1,547 matches
-
agriculturii. ș...ț Domnia sa a fost legendara Vârstă de Aur: pământul dădea roade din belșug; niciun zvon de război sau de neînțelegere nu tulbura fericirea lumii, nicio poftă nesăbuită de câștig nu otrăvea sângele țărănimii harnice și mulțumite. ș...ț Ospețele și orgiile și goana nebună după plăceri par a fi caracteristicile acestui carnaval al Antichității, așa cum se petrecea el timp de șapte zile pe străzile, În piețele publice și În casele vechii Rome, de la 17 până la 23 decembrie. Dar niciuna
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
balurile mascate ori concursurile de măști și dansuri, toate controlate de „specialiști” ai esteticii carnavalești. Confruntările violente vor face loc luptelor simbolice cu flori, diferite legume ori fructe, confetti etc. Consumul destrăbălat de mâncare și băutură este stabilizat sub forma ospețelor comune. Participarea generalizată la excesele carnavalești dispare - acum, cea mai mare parte a orășenilor se comportă ca „public”, consumator pasiv al unui spectacol, preocupat de identificarea elementelor de divertisment sau excepționalitate estetică. Doar un număr limitat de „eroi” ai carnavalului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tineri, cărora judele regal le-a aruncat bani Întru amintirea acestei sărbători: a Început o Înghesuială și o bătaie hazlie, mâini troznite, bucurie și veselie amestecate cu gâlceavă. (M.P. Willcocks, 2007, pp. 26). Deși sărbătoarea Începe cu o parte a ospățului, ea are ca punct central parada (această inversare a ordinii se datorează, poate, faptului că locul consacrat de pornire a paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un pretext identic, va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În alții cu pietre mânjite cu noroi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se puteau vedea două săbii sub o coroană de aur. Celălalt cavaler, purtând o cască aurită, ducea steagul lui Albert Huet, iar după el urma restul cavalerilor. Evenimentul de mai sus include ingredientele „canonice” ale sărbătorii: parada, luptele și jocurile, ospățul și elemente carnavalești. Parada pune În scenă actori sociali (milițiile, cavaleria) și actori simbolici - cavalerii, care reprezintă orașul și autoritățile sale, sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe Schutzenwerkstatt (iar În al doilea caz punerea În scenă a bătăliei reale de către cavalerii locului) conferă sărbătorii o dimensiune agonistică În timp ce ospățul, dansurile, bătaia pentru bani, imitarea parodică a Înfruntării cavalerilor apar ca elemente tipice ale carnavalului: Coloana era Încheiată de o femeie pe un catâr, care reprezenta cetatea proaspăt cucerită. În această ordine s-au deplasat până În piață, aranjați după bresle
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
masca demonică și arunca un „calabash” verde către războinicii, care Îl prind pe un scut negru. Murdăria regelui și a populației, În forma substanțelor magice consumate, este arsă, iar ritul de purificare se Încheie cu laude aduse regelui, dansuri și ospețe. (Textul de față repovestește sintetic descrierile etnografice consemnate În M. Gluckman, 1963, pp. 110-123.) În interpretarea lui Gluckman, acest complex ceremonial este construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a marca celebrarea reginei. Sărbătoarea s-a păstrat și după moartea Elisabetei și chiar În perioada revoluției lui Cromwell, diversificându-se cu elemente din Ziua Papei, cum ar fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron ca pe un eveniment carnavalesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mai multe asemenea ocurențe pot conduce, eventual, la configurarea unui mit generic: diversele fapte mitice ale animalelor psihopompe precum vidra, șarpele sau cerbul, ale personajelor precum Maica Domnului sau Solomonarul, corelate cu toposuri specifice precum vămile, apele, fântâna, masa de ospăț, configurează mitul marii treceri. Inventarul mitic popular pare a fi dominat, În opinia mea, de câteva scheme mitice principale: a) tema cosmogonică, În care prin acțiunea fie a unor operatori simbolici majori (greșeala și reparația, Înșelăciunea și Îndreptarea, binecuvântarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ștevie". Este, însă, evident că verbul "a se ospăta", de regulă substituit la Urmuz prin "a se hrăni", servește intenției parodice, prin exprimarea contrariului față de sensul presupus prin extensie, cel de "a petrece, a benchetui", sau față de înțelesul derivatului "ospăț". În al doilea rând, cele câteva alimente care constituie hrana cotidiană sau de ocazie a personajelor urmuziene asociabile, și pe acest considerent, unor zoomorfe grăunțe, semințe de cânepă, bame uscate, pesmeți, fasole, arșice, scorușe, nuci sunt consumate nu în localuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 493-494. 