1,729 matches
-
limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, București, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Hu ma nitas, București, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucu rești, 1998; Postmo der nismul româ nesc, studiu critic, Humanitas, Bucu rești, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucu rești, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucu rești, 2002; Enci clopedia zmei lor, carte pentru copii, Hu manitas, București, 2002; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, publicis tică, Huma nitas, București, 2003; Par fu mul aspru al ficțiunii, audio book, Humanitas, București, 2003; Plu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
2003; Plu rivers vol. I și II, poeme, Hu manitas, Bucu rești, 2003; Cinci zeci de sonete, poeme, Brumar, Timișoara, 2003; , povestiri și audio book, Hu manitas, Bucu rești, 2004; Baroane!, Humanitas, București, 2005; Jurnal II, Huma nitas, București, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Huma nitas, Bucu rești, 2007; Dublu album, Humanitas, București, 2009; Nimic, Humanitas, București, 2010; Fru moasele străine, poves tiri, Humanitas, Bu curești, 2010; Zen. Jurnal 2004-2010, Humanitas, București, 2011, Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică și proză
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
caruselului de pe malul oceanului, cu leii de mare îngrămădiți unii peste alții lângă debarcader, cu omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imen sa incintă-cavou în care Maria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum impresia că fiecare vis pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
indispensabil ca maimuțele lui Balzac și creioanele lui Goethe (dacă-mi aduc bine aminte). Se pare că nu se poate altfel. Nu l-aș arăta nimănui niciodată, nu doar de teamă că mi-ar putea fi furat, și-atunci adio Orbitor III și tot ce-ar mai putea veni după el, ci pentru că e ceva... intim, imposibil de înstrăi nat. În WC-ul femeilor spațiul nu e diferit de cel nor mal și podeaua are probabil același mozaic alb-ne gru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
imperiului. Aștepta, trebuia numai să tacă. Doar câteva zile, poate câteva ore. În tot imperiul, el singur - își spunea sieși - știa că totul urma să se schimbe. Aceasta era puterea: un vultur care zboară, fără să fie văzut, în văzduhul orbitor. Ceru să i se pregătească un cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și de teamă, iar Euthymius, ars de soarele din Misenum, cu un zâmbet șiret, ca și cum urma să-i joace un renghi. La capătul aleii, printre ierburi, se afla ceva din care soarele smulgea reflexe de aur. În răstimpuri, scânteierile deveneau orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului cu flori acvatice pe care Augustus le adusese din Aegyptus, Euthymius făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deși începuse s-o neglijeze, oficial îi stătea alături, ca și cum ar fi fost o parte din el, stăpâna Romei - „atât de proastă, încât e convinsă că posedă datorită propriilor virtuți ceea ce i-am dat eu“ și incapabilă, în ciuda frumuseții sale orbitoare, să înțeleagă cum trebuia să se miște, să meargă, să privească și, mai ales, să tacă o împărăteasă, Augusta. Împăratul luase atitudine o singură dată, la sfârșitul unui banchet oficial în timpul căruia ea se dovedise ineptă ca întotdeauna. „Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de învelișul volanelor, de parbrize în timpul expulzării, de stâlpii zdrobiți ai portierelor, de arcurile din scaune și de manetele frânelor de mână, de butoanele casetofoanelor. O succesiune de fotografii cu penisuri mutilate, vulve secționate și testicule zdrobite trecea prin lumina orbitoare în vreme ce Vaughan stătea lângă benzinara tânără în spatele mașinii, făcând glume pe seama corpului ei. În numeroase fotografii, sursa rănii era indicată printr-un detaliu al acelei porțiuni a mașinii care provocase rănirea: într-o poză a unui penis bifurcat, făcută într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Western Avenue. Deasupra capetelor lor se înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul nostru, candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen își șoptește cuvintele tăcute, și eu simt cum o apă caldă îmi umple inima. Cerceii lui Helen și toate bijuteriile ei aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inima de prunc și-l cuprinse așa o sfială că își băgă mâna dreaptă în piept și o smulse și pe furiș o ascunse la spate, apoi își aținti ochii în pământ. și ochii lui erau vii, răspândeau o rază orbitoare ca un laser, decupau pământul la picioarele lui și bătrânul vedea tot ce era dedesubt. și vedea lucruri cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o sfială îl cuprinse că-și duse ambele mâini la ochi și îi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele rupte din Lună. Simfonia nopții începe să se audă. Vântul, abia se mai șerpuiește printre crengile verzi ale sălcilor triste. Luna patinează pe cer cu rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se sfârșește, iar Soarele vrea