Cât cuprinde privirea, vezi doar pajiști pe care pasc oi nenumărate și tare aș vrea să beau un lapte proaspăt muls, dar rămân doar cu dorința. După ce se termină partea cea mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
reușise, prin împrejurări povestite romanțesc, fuge din capitala asediată, a fondat o academie (ebr. bêt midrăš, literal „casă de studiu”) în localitatea Iamnia, în sud-estul regiunii, academie ce a dobândit repede un prestigiu care trecea dincolo de hotarele restrânse ale acestui orășel. Pentru că templul fusese distrus, era important ca cineva să salveze tradiția care, într-o epocă în care multe învățături se transmiteau oral, risca să se stingă odată cu moartea sau vinderea în sclavie a multora dintre mesagerii săi. Apare astfel ceea ce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lumina galben-aurie a soarelui de septembrie. Aglomerat în zilele de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb puteai să-l apreciezi în toată splendoarea lui fiindcă se golea. Operă de artă barocă cu ramificațiile lui de adevărat orășel sub cupolă de sticlă. O penumbră odihnitoare și răcoroasă stăruia tot timpul înăuntru. Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să nu-ți dorești altceva decât să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai pronunțat accent românesc pe măsura trecerii anilor. 8 Se cânta în draci Oci ciornîie și atâtea altele, precum Cijîk-pijîk, gde tî bîl? Na fantane vodku pil... Și basarabencele ceva mai în vârstă chiar își imaginau piața publică din centrul orășelului patriarhal, pe vremea când Țarul încă nu fusese izgonit, unde bețivul tradițional se lua la întrecere cu scatiul într-ale băutului, amator și el de vodcă, și lumea ieșită în stradă o ținea într-un cântat și o veselie, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și învăța uimitor mai repede decât alții Îceea ce iarăși se poateă. Un împărat mărinimos După ce a eliberat Roma de sub presiunea sarazinilor musulmani, sau poate cu prilejul unei simple vizite în Cetatea Sfântă, Carol cel Mare a ajuns și în orășelul Sutri, unde se afla familia surorii prigonite. Se înțelege că, mai de voie, mai de nevoie, întreaga suflare a trebuit să salute prin ovații și aplauze prezența împăratului în neînsemnata urbe. Cum nici legenda nu a putut rata momentul, ea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
în legătură cu un nume de localitate sau altul. Și toponimia franceză reprezintă un câmp larg și spectaculos de cercetare științifică. Ca peste tot în lumea asta largă, și francezii au născocit tot felul de legende pe seama unor nume de localități. în legătură cu orășelul Foix, din apropierea Pirineilor, de pildă, s- a ajuns chiar la un popular joc de cuvinte, pornindu-se de la mai multe cuvinte, care se scriu diferit: „foi”, „foie”, „fois”, dar se pronunță la fel „foa”. Iată textul: „Când am venit prima
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
importante edificii se numără: vechea clădire a primăriei, catedrala Sfânta Maria, monumentul dedicat memoriei aviatorului Roland Garos, piața mică, piața mare, aceasta din urmă impresionând mai ales prin produsele de artizanat realizate de localnici, în spirit malgaș. într-un alt orășel - Saint-André - există o Casă a vaniliei. Majoritatea populației réunioneze - circa 730.000 de locuitori - se ocupă cu agricultura, practicată doar între plajele oceanului și munții vulcanici, dar mai cu seamă în două din cele trei mari depresiuni: Le cirque de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
lui. Îi cercetam trăsăturile și le comparam cu cele ale desenului pe care-l studiasem toată noaptea. Nu era nici o îndoială. Semăna foarte bine. Am simțit atunci că mă cuprind amețelile. Ce putea să însemne asta? Ce să caute în orășelul meu un călău care servise pe eșafod la sfârșitul secolului al XVIII-lea? El se uita la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spațiu geografic și economic foarte ispititor. După încheierea războiului de 100 de ani, urmând o perioadă de pace, ținutul s-a dezvoltat și a prosperat. De aceste condiții favorabile a profitat și situl Merle, care începuse să semene cu un orășel. Avea o stradă publică de promenadă, pe laturile căreia se găseau locuințele localnicilor. Aceștia își cultivau grădinile și micile suprafețe din incinta așezării. în anul 1574, hughenoții au eliberat localitatea, căreia războiul religios îi produsese mari pagube, Antoine de Veilhan
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
că a venit prima oară la aeroportul Midway și că nu prea cunoaște drumul. Dar avem timp să rătăcim, nu ne grăbește nimeni. Vreți să trecem și prin centru, să vedeți zgârie-norii din Chicago?" "Bineînțeles". Gazda noastră locuiește într-un orășel liniștit, de lângă Chicago. A depășit cincizeci de ani și lucrează la o companie unde transmite comenzi. Ne dă un exemplu, ca să înțelegem mai bine. "Cineva din Chicago vrea să trimită, să zicem, un coș cu garoafe sau cu trandafiri, împreună cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dat afară. Mi-a fost teamă atunci, deoarece, la vârsta mea, găsesc foarte greu un servici. Din fericire, am scăpat ca prin urechile acului..." Mă felicit că n-am fost tentat niciodată să mă arunc în necunoscut. Intrăm într-un orășel liniștit, cu case înconjurate de verdeață, unde nu există nimic din nevroza marilor orașe americane. Cristian B. oprește mereu mașina ca să nu calce veverițele ce traversează strada și, uneori, se zăpăcesc. Exact când te aștepți să fugă din botul mașinii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înconjurate de verdeață, unde nu există nimic din nevroza marilor orașe americane. Cristian B. oprește mereu mașina ca să nu calce veverițele ce traversează strada și, uneori, se zăpăcesc. Exact când te aștepți să fugă din botul mașinii, se întorc înapoi. Orășelul, mai liniștit chiar decât Sinaia, e locuit, în special, de pensionari. Vecinii se cunosc între ei, se salută, se ajută. Pătrundem pe strada unde locuiește gazda noastră. Se cheamă "Pleasant Street", ceea ce înseamnă "strada Plăcută". Mai ferim câteva veverițe, după
