5,719 matches
-
a rezolva probleme complexe, întrucât angajații cu niveluri diferite de experiență își pot combina eficient cunoștințele dobândite. Dar aceste diferențe favorizează totodată și apariția de conflicte în cadrul grupurilor de muncă, conflicte ce se pot concretiza, de exemplu, într-o atitudine ostilă a personalului cu vechime în companie față de cei nou angajați și cu mai puțină experiență, dar care au fost plasați la un nivel ierarhic superior datorită studiilor. Dintr-o altă categorie de diferențe care stau la baza conflictelor de la locul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
subiectul. Spre exemplu, evitarea este, în general, lipsită de eficiență în soluționarea unui conflict, însă uneori se poate dovedi utilă, mai ales atunci când nu există destule informații cu privire la conflict sau atunci când cineva se confruntă cu un adversar foarte puternic și ostil. Evident, cele mai eficiente stiluri de abordare a situațiilor conflictuale sunt compromisul și cooperarea, întrucât se concentrează atât pe discutarea punctelor de vedere diferite, cât și pe găsirea unor soluții reciproc avantajoase, cu preocupare pentru relațiile interpersonale. Acestea necesită însă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
oamenii să se adapteze unei societăți, că ele le-au adus speranță, fraternitate și siguranță când nici un alt organism nu reușea s-o facă”, „sectele reprezintă în multe privințe o comunitate de iubire” (Wilson, 1970, pp. 240-241). Contraargumente și atitudini ostile fenomenului sectar nu au întârziat să se manifeste atât la noi, cât și în alte țări ale lumii; acesta se pare că reprezintă o altă fațetă a libertății de exprimare a opiniilor și credințelor. „În zilele noastre, orice stresat, bolnav
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ceva nereligios, profan. http://www.atei.ro/Text/aa.html. FILENAME \p D:\Carti operare\Revista de psihol organiza nr 1 2005\Surse\Listat\Revista de psihol org 1 2005.doc PAGE 204 EMBED MSGraph.Chart.8 \s EMBED MSGraph.Chart.8 \s Mediu perceput ca ostil Mediu perceput ca favorabil Acceptă Acționează Conformitate (albastru) Dominanță (roșu) Stabilitate (verde) Influență (galben) Gândire Gândire extravertită Gândire introvertită Senzație introvertită Setiment introvertit Setiment Sentiment extravertit Intuiție extravertită Motivații: forța caracterului, rezultate; Scop: dominanță, independență, „în frunte”; Îi judecă pe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
caută, procedînd la fel cei care practică aceeași religie, sînt de aceeași etnie sau din aceeași țară. Imigranții abia veniți, dar și cei mai vechi, Însă neasimilați - indiferent de etnie sau de religie -, sînt de regulă solidari și circumspecți, chiar ostili americanizaților. În plus, remarca Sherman David Spector - În alt context, dar aprecierea Își păstrează valoarea și În cazul expunerii noastre -, „Pro-Romanian sympathies in the United States were insignificant [...]. This was partly due to the fact that relatively few Romanians had
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conducerea de la București, care credea că președintele american dispunea de puteri discreționare, Congresul avea rolul determinant În prelungirea clauzei; iar luările de poziție din ce În ce mai numeroase cu privire la situația drepturilor omului din România - În special a libertății religioase - au generat o atitudine ostilă Bucureștiului În forul legislativ american, concretizată, În 1987, prin adoptarea unui document ce prevedea suspendarea pe șase luni a clauzei națiunii celei mai favorizate. În aceste condiții, era greu de presupus că În 1988 clauza avea să fie acordată iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
genul: „nici noi nu pomenim despre cazul Enron”... Ultimii ani ai regimului comunist au cunoscut o proliferare a teoriilor conspiraționiste: „La Început, Ceaușescu a crezut că această situație [Întețirea protestelor americane] se datorează lipsei de informații și mașinațiunilor unor persoane ostile României, dar treptat a găsit explicații mult mai sinistre, ajungînd În cele din urmă la concluzia că ele făceau parte dintr-un complot care urmărea să suprime regimul său și poate chiar să ducă la dezmembrarea țării” (p. 122). Teza
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de propagandă a CC al PCC afirmă, la 27 octombrie, că grupările de opoziție din Cehoslovacia „Își desfășoară activitatea cu sprijinul mijloacelor de informare din Occident și cu ajutorul material al diverselor grupări reacționare capitaliste”. În replică, „pentru combaterea oricăror manifestări ostile socialismului”, s-au organizat „adunări de partid În diverse regiuni și raioane, s-a insistat asupra Îmbunătățirii muncii politico-ideologice, dar și asupra profilului moral-politic al comuniștilor aflați În munci de răspundere” (p. 256). Un element oarecum inedit ce reiese din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
