2,543 matches
-
discret și, în timp ce capul îmi vuia golit de toate frazele frumoase pe care le rostisem în vis, am apăsat pe zăvor și am deschis ușa. În primele clipe n-am văzut nimic. Lumina vie, puternică, reverberată în oglinzi m-a orbit. Fără să vreau, am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o invitație. „Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește”. Și mă miram că nu auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Din moment în moment trebuia s-o aud lipăind cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am zis din nou, cu ochii la fumul care pătrundea prin ușă. Și ai pierdut chiar ultima partidă. S-a uitat și el la fumul negru, amenințător, și a priceput. În sfârșit, aveam să-l văd afară, la soare. Va orbi când va da cu ochii de soare, m-am gândit. — O, nu, domnule sculptor, eu voi rămâne aici, murmură el. Voi muri în mijlocul oglinzilor, cum mi-am dorit. Am înmărmurit. Murea ca un căpitan de corabie care nu-și părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Între poziția aeriană a mâinilor și suprafața, sau poate adâncimea pământului. — Jezebel, Malkuth, Smoke Gets in Your Eyes! zise el. Și dintr-o dată Golemul se topi ca un castel de nisip izbit de o rafală de vânt, am fost aproape orbiți de particulele corpului lui de cretă ce se fărâmițau ca niște atomi În aer, iar până la urmă ne rămase la picioare o grămăjoară de cenușă arsă. Dee se aplecă, scotoci În pulberea aceea cu degetele lui descărnate și scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la Ayers Rock, ca să avem Explicația. Ayers Rock e antipodul marelui munte (necunoscut) care este Polul, cel adevărat, Polul inițiatic, nu cel la care ajunge orice explorator burghez. Ca de obicei, și cum e evident pentru oricine nu are ochii orbiți de falsa cunoaștere din știința occidentală, Polul ce se vede e cel care nu există, iar cel care există e cel pe care nimeni nu poate să-l vadă, afară de câțiva adepți, care au buzele pecetluite. Celții credeau Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Omul ăsta-i dracul, știința secretă a numerelor nu are secrete pentru el. — Ei, și? — Noi avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Însă ceilalți ar vrea, de obicei, să facă tocmai lucrul ăla odios pe care Îl faci tu, ei colaborează cu tine, lăsând să se creadă că - da - În realitate ceea ce le atribui e ceea ce au dorit ei dintotdeauna. Dumnezeu Îi orbește pe cei pe care voiește să-i piardă, e de-ajuns să dai o mână de ajutor“. Un complot, dacă vrea să fie complot, e secret. Trebuie să existe un secret pe care, cunoscându-l, noi n-am mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
carabină, și așteptase, cu capul sus, pântecul supt și pieptul În afară. Terzi tocmai rostea un discurs sec, cu fraze foarte scurte. Jacopo credea că pentru a emite sunetul trebuia să Înalțe ochii la cer și soarele avea să-l orbească. Dar așa moare un trompetist și, fiindcă o singură dată moare omul, merita s-o faci ca lumea. Apoi comandantul Îi suflase: „Acum“. Și Începuse să strige: „Peeentru onooor...“ Iar Jacopo nu știa cum se sună „Pentru onoor - drepți!“ Structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că el nu știa, dar Ființa ne lansa un mesaj prin intermediul uitării lui. Că eu aș fi scris sau nu, nu-i nici o deosebire. Ei ar căuta mereu un alt sens, chiar și În tăcerea mea. Așa sunt făcuți. Sunt orbi În fața revelației. Malkuth e Malkuth și-atât. Dar Încearcă numai să le-o spui. N-au credință. Și atunci nu-mi rămâne decât să stau aici, să aștept și să mă uit spre colină. E-atât de frumoasă. POSTFAȚĂ Romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde m-am Înfruptat cu varză alături de trei frumuseți. Gelos? — Sare! Și ai cules sarea frumuseților ălora chiar acolo, la masă? În Sankt Petersburg există o bibliotecă făcută din sare, te orbește dacă te uiți la ea Într-o zi cu soare. Este biblioteca Borges, este fără margini. Sau poate că este la bibliotèque de pe submarinul Capitanului Nemo. CÎte o frumusețe roșcată, numai sare, șade lîngă fiecare raft, citind peste ochelarii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
modalitate. Fără îndoială e un bărbat cu principii. Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui Fran și le șterse furioasă. Chiar e un bărbat cu principii. Asta m-a atras la el. — Atunci principiile lui trebuie să-l fi orbit. Îi mângâie fața cu un deget. — Dacă ai fi îndrăgostită de mine, eu nu ți-aș da niciodată drumul. Nu te-aș scăpa din ochi nici măcar o clipă. Foarte blând, se aplecă spre ea și o sărută pe buze. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
