1,646 matches
-
gândi prezentul și viitorul ca acum, sub geniala conducere a Partidului Comunist, a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Luceafărul, 22 august 1974) DUȚESCU Mihai „În amfiteatrele toamnei Tricolorul este o coloană de marmoră, de marmoră de Rușchița. Capitelul ei orbitor duce însemnele țării spre azur. Sus, în împărăția luminii, proiecția țării este o pasăre liberă, zburând. Sus, în împărăția luminii, proiecția fiecăruia dintre noi este o voință în mers. Ceasul istoriei bate egal și înalt. În jurul partidului suntem un cor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
brumă de îți dădea impresia că a nins, cu culorile ei, de la galben crem deschis până la roșu bordo, de la verdele cremgălbui la verdele intens al pinilor înalți ca niște catarge de corăbii, de la verdele gri închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nici azi o definiție mai bună, căci lecția mării este foarte umană chiar atunci cînd e vorba de zei... Voi pierde Într-o zi toate acestea? Zeii instigatori ai pasiunilor verii știu ce Înseamnă un dar. Pe nisipul Încins, soarele orbitor mă Îndeamnă să iubesc această oră care năvălește În sînge, Îl luminează și-l obosește, dăruindu-mi un armistițiu al memoriei. Nu mai aud decît foșnetul mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și-a Înălțat atunci singur un rug. I-a Încredințat-o pe Iole fiului său și mie mi-a dăruit arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l cum se pregătea de moarte. Era În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu terase mari, de pe care aștepți din clipă în clipă să umple văzduhul o canțonetă. Incisivi, locuitorii orașului i-au și găsit o denumire zonei: "cartierul eticii și echității socialiste". Ies din nou în strada centrală și ajung lîngă clădirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În cele din urmă, mă strecor dincolo de un grup de turiști făcuți ciorchine în jurul unei vitrine cu ceasuri și ajung la ușa turnantă. Ies și rămân în mijlocul străzii, privind de la stânga la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o zi orbitoare, și apusul de soare licărește în ferestre. Totul s-a transformat în siluete și în umbre. — Rebecca. O mână mă strânge brusc de umăr. Mă întorc mirată, clipind de la lumina orbitoare și ridic ochii. Și, în clipa în care privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o zi orbitoare, și apusul de soare licărește în ferestre. Totul s-a transformat în siluete și în umbre. — Rebecca. O mână mă strânge brusc de umăr. Mă întorc mirată, clipind de la lumina orbitoare și ridic ochii. Și, în clipa în care privirea mi se focalizează, mă cuprinde cea mai pură și mai înghețată spaimă. E Elinor. Șaptesprezece Gata. S-a zis cu mine. Trebuia să fi rămas acolo, la Tiffany. — Rebecca, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pun capul pe umărul lui Luke și le zâmbesc fericită. — Și mai e ceva care nu e în regulă, spune Luke. Michael nu ne-a declarat soț și soție. Și parcă trebuia să semnăm ceva, nu? — Șșșș! Urmează un flash orbitor și amândoi clipim. — Becky, ce se întâmplă? Mă întoarce spre el. Suntem sau nu căsătoriți? — Hai, că ăsta-i un cadru meseriaș! spune fotograful. Rămâneți așa. — Spune-mi, suntem sau nu căsătoriți? Ochii lui îmi scrutează intens chipul. — Păi... OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu căsătoriți? — Hai, că ăsta-i un cadru meseriaș! spune fotograful. Rămâneți așa. — Spune-mi, suntem sau nu căsătoriți? Ochii lui îmi scrutează intens chipul. — Păi... OK, zic fără tragere de inimă. Adevărul e că nu suntem. Urmează alt flash orbitor. Când reușesc să focalizez din nou, Luke se uită la mine absolut stupefiat. Nu suntem căsătoriți? — Ai încredere în mine, OK? Să am încredere în tine? — Da! Așa cum ai promis acum fix cinci secunde! Îți amintești? — Am promis asta crezând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fetei după Înfățișare : „Să ghicești care-i țiganca, care-i grecoaica, care-i ovreica...” <endnote id="(154, p. 452)"/>. Nu altfel este imaginată „«jidanca» afurisită” Estera Hirsch, ceva șefă „pe linie de UTM” În Bucureștiul anilor ’60, personaj din romanul Orbitor semnat de