postbelică a României comuniste: dificultățile inițiale de aprovizionare, construirea căminului, educația copiilor, manifestările de divertisment, lipsurile provocate de politica dură de economii pe seama populației, programele prelungite de muncă și mobilizare pentru efectuarea lucrărilor agricole de către orășeni. Reacția la acest mediu ostil era retragerea În interiorul familiei și al cercului de prieteni, edificînd un spațiu privat suportabil al acestor „oameni de subt vremi”. În schimb, referirile la spațiul public sînt aproape inexistente, rareori se fac trimiteri la relațiile de muncă, sindicate, conducerea Întreprinderii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
zi cu zi. Deși anumite servicii pot fi prestate mai ușor de stat, iar adresele aflate la mare distanță sunt mai ușor de găsit, aceste atuuri pot fi estompate de aparente dezavantaje, cum ar fi lipsa vivacității străzii, intruziunea autorităților ostile, pierderea acelor asimetrii spațiale ce conferă căldură locului, a locurilor de Întâlnire și recreere spontană și a sentimentului de apartenență la o comunitate. Ordinea formală a unui spațiu urban cu forme geometrice regulate este doar atât: o ordine formală. Înregimentarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
colectivizare totală a fost voința revoluționară a statului de a reface Întregul peisaj instituțional al sectorului agricol, indiferent de preț. Noul stat bolșevic avea de-a face cu o societate rurală mult mai opacă, mai rezistentă, mai autonomă și mai ostilă decât cea cu care se confruntase administrația țaristă. și dacă aceasta provocase o rezistență și evaziuni masive din cauza „metodelor moscovite brutale de colectare a impozitelor” În timpul primului război mondial, existau toate motivele pentru a presupune că bolșevicilor le va fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
schimb, țăranii activau Într-un hățiș de mici gospodării individuale. Tiparul așezărilor și organizarea lor socială aveau o logică istorică mult mai profundă decât cea halelor industriale. Unul dintre scopurile colectivizării era de a distruge aceste unități economice și sociale ostile controlului autorităților și de a-i sili pe țărani să se integreze Într-un cadru instituțional rigid, definit de stat. Noua ordine instituțională a cooperativelor trebuia să fie compatibilă cu obiectivele lui de apropriere și dezvoltare dirijată. Date fiind condițiile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unor cercetări formale. Este important de menționat că, pentru ca acești „ochi ai străzii” despre care vorbește Jane Jacobs să funcționeze, trebuie să existe un minim sentiment de apartenență la comunitate. După cum Îmi atrăgea atenția Talja Potters, dacă ochii străzii sunt ostili unora sau tuturor membrilor comunității, siguranța publică nu este sporită. Ibid., p. 38-40. Merită notat faptul că piesa de rezistență a acestei supravegheri neoficiale și ordini sociale o reprezintă mult condamnata mică burghezie, amenințată cu o rapidă dispariție. Ibid., p.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
trecut peste animozit)țile care durau de foarte mult timp între ele. Dac) presiunile sunt suficient de puternice, un stat va trata cu aproape oricare altul. Litvinov remarcă, în anii 1930, c), pentru a-și promova securitatea într-o lume ostil), Uniunea Sovietic) va duce tratative cu orice stat, chiar și cu Germania lui Hitler (Moore 1950, pp. 350-355). Este important de remarcat faptul c) statele vor face pact cu diavolul, pentru a evita iadul înfrângerii militare. Este inc) și mai
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și relativa lipsă de perspectivă în reconsiderarea lumii contemplate. În spațiul spre care au plecat ca „luminători ai satelor”, normaliștii devin apostoli, victime ale confruntărilor dure cu viața rurală. Autorul consemnărilor apare ca un idealist dispus să lupte cu împrejurările ostile, susținut de dorința cunoașterii, transformată în adevărată pasiune. Valorii beletristice a scrierii, modestă, i se substituie, din nou, valoarea documentară, prin inventarierea și reflectarea participativă a riscurilor asumate de această categorie a intelectualilor autoexilați în anonimatul universului sătesc. În Revizori
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
în urma prăbușirii Imperiului Roman în Occident, de declin politic și militar, de contracție teritorială sub apăsarea popoarelor migratoare din interiorul continentului, din nordul scandinav și îndeosebi din Mediterana, Europa occidentală și-a regăsit echilibrul și capacitatea de afirmare în raport cu puterile ostile în cursul secolului XI. Rezultat al acumulărilor multiple de putere în sfera demografiei, a economiei și în general a vieții sociale, a constituirii unei forțe militare redutabile, alcătuită din cavalerii îndelung antrenați în mânuirea armelor, și nu în ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