între două sute cincizeci și trei sute cincizeci de mii de lei. Majoritatea deținuților preferau droguri injectabile, deși erau mai scumpe. Mulți au sfârșit-o cu mâinile și picioarele amputate datorită infecțiilor provocate de acele murdare. Alții se îmbolnăveau de hepatită. Alți toxicomani orbeau sau își pierdeau părul. Un deținut tânăr a leșinat după ce a inhalat vapori de vopsea dintr-o pungă. După șase luni a murit și pentru că nu avea pe nimeni, a fost îngropat în cimitirul închisorii (doi pruni) se numea cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Expresia tristă, omenoasă, de acum câteva minute, a dispărut cu totul și a fost înlocuită de masca rece, ca de șarpe, a asasinului. Când au ieșit în stradă de pe coridoarele întunecate ale secției de poliție, Takamori și Tomoe au fost orbiți de lumina puternică a soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat elegant. A dispărut imediat în mulțimea care începuse deja să mișune prin Ginza. Soarele îl orbea. Era ora zece, oră la care viața orașului atingea maxima intensitate. Unde mergea? Pe Gaston începuse să pună stăpânire neliniștea, ca un nor negru. I se contura noțiunea de crimă, care până atunci îi scăpase cu desăvârșire. I-a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ai așteptat să fiu? Vesel? Sunt aproape orb, află. Vederea îmi slăbește din ce în ce mai tare. Poate asta te ajută să înțelegi de ce îți vorbesc mereu despre lumina verii. Mă văd constrâns să mă uit din ce în ce mai mult înlăuntrul meu. Iar, când voi orbi de tot, voi rămâne cu asta ― Aflasem, e drept, ceva despre boala de ochi de care suferi, dar nu bănuiam că e atât de gravă. ― Bine că încă mai pot auzi. M-am temut că-mi pierd și auzul, în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de descurajat. Pe deasupra, vedeam că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinerețe, și m-am decis să mă revolt, înainte de a fi prea târziu. Am început să zbier că nu mai rezist să stau închis în casă, că mă înăbuș. Supraveghetoarea s-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
voce în care nu simțeam nici aprobare, nici reproș. Cum vrei... Aici ai fi reușit să uiți totul." XX ― Și totuși, ești îmbibat de singurătate, Galilei. ― Sunt ca o pasăre trezită din somn, care țipă când răsare soarele și o orbește. ― Te prefaci că nu pricepi ce vreau să spun. Te ascunzi mereu în vorbe care evită ceea ce nu-ți place. ― Nu evit nimic Te înșeli. Încerc doar să-mi limpezesc amintirile. ― Cu toate acestea nu le opui decât clipa. ― Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să se arate sigur pe el și devenea nătâng atunci când dorea să pară amabil. Era atât de tare orbit de dragoste, că nu vedea nici măcar ceea ce ea făcea să sară în ochii oricui. Până când nu i-am atras eu atenția, nu și-a dat seama că mult prea adesea Gaila făcea ce făcea și-i ieșea în cale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
draperia care despărțea ringul de dans de casa de bilete, iar ochii Îi fură fulgerați de luminile Împrăștiate de o sferă acoperită de pătrățele mici de oglindă, care atârna de tavan, rotindu-se cu o lentoare hipnotică. Câteva clipe fu orbit de acele reflexe, dar apoi chipul tatălui său se ivi dintr-o pădure de fagi auriți de razele soarelui. Nu, nu visa: un proiector ascuns cine știe unde transmitea imagini În tehnicolor pe peretele din spate al sălii de dans. Pădurea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun? țipă Zero orbit de durere, temându-se că inelul al fi putut să-i sfâșie nara. Căzu la pământ și polițistul Îl Împinse afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apoi Își făcuseră un nume, și era o atmosferă plăcută, avea să-i placă. — Cânți? spuse Sasha surprins. Valentina nu mi-a spus niciodată. — Știu, spuse Emma ridicând din umeri. Totuși, de fiecare dată când urca pe scenă, strângea ochii orbiți de lumini și căuta În penumbra meselor, fără vreo speranță reală, sperând ca profesorul să fie așezat În primul rând. Și cânta mai bine, gândindu-se că o făcea pentru el. — Valentina crede că nu merit efortul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câțiva ani În urmă, cu o bocceluță În brațe, nou-născut creponat, cu ochii Încă Încețoșați. Fetiță osoasă Îngenuncheată pe nisip, la stânga unei tipe blonde, În costum de baie, lângă care se Îngrămădește un copilaș sașiu. Toți trei zâmbesc bronzați și orbiți de lumina soarelui de amiază, cea mai proastă pentru fotografii, după cum știe orice diletant. Plajă puțin aglomerată, cu umbrele de forme și culori diferite, deci nu este vorba de o stațiune, plajă liberă, nisip cu cioburi, mare verde, cristalină - probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]