131 rafală de vânt pornită tocmai atunci Întinsese focul peste Întreg ținutul, arzând mulți copaci, Înnegrind dealurile, și arzând penele multor păsări. Numai șopârla cea somnoroasă și vărgată și diavolul muntelui au scăpat teferi, purtându-și podoabele de la ospățul lor. Wonambi, uriașul șarpe mitic se aseamănă cu cei din mitologia scandinavă: Midgard, Fafnir, Grendel ș.a., dar spre deosebire de aceștia, el este nemuritor grație puterilor sale magice. Legenda șarpelui-curcubeu aparține tuturor triburilor care trăiesc astăzi În Australia. Fără, a avea ferocitatea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adversari și În urma unui ritual Îi 474 I.Lips, Obârșia lucrurilor, p. 49. 475 E.M.Kreps, op. cit., p. 84-85. 303 mâncau. „Omorârea și devorarea dușmanului a devenit nu numai o tradiție, un rit, ci și un prilej de serbări și ospețe”476. În aceste condiții, În secolul al XIX-lea a apărut omul albPakeha, mai Întâi navigatori și vânători de balene, misionari, s-au Întemeiat așezări izolate, pentru ca În 1840 să ia ființă Compania Neozeelandeză care a trimis din Plymount o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
băștinașii Toga-ilog („oamenii râului”). Societate ierarhizată, politeistă, se ocupau pescuitul, cultivarea pământului, meșteșugurile casnice, confecționau ambarcațiuni, utilizau un alfabet silabic scris pe coajă de copac sau bambus, aveau darul poeziei și a organizării concursurilor lirice, se dovedeau primitori și ofereau ospețe Îmbelșugate 779. Bajau, populație venită din Peninsula Malacca, În sudul Filipinelor (800.000), ierarhizată, politeistă, apoi islamizată, pescari, agricultori și crescători de animale. Stabiliți la nord est de Mindanao, au făurit un regat important comercial, răspândindu-se și În alte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din sud 779 Ambarcațiunile aveau destinații dintre cele mai diverse: pirogi pentru micile porturi comerciale, virey-uri și barangay-uri pentru călătorii mai lungi; caracos pentru transportul mărfurilor, vase mânuite de o sută de vâslași și apărate de treizeci de soldați. La ospețe invitați, În mătăsuri și broderii sau bluze subțiri și fuste țesute În formă cilindrică, se Înfruptau din ouă de broască țestoasă și se delectau cu vin, În timp ce orchestre cântau fără Întrerupere (ibidem). 780 Grupați În circa 11 subgrupuri dialectale, aveau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
obicei, ca prin contribuția locuitorilor să se procure din timp vin, pește sărat (în trecut), pește marinat (acum), pâine, iar fiecare participant la slujba de Înviere primea câte un pachet cu pâine și pește și un pahar cu vin. Acest ospăț este denumit „praznic”. Când se întorceau acasă de la slujba Învierii veneau cu lumânările aprinse pentru a-și aduce fiecare în familie „lumină sfântă”. Această „lumină” semnifică înțelegere, spor în casă, bogăție. III. 4.4 OBICEIURI DE VARĂ - „PAPARUDELE” Vara, dacă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Écrits pour le cinéma. Preocupările dramatice se vor reflecta și în câteva piese, poeme dramatice, drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), inclus fragmentar în revista „Mântuirea” (1929) și care nu va fi tipărit integral decât postum (1985). Are o prezență permanentă la „Cahiers du Sud”, „Discontinuité”, „Messages”, „Bifur”, „Commerce”, „Europe”, „Revue philosophique”, „Les Nouvelles littéraires” ș.a. În 1930, grație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
grijă și de compasiune provoacă o variabilitate a bătăilor inimii, coerentă și ordonată, care, la rândul ei, asigură un grad înalt de intuiție și claritate a gândirii, întărind în același timp sistemul imunologic. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. [...] Să-și pună mâna stângă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! Cântarea cântărilor Emoțiile negative de supărare, teamă, frustrare și ignorare provoacă o mare dezordine în variabilitatea bătăilor inimii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
