12,062 matches
-
retragerii în Suedia, traversând Polonia. Rapiditatea cu care Petru I și-a desfășurat trupele în Polonia i-a zădărnicit, însă, intențiile 4. La aceasta s-a adăugat și eșuarea tentativelor sale, făcute în luna octombrie 1709, de a determina Poarta Otomană să i se alieze și să declare război Rusiei. Iar atunci când aceasta din urmă a făcut acel pas, rezultatele războiului au fost, așa cum se știe, totalmente defavorabile planurilor regelui suedez. Îndeosebi în sensul că sultanul nu a înscris în tratatul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din cele două Principate Române vestea victoriei lui Petru I, la Poltava 9. Speranțele lor că victoria de la Poltava avea să fie urmată de grăbirea încheierii păcii dintre Rusia și Suedia, după care cea dintâi avea să declare război Imperiului otoman, s-au spulberat, însă, repede. Cum nici țarul și nici regele Suediei nu puteau găsi, mai ales în acele împrejurări, o cale accesibilă ambelor părți către pace, un conflict militar cu turcii era exclus, deoarece Rusia • Pentru tratat, vezi și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
avantajele pe care i le putea oferi staționarea lui forțată la Bender. De aceea, raporturile pe care le-a stabilit cu domnii celor două Principate au fost condiționate de necesitatea de a-i utiliza ca „agenți de influență“ asupra Porții Otomane, dată fiind importanța deosebită pe care o acorda aceasta informațiilor care îi parveneau, cu regularitate, de la Iași și București privind situația politică din Europa. La rândul lor, domnii români au trebuit să ia act de prezența regelui suedez și a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gratuită. La scurt timp după evenimentele de la Poltava și Perevolotcina, Mihai Racoviță plănuise să se refugieze în Rusia, de unde spera să se reîntoarcă în Moldova, dar ca domn ereditar, sub protecția țarului. Altfel spus, să scoată Moldova din sistemul politic otoman și să o plaseze sub protecția Rusiei. Mijloacele de care dispunea nu-i puteau permite celei din urmă să opereze o modificare atât de radicală a echilibrului de forțe existent la Dunărea de Jos, motiv pentru care planul domnului moldav
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
firesc, deoarece era conform cu locul pe care îl atribuia el românilor în planurile sale politice de atunci, dar și de perspectivă. Ei îi puteau fi utili numai dacă cele două Principate Române continuau nu numai să rămână în sistemul politic otoman, ci și ca statutul lor în amintitul sistem să fie în așa măsură deteriorat, încât să nu poată întreprinde nici o acțiune pe cont propriu, mai ales din categoria celor care ar fi putut să-i contracareze obiectivele. Până a se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evite o nouă defecțiune de genul celei provocată de Mihai Racoviță. În consecință, s-a decis să supravegheze, cu mai multă atenție, nu numai mișcările domnului din Moldova, • Hurmuzaki, Documente, Supliment I1, p. 392. • Cf. raportul bailului Veneției pe lângă Poarta Otomană, Lorenzo Tiepolo, datat Constantinopol, 18 noiembrie 1709, la ibidem, IX1, p. 445. • Cf. Constantin Enea, Știri privitoare la români în corespondența lui Petru cel Mare, în „Studia Universitatis Babeș-Bolyai“, Series IV, Fasciculus 1, 1960, Historia, Cluj, p. 94-95. ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
proprie inițiativă, sprijin material și financiar oștenilor suedezi staționați în Moldova, iar unii dintre ei, chiar și în Țara Românească 14. Principala afectată de rezultatele bătăliei de la Poltava a continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de numire a domnilor, ce avea să fie inaugurat, în mod formal, în anul 1711. Este vorba de faptul că factorii politici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