Mircea Cărtărescu. Cu „pielea albă ca smântâna, constelată până și pe fese, până și pe labii de pistrui”, frumoasa și focoasa Estera avea „părul ca flacăra”, „ca un drapel”, iar „părul de pe pubis [era] roșu asemeni coperților operelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În aceste Întreprinderi de sericicultură, de fabricare a borangicului, dar și de prelucrare a acestuia (vopsitorie, croitorie etc.) <endnote id="(vezi 893, pp. 171-173)"/>. Bine documentat, prozatorul Mircea Cărtărescu a ținut cont de această realitate socio-economică. Un personaj din romanul Orbitor. Aripa dreaptă, Miriam „israelita”, se apucă pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Într-un sat din Banat, să crească viermi de mătase, „meșteșug cu totul necunoscut În acele locuri” <endnote id="(854, III, p. 346)"/>. Evreica (ne)virtuoasă De regulă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care să mă vadă și să rămână viu»” ; cf. Ieșirea 33, 20 și 34, 33-35). În acest caz, este mai degrabă vorba de un „hotar” Între sacru și profan, unul de delimitare, dar și de protejare a muritorului la apariția orbitoare a zeului cu chipul său real. Profetul Isaia, de pildă, se crede „un om pierdut”, „căci pe Împăratul Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei” (Isaia 6, 5). Nici Semele nu poate supraviețui apariției chipului incandescent al lui Zeus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Est, prefață de Stelian Tănase, Editura Polirom, Iași, 2002. 853. Michael Shafir, „Ex Occidente Obscuritas : The Diffusion of Holocaust Denial from West to East”, În Studia Hebraica, Editura Universității din București, vol. III, 2003, pp. 23-82. 854. Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă (roman), Editura Humanitas, București, 1996, pp. 148-153 ; Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002, pp. 265 și 293 ; Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 185 și 335. 855. Interesantă este Încercarea de a Înlocui vechile reprezentări teatrale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
853. Michael Shafir, „Ex Occidente Obscuritas : The Diffusion of Holocaust Denial from West to East”, În Studia Hebraica, Editura Universității din București, vol. III, 2003, pp. 23-82. 854. Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă (roman), Editura Humanitas, București, 1996, pp. 148-153 ; Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002, pp. 265 și 293 ; Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 185 și 335. 855. Interesantă este Încercarea de a Înlocui vechile reprezentări teatrale (Passionspiel) cu cele cinematografice de astăzi. Superproducția The Passions of
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Denial from West to East”, În Studia Hebraica, Editura Universității din București, vol. III, 2003, pp. 23-82. 854. Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă (roman), Editura Humanitas, București, 1996, pp. 148-153 ; Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002, pp. 265 și 293 ; Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 185 și 335. 855. Interesantă este Încercarea de a Înlocui vechile reprezentări teatrale (Passionspiel) cu cele cinematografice de astăzi. Superproducția The Passions of Jessus Christ a fost lansată În primăvara anului 2004, anume
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în "templul diplomației" îmi călcasem cămașa, stropită în prealabil generos cu apretol, de arătam ca un cavaler gata de turnir, pantalonii și haina. În dunga de la pantaloni, dacă nu erai atent, puteai să te tai, iar strălucirea pantofilor era la fel de orbitoare ca o rază laser. (Plimbarea mașinii de călcat pe pantaloni, m-a făcut să zâmbesc la o amintire de familie de demult: aveam vreo 15 ani și mă pregăteam să mă duc la prima mea "reuniune". Fiind grăbit, am solicitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spectacolul era plănuit să Înceapă la apus și să ia sfârșit În zori). Ne aflam cu toții În fața unor experiențe inedite. Obișnuiți cu scena Închisă Între patru pereți, cu decoruri construite, cu lumina de teatru artificială, descopeream aici aerul, orizontul, soarele orbitor, nisipul fierbinte, stâncile, șerpii și scorpionii, iar noaptea luna, stelele și focul. Starea de totală expunere și vulnerabilitate, sub cerul liber, fără adăpostul clădirii unui teatru, ne-a marcat pentru restul vieții. Cu câteva săptămâni Înaintea festivalului și a reprezentațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
