3,686 matches
-
a ajuta țările europene și „piața enormă” din Europa, pentru fabricanții și furnizorii americani de produse, cereale, mașini, unelte etc. Atât ura față de statul-națiune a fondatorilor și interesele personale și cele de grup sfidau realitățile și nevoile de vindecare,după ororile războiului, ale mulțimii de rând din Europa. Astfel, se construia un „colos”, un organism supranațional plasat peste dorințele națiunilor și popoarelor individuale și fără a-i consola vreodată în adevăratul sens al cuvântului, dar înconjurându-i cu o „fațadă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
l-a ajutat să înțeleagă încotro evoluau lucrurile. A creat un nou partid, Uniunea Națională Muncă și Refacere, cu existență efemeră, desființat în 1948, iar în 1950 a fost arestat, ca mulți alți foști fruntași politici și diplomați, a cunoscut ororile închisorii și a murit, după ani de suferință, la Sighet. A. a lăsat o monumentală operă memorialistică în manuscris, editată postum, mai întâi în presă (în revista „Magazin istoric”), apoi în volum. Este vorba de un ciclu intitulat Pentru cei
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
direcție pe care nimeni n-ar fi știut s-o prevadă. Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ei comunitar, egalitar, profund sociabil. În timp ce dandysmul e de „dreapta”. Dandy-ul refuză și el canoanele burgheze, Însă o face „cu program”, Într-un mod cât se poate de sofisticat. Numai că, spre deosebire de artistul boem, el este profund antiegalitar. Are oroare de mulțime, de vulg, dintr-un acut sentiment al castei pe care Încearcă să o fondeze, ca pe o nouă aristocrație: o aristocrație a stilului. El nu vrea să fie „de serie”, masificat. În plus, dacă ar fi să reconsiderăm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
curgere a ceasurilor, protocolul care Împarte o zi minut de minut, cu austeritate. Nimic din improvizația, incoerența, spontaneitatea relaxată a boemilor. Nimic lăsat la voia Întâmplării. În schimb, dandy-i devin solidari cu boemii datorită voluptății celibatului, ca să nu spunem ororii de matrimoniu. „În ochii lor, căsătoria e cea mai rea dintre toate captivitățile cu putință, iar femeile - mrejele sclaviei. Plăcerea carnală nu trebuie Împărtășită cu ele decât ca negoț. Mai bine amorul cu băieții. Homosexualitatea (cuvântul nu apare decât În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
majoritatea sunt homosexuali, ei Își dezvoltă - cu program!- dacă nu un misoginism total (Însă bine drapat), atunci măcar un dispreț fățiș pentru această specie inferioară, femeia, expresie a stării primare, naturale, dezlănțuire de instincte, care dandy-ului hiperestetizat Îi provoacă oroare. Dandy-i sunt așadar spernogini. Fapt care nu Îi Împiedică, ba am putea spune că, dimpotrivă, Îi stimulează să devină cei mai mari seducători ai epocii, făcând ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ori suprapus imaginii dandy-ului „clasic”, Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ultimele lucruri de preț, o scrisoare de la Lord Byron. În numele acestei admirații, dar și pentru că e propria lui convingere, Byron are o grijă aproape patologică pentru buna formă a corpului său. Iată ce-și amintește Stendhal În 1830: „Una din ororile lui Byron era să nu se Îngrașe. Asta era ideea lui fixă. Dl Polidori, un tânăr medic ce călătorea cu noi, ne-a spus că mama lordului Byron era mică și foarte durdulie. Adesea, ca să nu ia În greutate, el
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de câțiva dandy celebri (Baudelaire, cu precădere) spaima de a se lăsa prins În imaginea idilică a unui mariaj, de a fi răspunzător pentru progenituri. Copiii? O oroare! Simplă mască sau de o franchețe dezarmantă, rândurile lui Byron rămân necruțătoare: „Nu știu ce a vrut să spună Scrope Davies când ți-a povestit că aș iubi copiii. Le detest prezența”. Adresanta nu e alta decât Augusta Leigh, iubita soră vitregă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867, la doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867, la doar trei zile după