locuitori de rând ai Moldovei, datorită situației create în țara lor, la armata rusă, aflată în apropiere. Ca urmare, Carol al XII-lea, secondat de hanul Crimeii, Devlet Ghirai, un ardent susținător al eforturilor suveranului suedez de a determina Poarta Otomană să declare război Rusiei, s-au grăbit să-l denunțe sultanului Ahmed al III-lea, ca • Hurmuzaki, Documente, IX1, p. 445. • Cf. Ionescu-Gion, op. cit., p. 359. • Cf. Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între 1695-1754, text grecesc, însoțit de traducere românească, ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru faptul că a refuzat să trădeze legăturile pe care le avea domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, cu rușii, pe care domnul Moldovei le cunoștea, și încă foarte bine, ca unul ce îndeplinise importanta dregătorie de mare dragoman al Porții Otomane. Reticența domnului Moldovei s-a datorat, însă, temerii, foarte reală, de altfel, că declanșarea unui război turco-rus i-ar fi pus, în mod inevitabil, în pericol stabilitatea propriei sale domnii. Calculul, deși a fost corect, l-a dus, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în cele din urmă, către același rezultat: depunerea și înlocuirea sa cu un alt domn, în persoana lui Dimitrie Cantemir, considerat ca fiind cel mai apt să deschidă drumul lui Carol al XII-lea către mult doritul război dintre Imperiul otoman și Rusia. Mai ales că, potrivit informațiilor pe care le obținuseră agenții săi, din cercurile constantinopolitane, protejatul său, Dimitrie Cantemir, era „coborâtor din tătari și bun suedez“ (s. Ven. C.)18. Regele Suediei avea să constate, însă, și încă la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
create de expediția în Ucraina, organizată în luna ianuarie 1711 din inițiativa lui Carol al XII-lea, Dimitrie Cantemir a intrat în legătură cu țarul, cu care a încheiat o alianță antiotomană, la Luck, la 24 aprilie 171119. Războiul declarat de Poarta Otomană Rusiei, la 20 noiembrie 1710, în urma presiunilor exercitate de Carol al XII-lea, hanul Crimeii, Devlet Ghirai, și de emigrația poloneză de la Bender, l-a găsit, deci, pe Dimitrie Cantemir în tabăra rusă. Campania de la Prut, cel mai semnificativ episod
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
numai o fază din evoluția Marelui Război Nordic, ci și din evoluția statutului juridic al Principatelor Române, cea din urmă fiind grăbită, în mare măsură, de cea dintâi. Războiul cu Rusia, deși încheiat, în aparență, cu victoria deplină a Porții Otomane, i-a relevat, așadar, acesteia, în toată amploarea sa, pericolul pe care îl reprezenta pentru securitatea și stabilitatea pozițiilor sale de la nord de Dunăre avansul Rusiei către gurile fluviului. Ca urmare, așa cum am enunțat la începutul acestor rânduri, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
transformarea, în anul 1713, a cetății românești Hotin, situată la granița Moldovei cu Polonia, și a unei ample zone înconjurătoare într-o unitate administrativă turcească - raia - fiind scoase, astfel, de sub jurisdicția Moldovei. Deoarece, așa cum nota și bailul venețian pe lângă Poarta Otomană, Vettor Zane, „il Gran Signore, desidera di far Piazza per l’occorrenze della guerra“ (s. Ven. C.)21. Un alt bail venețian, Aloise Mocenigo, a sesizat, de asemenea, ca mulți alții dintre observatorii atenți ai evoluției Marelui Război Nordic și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să înainteze către Hotin, adică spre granița cu Polonia. Ceea ce turcii au și făcut, dar au descoperit foarte repede că, în realitate, asigurările date de fostul rege polon erau false. De aceea, l-au dezavuat, obligându-l să părăsească teritoriul otoman, și l-au recunoscut ca rege legitim al Poloniei pe August al II-lea, restabilind relațiile diplomatice cu Republica Nobiliară Polonă 23. Se închidea, astfel, un cerc în jurul Moldovei format din cetățile Bender, Giurgiu, Brăila și Hotin, destinat, așa cum observa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
căror aciditate corespunde exceselor comise de sudezi, poloni, cazaci și tătari lipcani, încartiruiți în Moldova. Epitetele atribuite au fost, desigur, îngroșate de o stare de spirit ostilă lor, de la început, deoarece se dovediseră dușmanii aspirațiilor lor de sustragere de sub dominația otomană, de vreme ce se aliaseră cu asupritorii lor împotriva celor de la care așteptau eliberarea, adică împotriva rușilor. Cele mai multe expresii ale amintitei stări de spirit au fost atribuite lui Carol al XII-lea și doar în foarte mică măsură supușilor săi sudezi, pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au făcut“ (s. Ven. C.)29. El s-a dovedit a fi, după cum constata cronicarul, „om cumplit și cu multă răutate asupra neamului creștinesc“ (s. Ven. C.)30, deoarece