puțin să și cânte din ele, i-am Înlocuit cu manechine și a fost mai bine așa, căci efectul coriștilor prizonieri ieșind din trape din pământ (asta a fost acceptat, căci veneau comod cu liftul), orbecăind din Întuneric spre lumina orbitoare a spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau de sus printre gratii, Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau cu bicicleta prin apropiere și, cu senzația bruscă a unei explozii orbitoare (după care, inimii mele Îi trebuia un răgaz ca să-și revină) dădeam peste Tamara la câte o cotitură a drumului. Mama natură a eliminat mai Întâi una dintre fetele ce o Însoțeau, apoi pe cealaltă, dar abia În august - pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care, dusă la fotograf, a stat sub reflectoarele aprinse, orbitor, în atelierul cine știe cărui maestru din provincie... De câte ori sting acea lumină, de pe hol, „ca să nu ardă degeaba”, sau noaptea târziu, când mă culc, mai întotdeauna ultimul, simt o vinovată strângere de inimă, ca și cum aș comite un gest urât față de Luminița, moartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ceva ce ar trebui să fie de la sine înțeles ; cultura nu înseamnă numai delectare, ci pretinde și efort. Dar „performanța” ca atare, ca scop în sine, merge în afara rostului omenește modelator al culturii, ducând la autosatisfacție, la o suficiență orbitoare și la dispreț planificat față de tot ce ține „doar” de suflet, de inimă, și nu exclusiv de „spirit”. (Să relevăm și faptul că filozoful nostru nu identifică decât mult prea rar „spiritul” în operele de artă.) Dacă ar fi să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anumită ordine de evenimente și fenomene, nu ajunge la esența lucrurilor. Un realist profund merge mai departe cu analiza, cu raționamentul, cu imaginația, cu intuiția. El trebuie să opereze cu luciditate maximă. Nu există luciditate pentru cine nu suportă lumina orbitoare. Pentru cine nu mai vede nimic la această lumină. Explicația realistă a puciului eșuat din august 1991, precum și a întregului proces istoric de trei sferturi de secol care a dus la el, e de natură eshatologică. E sfârșitul unui ciclu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
esență o funciară neputință de a înțelege, o radicală opacitate în fața realului, are nevoie să se blindeze cu „idei”. De la Platon la Hegel și până la Camil Petrescu cuvântul „Idee” sau, dacă vreți, „ideea de idee”, se bucură de un prestigiu orbitor. „A vedea idei”, această formulă sibilină a lui Camil Petrescu a făcut la noi carieră amețitoare (în sensul că-și amețește proferatorii), dar de fapt înseamnă a vedea fantasme. „A avea idei”, „a jongla cu ideile” trece drept apanajul minților
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pasiunea mea e o datorie, restul fiind nebunie, ca să-l parafrazez pe Henry James. Trecutul meu e mult mai viu decât prezentul călduț al prieteniilor așa-zise amoroase. Eu sunt excesivă, romantică: totul sau nimic, amândouă cuvintele însemnând moarte. Fierbinte, orbitor sunt caracteristicile alcătuirii mele. Și cine vrea să intre de viu în foc? Aproape toți oamenii vor să se odihnească iubind. René mort îl creează pe René viu, încă o dată. Întâlnirea mea cu René crease o nouă viață cu calitățile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mâinile celei de care era îndrăgostit și că ea se va îndura de suferința lui... În cartea citită și recitită de mine, la diferite vârste, se descriu stările îndrăgostirii: între iubiți stă ceva, ca o fantomă, ceva ca o ființă orbitoare, acaparatoare, cei doi simțindu-se singuri de tot deși împreună. Studiile din zilele noastre analizează starea celor prinși în focul pasiunii ca fiind specială - creierul e zdruncinat, inima atinsă de o neobișnuită stare calorică. Nimeni care din imprudență s-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]