1,637 matches
-
de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il Comandante, strecurîndu-se cu agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași, spuse Adrian, înclinîndu-se și să-rutîndu-le ceremonios mâna. Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar totuși din ce în ce mai repede. - Doar să-ți aduci și tu aminte de noi, continuă Zamfira, să-ți aduci aminte de ce te-am rugat... - O să-și aducă aminte, reluă Iliescu, nu se poate să nu-și aducă aminte. Că ne-am ostenit pentru el, i-am fost prieteni.! Priatin! Ivan, priatin! strigă zâmbind cu toată fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să sticlească, dar nu se simțea încă răcoarea nopții. - Nu mai spuneți nimic, domnule elev, vorbi Zamfira. Trebuie că sunteți ostenit... - Acum, că a trecut de miezul nopții, putem vorbi mai cu curaj, adăugă Iliescu. Până om da de șosea. Acolo, iar trebuie să fim cu băgare de seamă... Darie regăsise batista în buzunarul de sus al tunicii și începu să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi zâmbi, ridicând din umeri. - Acum știm tot. Mai exact, tot ce ne interesează. Și dumneata mă interesezi pentru că ți-a fost milă de mine și mi-ai vorbit. Și de asemenea mă interesează Zamfira și Iliescu, pentru că s-au ostenit să mă ducă în sat, și apoi m-au îngropat; nu că mi-ar fi păsat dacă sunt sau nu îngropat, m-a mișca gândul lor... Darie începu deodată să se frece pe frunte. - Băieții! șopti. Unde-or fi băieții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De azi-dimineață n-a scos un singur cuvânt. E supărat pe noi toți. Dar mai ales e supărat pe mine... Popa se ridică și se apropie de pat. - E adevărat, Moșule
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prea mult. „Dar cred că lucrurile astea se reglează de la sine, Într-un fel sau altul“, se gîndi. „Sau măcar sper că-i așa. N-are sens s-o trezesc. Tre’ să fie foarte obosită, dacă eu sînt așa de ostenit. Dacă sîntem În siguranță aici, Înseamnă că facem exact ce-ar trebui să facem - stăm ascunși pînĂ se liniștesc apele și delegatu’ Ăla pleacă și-și vede de treaba lui. Da’ trebuie să-i dau mai mult de mîncare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Uite că am și uitat cum îl cheamă pe numele lui adevărat... Aha! Cărăușu. Petrache Cărăușu. Așa-l cheamă, bată-l norocul. Da’ nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală. Mie nu-mi ajung mâinile și picioarele pentru alergătură și muncă și tu... huci-marginea...Tai frunze la câini. Ai copt peștii ciia? Că mi-i o foame de nu văd pe unde calc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală. Mie nu-mi ajung mâinile și picioarele pentru alergătură și muncă și tu... huci-marginea...Tai frunze la câini. Ai copt peștii ciia? Că mi-i o foame de nu văd pe unde calc. Du
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a și osteni vederea: văd niște guri căscate uitându se la mine și nu-mi pot da seama de ce vă mirați așa, mira-v-ați de... frumusețevă!”. Astfel, putem observa că portretul său este alcătuit pe un fundament ce face trimitere la ființa
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
personajele Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă pot fi încadrate sferei vizionarismului, al cunoașterii universale, întrucât ele sunt descrise ca fiind omnisciente și omniprezente. Puterea lor stă în capacitatea de a vedea „ceea ce nu mi-aș dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea” (Ochilă), și de a ajunge „cu mâna la lună, la stele, la soare, și cât voia de sus” (Păsări-Lăți-Lungilă). Analizând din viziunea nutritivă, se diferențiază grupul Flămânzilă-Setilă-Păsări LățiLungilă, dominat de vigilența cu privire la supraviețuire, și cumulând principiile de bază ale
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cai cu tot. La intrarea în târgușorul Hâncești, un cerșetor, pungaș după înfățișare, obraznic și inoportun i se postă în față, obligându-l să oprească: - Domnu’ ofițer, n-aveți ceva de vânzare? La schimb, vă pot oferi țigări. El era ostenit nu doar fizic, fusese nevoit să meargă pe jos pe lângă furgon, chiar îl împinsese, ajutând caii. Auzindu-l pe acel om, atât i-a trebuit! Știa, văzuse prin ce dezastru trecea țara, și străinul căuta chilipiruri! În loc de răspuns, luă o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite. Unde tronează Cronos, rămas în nemișcare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