să se trezească și să îi i-a locul surorii sale întunecate. Pe cer este un război de lumină aurie și argintie, acest război transformă tabloul nocturn intr-unul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și stele tot mai multe se trezesc. Poate că au dormit destul. Numai nenea Soare s-a pierdut pe drum. Nu fi tristă, îmi spun și-ți spun, pădurea mea de basm, vine mâine! Tu stai așa, neclintită sub razele orbitoare ale lunii, parcă așteptând un semn, ceva, un nu știu ce. Mă așteptai pe mine, poate? Auzi-mă, am venit, aici sunt, lângă inima ta călită de vreme. “Trezirea!”, o voce-mi răsunăn urechi. Ai auzit și tu? Ce să fi fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în sufletul meu, având veșnic un loc aparte. Mateescu Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Cuvinte potrivite Cărțile erau odată, ceea ce mă despărțea de căldura verii, de aroma toamnei sau de albul orbitor al iernii. O barieră pe care eram nevoită s-o urnesc, fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urmă de viață, nicio altă viețuitoare în jurul meu. Îmi pierd echilibrul și cad. Atunci îmi amintesc totul. Viața mi se desfășoară rapid în fața ochilor și ajung până în clipa în care se terminase totul. Tot ce știu este că o lumină orbitoare umplu atmosfera și apoi toți oamenii dispăruseră din jurul meu. Nu știu cât timp a trecut de atunci. Pot fi ore, zile sau poate mai mult. Niciun reper nu mă ajută să îmi dau seama de timpul trecut. Toate ceasurile arătau aceeași oră
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de timpul trecut. Toate ceasurile arătau aceeași oră: doisprezece și douăsprezece minute. Toate calendarele arătau aceeași dată: douăzeci și unu decembrie 2012. Nu credeam că putea fi sfârșitul lumii. Și dacă este, eu de ce sunt aici? II. Jacob Mă durea capul. Lumina orbitoare de mai devreme avu diferite consecințe asupra corpului meu. Vederea îmi era mai bună, auzul la fel, doar durerea aceasta de cap nu voia să dispară. Îmi aminteam fiecare detaliu de dinaintea luminii: explozii catastrofale valuri uriașe, ploi acide. Toate au
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
slab și să-l înfrângă. Dar cum balaurul avea aceleași puteri, orice transformare era receptată și anulată cu puteri mai intense. Al cincilea vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea sa știa planul de atac: va lăsa un întuneric orbitor pe tot pământul și balaurul îi va cădea pradă fără-ndoială. Vrăjitorul luminii devenise sceptic văzând că ceilalți apelaseră la puterile lor miraculoase, dar fără un rezultat favorabil lor. S-a gândit la întunericul intens care nu a reușit să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la puterile lor miraculoase, dar fără un rezultat favorabil lor. S-a gândit la întunericul intens care nu a reușit să-l surprindă pe balaur și se gândea că arma lui, lumina va avea aceeași soartă. A avut dreptate. Lumina orbitor de strălucitoare pe care o revărsase în dreptul balaurului l-a făcut pe acesta săși întoarcă toate cele cinci capete dar păstrând imaginea adversarului, a lovit puternic cu coada și l-a răpus îndată. Toți erau învinși, pierzând astfel posibilitatea de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dispăru cât ai clipi. Al patrulea obstacol a fost un praf insomnic ce inducea oamenilor un delir asemănător somnului care în câteva ore devenea letal pentru organism. Hall-Shi aruncă praful său magic și pulberea insomnică explodă. Deodată apăru o lumină orbitoare care i-a dezorientat pentru o secundă pe toți. Îndată și-au dat seama că ar fi al cincilea obstacol, iar Catarsis a fost prudent și a pronunțat vraja sa: Lumină puternică ce orbești totul, intră în bagheta mea și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează trecerea. Îmi duc mâinile orizontal în față, ca și cum m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă trag în mâini. La capătul ultimului tunel mă întâmpină o lumină albă, orbitoare. Telefonul fără fir. Gulliver. Drumul furnicilor Extenuat, zac pe spate în iarbă cu ochii închiși, inundați de lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi ajutat pentru că nu au răbdare, vrând mereu să precipite jocul... Ploaia contenește și lumina asta foarte puternică mă orbește... Mă trezesc brusc. Ploaia bate în acoperiș. Îmi schimb poziția... Sunt cu mama la bunica, la cimitir. Aceeași lumină albă, orbitoare soarele, un glob de foc pe cer. Transpir de căldură, dar cu toate acestea mi-e foarte frig, în special la picioare; transpirația mea e rece. O pornesc pe aleile cimitirului în căutarea unui chibrit; nimeni nu are și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi poate da un chibrit. Nu mai știu să mă întorc la mormântul bunicii, rătăcesc fără noimă, nu mai știu dacă în căutare de chibrituri sau doar caut locul unde mă așteaptă mama. E o căldură insuportabilă și o lumină orbitoare. Mi se face alb în fața ochilor, nu mai văd nimic, nu știu ce să fac. Nu-mi rămâne decât să mă trezesc. Nașterea Un strigăt ascuțit îmi sparge visul, urmat de un plâns nevralgic. Deschid ochii. Deasupra mea o lampă albă, orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]