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867, la doar trei zile după stingerea poetului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mult prea voluntară, care tânjește după o fiică (pe care o va și naște, de altfel, spre a o pierde la doar nouă ani), nostalgia nereprimată după „figura mamei”, singura prezență feminină acceptată o viață Întreagă, gustul pentru eleganța căutată, oroarea de „naturalețea” fiziologicului, a procreării, un narcisism exacerbat, masochismul voluptuos, reveriile pederaste, toate Îl definesc și ca dandy. Un dandysm ce se manifestă de timpuriu, Încă din adolescență, la Trinity College din Dublin și mai apoi la Oxford, prin fascinația
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
estetism, dar și prin faptul că Întrupează fără prejudecăți ceea ce s-ar numi stilul camp, afișare sau doar sugestie a homosexualității. Și totuși, se căsătorește În 1884, fără vreo pasiune, cu Constance Mary Lloyd, a cărei graviditate Îl umple de oroare. Din acea clipă, deși va mai procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de lege. Repulsia pentru Înserierea vulgară mai are Însă un resort despre care va fi vorba ceva mai Încolo: oroarea dandy-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat de fascinație și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă singularitatea și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În substitutul stilizat al vieții: repulsia (dacă nu spaima) dandy-ului față de tot ceea ce ține de imperiul naturii și al naturalului. Slăbirea vitalității (În majoritatea cazurilor), blocajele sexuale, teama de Îmbătrânire (lege căreia i se supun făpturile vii), dar și oroarea de a fi nivelat, adus la numitor comun cu vulgul prin forța incontrolabilă a naturii pot explica până la un punct fascinația dandy-lor pentru simulacru și artificiu. Iată-l pe Baudelaire denunțând naturalul și făcând apologia frumosului elaborat: „Revedeți și analizați
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să-ți exhibe bogăția. Dandysmul cere discreție și rafinament chiar și atunci când vrea să sfideze și, În consecință, Însemnele statutului său nu trebuie să se exprime direct, cu ostentație. Și Sartre, și Barthes au remarcat (și interpretat) amănuntul legat de oroarea lui Brummell de costumele „prea” noi. Ceva nepurtat de nimeni nu are „marcă”, e prea „de sărbătoare”. Tocmai de aceea Brummell pune un valet să-i uzeze puțin orice costum nou, silindu-l să-l poarte prin casă câteva zile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întreg. Sau Într-un club. Ce poate fi mai dezagreabil decât să fii surprins emoționat, transfigurat de pasiune spontan și inconștient? Atitudinea aceasta are o sursă ușor de detectat, deoarece o descriu și Încearcă să o justifice dandy-i Înșiși: oroarea de viață, de natural, de tot ceea ce i-ar putea Înscrie uniformizator În cadrul speciei. Fertilitatea și fecunditatea naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sine a spiritului trebuie să fie susținute de un trup pe măsură. Atenția aproape maladivă a unor dandy celebri pentru felul În care arată ne apare atunci firească. Ne aflăm așadar În fața unor corpuri suprainvestite, suprasolicitate, adevărate obiecte de cult. Oroarea de grăsime, de burțile revărsate, de șoldurile lățite sau de bărbiile duble presupune Întâi de toate o luptă continuă și aprigă: frugalitate, post, abstinență; un fel ciudat de asceză, care Îi transformă pe mulți În adevărați artiști ai foamei. Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
identifică naturii Înseși. În consecință, devine abominabilă. Iată un fragment din Mon cœur mis à nu, iată-l pe Baudelaire opunând definitiv, fără sorți de conciliere, dandy-ul și femeia: „Femeia e contrariul dandy-ului. Deci ea trebuie să inspire oroare. Femeii Îi e foame și vrea să mănânce; sete - să bea. E În călduri și vrea să fie f...; femeia e naturală, deci abominabilă. De aceea, mereu vulgară, e opusul dandy-ului”1. Nici unul dintre marii dandy nu va scrie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy-ului”1. Nici unul dintre marii dandy nu va scrie rânduri atât de necruțătoare, dar mai toți vor gândi la fel și se vor comporta În consecință. Dacă nu misogini până la capăt, mai toți sunt spernogini. Disprețuiesc, adică, femeia. Din oroarea/spaima/dezgustul față de feminin decurge, cel mai adesea, refuzul căsătoriei și al procreării. Celibatul ar fi idealul unui dandy autentic. Unii se căsătoresc totuși, dar căsătoriile lor sunt formale. Este mai mult decât notoriu, de pildă, mariajul contelui d’Orsay
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]