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă încearcă o migrenă. E două și douăzeci și cinci de minute. Urmăresc, alarmat, cum se scurg implacabil minutele. Și constat, pentru a-mi spori neliniștea, că pe Roosevelt avenue, pe care ne aflăm acum, și care străbate o sumedenie de mici orășele, stopurile sunt odios de dese. Abia facem câteva sute de metri și trebuie să oprim din nou. Pe deasupra, traficul e din ce în ce mai intens. Un ambuteiaj prelungit mi-ar fi acum fatal. Cristian B. dă semne de nesiguranță. Se miră că n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unei nemărginiri pururea mișcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fețele - căci ea e schimbăcioasă la coloare și în mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeia. Costanța sau Chiustenge este un mic orășel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganță în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci și clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii și există un consiliu comunal, a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
visează la lumea mare de afară, la un petec de cer sau la a merge desculți prin iarba plină de rouă. Și tot ca orice poveste, continuă cu introducerea celorlalte personaje: „Și a mai fost undeva, departe, într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat nu a putut rămâne indiferent la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
drumurile Italiei. Bun,în mai toate meseriile construcțiilor, acolo, Dumitriță, a găsit repede, mult și convenabil, de lucru. împreună cu alți bătuți de soartă, asemeni lui, au închegat echipe omogene, de specialiști, și s-au apucat de construit blocuri. Cartiere, mici orășele. Banii se adunau. Greu, dar cu spor. Avea și el cu ce trăi, avea și de unde trimite, acasă,la familie. În câteva concedii, cu echipe specializate, și-a construit o vilișoară. Căci era era vilelor. Acumaîși pusese în gând, ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-a întors, am simțit deasupra mea un trăsnet. Era Margareta, groasă, lată, cu priviri în care clipea oficial amabilitatea. S-a bucurat. - A, tu erai...! Poftim, dragă, doar o clipă să termin cu dumnealui... CEEA CE RĂMÂNE Ca toate târgurile, orășelul avea istoria și gloriile sale. Glorii artistice care erau considerate foarte mari și a căror evocare umplea de mulțumire inima fiecărui localnic. Desigur că liceenii erau cei mai aprinși. Eu însumi am trecut prin această Arcadie și cunosc sentimentul, puțin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nce put ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trec anonim prin viață...“ „Și te-ai găsit? Pe tine însuți, adică?“ l-am întrebat cu naivitate. „Nu cred, încă nu...“ Bietul meu văr! Nu știa pe-atunci că avea să devină pentru toată viața un anonim inginer într-un orășel de provincie. În acea noapte, însă, el mi-a des chis, fără să știe, o zonă la care, con topit cum eram cu lucrurile și fețele înconjurătoare, nu meditasem încă. Aveau să mai treacă doi ani până când, într-un alt
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la-nceputul legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cei doi italieni i-au ajutat cât au putut. El - zidar de meserie, le-a făcut case tuturor celor care l-au solicitat. Plată? A dat fiecare cât l-a lăsat inima. Paolina - odinioară croitoresă de lux într-un mic orășel din țara ei, i-a îmbrăcat aproape pe toți, unora transformându-le mantalele ostășești în haine de lucru, halate, sau, chiar, haine de-alea bune. Se simțeau bine aici, deși dorul de țara lor le măcina sufletele. Au venit, apoi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
chiar și atunci când plecase la distanțe foarte mari de casă. De altfel, în ultimul timp, îi întâlnea din ce în ce mai rar, iar îndelungata lor absență îl făceau să- i creadă părinții ideali, cu o reputație imaculată în orășelul lor. Codrin era un bun profesionist, inginer de sistem, îndrăgostit de mic copil de calculatoare, unul care se dedica în unanimitate profesiei, fiind adesea maniac în privința detaliilor și a fleacurilor cotidiene. Avea un “oarecare” bun- simț intelectual și un anume
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
observat retras și a venit lângă el, punăndu-i întrebări directe, la care el dădea răspunsuri cât se poate de vagi. I-a spus că e fiul unui general de brigadă și al unei profesoare, că s-a născut într-un orășel din România, destul de departe de aici, apoi i-a vorbit despre sentimentul singurătății. Ea știa cum să se poarte cu bărbații, era ca o pisicuță măgulitoare, iar farmecul ei era dat de trupul acela frumos și de faptul că afișa
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ce mai foloseau toate obiecțiile ei? Tatăl lor avusese cândva un frate. Luther Schluter. Aflaseră de existența lui din senin, când Karin avea treisprezece ani, iar Mark aproape nouă. Brusc, Cappy Schluter insitase să-i ducă în Idaho, într-un orășel din munți, chiar dacă asta însemna să piardă o săptămână de școală. O să-i facem o vizită unchiului vostru. De parcă ei ar fi trebuit să bănuiască existența unei asemenea persoane de la bun început. Cappy Schluter își târâse copiii prin Wyoming, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]