sus, cu mâinile În șolduri. Din câte vedeam de pe covorul din biroul Mirandei, unde mă aflam, În coș erau vreo douăzeci și cinci de fuste Într-o incredibilă varietate de materiale, culori și mărimi. Chiar nu spusese ce voia? Chiar nu se ostenise să o informeze pe Emily dacă are nevoie de ceva pentru o cină festivă sau pentru o partidă de dublu la tenis, sau doar pentru a fi trasă peste costumul de baie? Voia ceva din material de blugi, sau Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voioșie și a Închis. Lily făcea niște clătite și voiam din toată inima să o ajut, dar trebuia să mă ocup de treaba asta acum, altfel mă pomeneam șomeră. Sau, mai știi, poate fusesem deja concediată și nimeni nu se ostenise să mă anunțe. Chestie care nu ar fi neobișnuită la Runway, dacă ne gândim că o tipă, redactor de modă, fusese concediată În timp ce se afla În luna de miere. Și aflase asta absolut Întâmplător, răsfoind un exemplar al revistei Women
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu o vizită personală. Când am ajuns la magazinul numărul patru, transformasem Întreaga procedură Într-o adevărată artă. — Bună ziua. Vindeți cumva dulapuri vintage? aproape că strigam eu Îndată ce Îmi deschideau ușa. De pe la magazinul numărul șase nici nu m-am mai ostenit să trec pragul. Unii vânzători mai obraznici mă analizau din cap până-n picioare - nu puteam evita așa ceva - și Încercau să mă evalueze, ca să decidă dacă sunt cineva pentru care merită să-și bată capul. Majoritatea observau mașina care mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e de-a dreptul ridicolă. Spune da sau nu și basta! E și așa destul de nasol că eu a trebuit să chiulesc de la ore azi, În vreme ce tu nu pleci de la serviciu ca să vezi apartamentul ăsta, dar nu poți să te ostenești nici măcar să spui da sau nu? Ce sunt eu... Lily era pe punctul de a face o criză de nervi și o Înțelegeam perfect, dar nu am putut decât să-i Închid din nou telefonul În nas. Țipa atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o face deliberat, În tentativa de a ne umili și chinui, pe urmă Însă m‑am gândit că era oricum pe deplin satisfăcută de nivelul umilințelor și chinurilor la care ne supunea, așa că o făcea doar pentru că nu se putea osteni să rețină amănunte atât de aiurite precum numele asistentelor ei. Emily Îmi confirmase ipoteza, spunându‑mi că jumătate din timp ei Îi spusese Emily, iar cealaltă jumătate ceva Între Andrea și Allison - predecesoarea ei. M‑am simțit ceva mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească. Oare viața mea se compune numai din tine, oare lumea, universul visurilor mele ești doar tu? Odată, demult, am renunțat, așa ziceam eu, la tine. Tu erai cu o femeie, iubeai, erai fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să.... Îi spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de țărani, cum au venit femei și bătrâni la dânsul și la preotul Nicodim, rugîndu-i să-i salveze, cum el, oricât îi sângera inima, nu s-a mișcat, crezând că plutonierul va osteni, dar se pare că ancheta e de-abia la început și după-prânz urmează să fie stâlciți în bătăi alți nenorociți... ― Pentru câțiva saci de porumb, coane Grigoriță! sfârși învățătorul tremurând. Oamenii s-au oferit să puie mâna de la mână și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebuiesc descoperiți... Seara, după cină, bătrânul Iuga zise: ― Aș vrea să-ți vorbesc ceva, Grigoriță, într-o chestie care... Titu Herdelea, înțelegînd că e de prisos, se sculă imediat, murmurînd: ― Pe mine, vă rog, să mă scuzați... Sunt și prea ostenit de cât am umblat azi... ― Atunci noapte bună! făcu Miron cu o umbră de recunoștință în glas. Cum ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colțul basmalei, și zâmbi fericită un moment. Plânsul o podidi iarăși îndată ce deschise gura să-l întrebe cum a venit, spăimântată la gândul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi flămând. Feciorul o liniști că nu e ostenit deloc, fiindcă în gara Burdea, când a coborât din tren, a avut norocul să întîlnească pe Ștefan Oanță, care l-a adus cu căruța până la Lespezi, așa că a călătorit ca un boier. ― Dar hai să mai mergem și pe-acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfîrșit! zise ea când îi auzi hotărârea. Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificând că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să-l trimitem pe Raul. El e foarte abil în lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și lepede moșiile? făcu Busuioc din prag, cu spatele și bațjocoritor; apoi, întorcîndu-se și trecând după tejghea, adăugă: Mă Spiridoane, tu ești bețiv și oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia! Țăranii așteptau cu răbdarea tradițională, fiindcă timpul n-are preț decât în toiul muncilor. Și așteptând gurile se osteneau. Unii spuneau că prefectul vine să împartă pământuri, că tot așa s-a întîmplat și într-alt județ și s-au liniștit creștinii și s-au apucat de lucru. Alături însă alții vorbeau domol despre ce-au făcut oamenii în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]