iubirii și este asociată lui Adonis, apărut în Mesopotamia, adorat și în Palestina, și lui Tammuz sau Dumuzi, divinitate sumero-babiloniană celebrată, în Byblos, prin festivaluri de vară ce comemorau moartea rituală periodică, cu vaiete și bocete ale femeilor, urmate de ospăț și de procesiunea unirii femeilor cu iubiții lor. Allatu este zeița mesopotamiană a copulației, soția lui Nergal, regele-demon. Athargatis, zeița fertilității naturale și fecundității umane, a frumuseții, a lunii, este venerată în Orientul Apropiat (Siria, Liban). Când se unește cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-o. (10: 3,4). Astfel împodobită, Iudith a trecut de gărzile babiloniene cu intenția de a ajunge la Holofern, cu promisiunea falsă de a-i conduce până în fața Ierusalimului. Holofern a fost fermecat de frumoasa evreică, a invitat-o la ospăț și, când au rămas singuri, după ce a adormit generalul, i-a retezat capul: Cu sandalele i-a luat ochii, frumusețea ei i-a robit inima și cu sabia i-a retezat capul (Cartea Iudithei, 16: 9). Lipsită de comandant, oastea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sau Ars amatoria, o capodoperă a literaturii erotice. Autorul s-a substituit fiului zeiței Venus, Amor / Cupidon, pentru a-i sfătui pe bărbați și pe femei să-și cucerească iubitele / iubiții la teatru, în forum, la circ, la băi, la ospețe și să rămână în sfera farmecelor lor. El se adresează cu sfaturi curtezanelor, având ca model pe Lais. Cum să cucerească tinerii femeile? Autorul, substituit lui Amor / Cupidon, îi sfătuiește pe tineri să aibă certitudinea că nu există femeie care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fi căsătorit cu el. Aflând de el și de alți bărbați, Claudiu a ordonat uciderea lor. Tot la ordinul lui Claudiu, prin libertul Narcissus, Valeria Messalina a fost ucisă. Împăratul, după ce a primit vestea uciderii ei, și-a continuat netulburat ospățul. La scurt timp, Claudiu s-a căsătorit cu Agrippina, mama lui Nero. Și Valeria Messalina a atras atenția istoricilor, literaților, cineaștilor care i-au perpetuat, real și fantezist, imaginea. Sabina Popaea (31 / 32-65) Trecea drept una dintre cele mai frumoase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trupul bărbaților din port. O femeie experimentată, Meroe, a luat-o pe lângă ea, a inițiat-o, ca și pe alte tinere, în arta de a rosti versuri, de a dansa și cânta, în arta seducției. O închiria negustorilor bogați la ospețe. Frumoasă și seducătoare, Thais ținea companie oamenilor bogați. Cu timpul a intrat într-o trupă de actori și apariția ei pe scenă a fost un triumf. Frumusețea și puterea ei de seducție i-au inspirat pe poeți care i-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
desferecat, dovadă că Iisus a iertat-o, și Thaïs, plină de credință și de iubire, a spus povestea vieții ei surorilor-măicuțe. Pe starețul Pafnutie nu l-a părăsit amintirea lui Thaïs, îi apărea obsedant în gând, uneori, cum era la ospățul din Alexandria, voluptoasă, alteori, gânditoare ca o sfântă, strălucind de o bucurie cerească. Era convins că Dumnezeu i-o trimite în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales drept caznă părăsirea chiliei pentru a trăi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Însuși Pindar, deși era poet al nobilimii, nu va fi insensibil la aceste argumente. Într-adevăr, În I Olimpice, el avea să respingă mitul lui Pelopsxe "Pelops", tăiat În bucăți de tatăl său Tantalxe "Tantal" pentru a-l aduce ca ospăț, În semn de ospitalitate, zeilor. Este o Încercare ce năzuiește să revalorizeze idealul aristocratic, Întemeiat pe mit, Însă ale cărui diferite note false induc În eroare (ibidem, 28-29); este o tentativă care, la sfârșit, nu cruță nici măcar epopeea homerică, clădită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legătura socială care Îi unea și care se reflecta În unicitatea victimei; o legătură ce se Întărea și prin obligația consumării cărnii Între limitele cetății. În același timp Însă, Împărțirea calitativă și cantitativă a cărnurilor Între cei care participau la ospăț oglindea și o ierarhie recunoscută și repeta structura componentelor sociale. Deja În tradiția homerică distribuirea părților victimei servea la recunoașterea rangului participanților, dar În polis ea reproducea și confirma rolul social, ca și funcția destinatarilor. Într-adevăr, la frigerea cărnii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]