militare redutabile, alcătuită din cavalerii îndelung antrenați în mânuirea armelor, și nu în ultimul rând al unei direcții spirituale ferme asumate de papalitatea reformatoare din secolul XI, creștinătatea occidentală și-a revărsat energia regăsită în spațiile limitrofe dominate de puteri ostile. Principalul antagonism s-a manifestat cu lumea arabă care în secolele anterioare își impusese dominația asupra bazinului mediteranean ale cărui țărmuri răsăritene și sudice le controla integral și care își întinsese stăpânirea asupra celei mai mari părți a Peninsulei Iberice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XIV-lea când a fost definitiv abandonat. Implantul feudal latin pe teritoriul Imperiului Bizantin a fost considerabil subminat de un șir de antagonisme: cel dintre feudalitatea latină și populația greacă rurală și urbană subjugată; cel dintre Imperiul Latin și statele ostile din Peninsula Balcanică - Țaratul Vlaho-Bulgar și Despotatul de Epir - și din Asia Mică - Imperiul de Niceea; nu în cele din urmă, de cel dintre biserica latină și cea ortodoxă, puternic stimulat de contactul direct dintre cele două confesiuni și civilizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care au fost martori oculari, de cele mai multe ori, ai acelor evenimente, în termeni a căror aciditate corespunde exceselor comise de sudezi, poloni, cazaci și tătari lipcani, încartiruiți în Moldova. Epitetele atribuite au fost, desigur, îngroșate de o stare de spirit ostilă lor, de la început, deoarece se dovediseră dușmanii aspirațiilor lor de sustragere de sub dominația otomană, de vreme ce se aliaseră cu asupritorii lor împotriva celor de la care așteptau eliberarea, adică împotriva rușilor. Cele mai multe expresii ale amintitei stări de spirit au fost atribuite lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o aprigă competiție pentru poziții la curte sau în administrația provinciilor, fiindcă acelea permit înjghebarea unor ierarhii clientelare. Aceste trăsături erau percepute drept orientale chiar când privirea se oprea asupra realității de la Versailles. Unul din numeroasele pamflete produse de propaganda ostilă lui Ludovic se intitulează La Francia turbantizzata 65. Totuși, nici un istoric din zilele noastre n-ar susține că paradigma orientală se poate aplica monarhiei Bourbonilor. Persia Scrisorilor lui Montesquieu nu e decât o metaforă. Atunci, pe ce se bazează ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unui tratat de alianță între România și Austro-Ungaria. Negocierile ce vor urma pe marginea acestui proiect evidențiau dibăcia celor doi negociatori. În timp ce Viena dorea să obțină din partea vecinului său de la răsărit angajamentul potrivit căruia nu vor mai fi tolerate acțiuni ostile la adresa ei pe teritoriul României, Brătianu căuta să găsească acele formule prin care și Germania să fie angajată. • Gh. Platon ș.a., Cum s-a înfăptuit România modernă, p. 257. • A.I. C., dosar 19, 5 septembrie 1883, f. 67. 97 Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
șeful guvernului român propunea să se treacă în preambul dorința ambelor state de a menține pacea generală „conform scopului urmărit de către alianța austro-ungară și germană“. Dacă primul articol consacra obligația celor două semnatare de a nu se angaja în alianțe ostile una celeilalte, ba chiar să-și ofere sprijin reciproc în cazul unui atac, articolele trei și patru menționau cazurile în care se putea invoca „cassus foederis“ și spre satisfacția lui Brătianu era menționat chiar numele Rusiei ca posibilă parte atacatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Brătianu era menționat chiar numele Rusiei ca posibilă parte atacatoare 100. O victorie la fel de mare putea fi considerată dispariția, la solicitarea negociatorului român, a articolului doi în care România își lua angajamentul neacceptării desfășurării pe teritoriul ei a unor acțiuni ostile la adresa AustroUngariei și care ar fi permis acesteia din urmă să intervină atunci când guvernul de la București ar fi sprijinit mișcarea națională a românilor din dubla monarhie 101. Importantă în plan de imagine era și eliminarea posibilității ca, în cazul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de resurse considerabile pentru a influența alegerile, succesul P.N.Ț. trebuie considerat - continua Hoare - ca o dovadă izbitoare a puterii lui de rezistență. Nici un efort nu a fost precupețit pentru a dezbina partidul, căruia regele îi era în mod vădit ostil, și încercări au fost făcute pentru a se crea sau a se găsi un succesor pentru liberali din afara P.N.Ț., dar „recentul eveniment pare să indice că Partidul Național-Țărănesc se bucură de sprijinul real al țării“39. De altfel, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]