se aliase cu „dușmanul de moștenire“ al Creștinătății, adică cu Imperiul otoman. Or, credea Axinte Uricariul, astfel putea să procedeze numai un om care pierduse orice contact cu realitatea, de vreme ce „atât s-au fost măritu și s-au fost sumețitu, cât făcând monede de bani, la o parte era chipul său, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tradiție, cu canonul său bizantin ce reliefa imaginea unei „epoci de aur“, Antichitatea, însoțit de predominarea unei mase rurale ce a împiedicat diversificarea structurilor, așa cum se întâmplă în Europa de Apus, toate la un loc fiind urmarea directă a dominației otomane în această parte de lume. Cu toate acestea, s-a încercat, de multe ori, din păcate, racordarea societății românești la transformările survenite în acest secol în spațiul european apusean, încercare forțată, firește, determinată, din nevoi protocroniste sau de altă natură
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Răzvan Ungureanu a surprins pentru intervalul dintre 1630-1647 prezența negustorilor evrei ashkenazim ce locuiau zona circumscrisă Galiției, Bielorusiei și Poloniei sudice 25 în Moldova, profund implicați în comerțul cu vite sau în vânzarea unor produse meșteșugărești pe piața poloneză sau otomană. Relațiile culturale întregesc sfera tematică, ca urmare a pătrunderii curentului umanist în Republica Nobiliară în condițiile schimbului reciproc cu patria umanismului, Italia. De altfel, influența polonă în spațiul cultural românesc a fost aceea care a contribuit substanțial la înnoirea societății
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Petronel Zahariuc, Iași, 1999, p. 531-534, nr. 482. din veacul al XVII-lea despre ritualul încoronării și portul coroanei 23. Marina Ileana Sabados a afirmat că portul coroanei a reprezentat un act de curaj într-o vreme în care stăpânirea otomană devenise din cale afară de apăsătoare, „cu atât mai mult cu cât portretul astfel reprezentat se înfățișa pe un hrisov solemn, deci în cadrul unor relații externe și nu pe un manuscris religios de circulație restrânsă (religios)“24. Părerea noastră este că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru Marina Sabados este neautografă 31, dar dacă ar fi comparat-o cu alte semnături păstrate ar fi văzut că însuși vodă s-a străduit să o scrie), a cărei sursă de inspirație pentru decor pare a fi semnătura sultanilor otomani - tugra - pe care vodă și artistul o văzuseră în josul actelor primite de la sultanul otoman (fig. 3). Acest vechi document, comentat de noi din pricina portretului votiv, întărește încheierile la care a ajuns Marina Ileana Sabados, ca și opinia, demult exprimată, că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
semnături păstrate ar fi văzut că însuși vodă s-a străduit să o scrie), a cărei sursă de inspirație pentru decor pare a fi semnătura sultanilor otomani - tugra - pe care vodă și artistul o văzuseră în josul actelor primite de la sultanul otoman (fig. 3). Acest vechi document, comentat de noi din pricina portretului votiv, întărește încheierile la care a ajuns Marina Ileana Sabados, ca și opinia, demult exprimată, că vremea lui Miron Barnovschi formează o epocă artistică de sine-stătătoare32 în arta medievală românească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
opoziție cu P.P. Panaitescu (în Contribuții la istoria culturii românești, p. 84), cel care consideră că influența greacă este rezultatul unor împrejurări concrete sociale și economice (între care enumeră prezența grecilor bogați în Principate, ocuparea unor funcții înalte în administrația otomană etc.). • Sensul termenului „balcanic“ nu este și nu trebuie să fie încărcat de o conotație peiorativă sau negativă. Mircea Muthu accentua dimensiunea tragică a termenului: „balcanismul nu înseamnă artificiu, nici decorativism ori mahalagism, ci o dramă ce a primit nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
epoca fanariotă, datorită dezvoltării pe care a cunoscut-o monarhia absolută. Aceasta, de când n-a mai avut proprietăți funciare de distribuit, devenise centrul unui intens trafic de influență și de posturi. Venalitatea oficiilor 7, sistem frecvent nu numai în Imperiul otoman, ci și în apusul Europei, se aplică și funcțiilor de importanță politică, dar se exercită mai cu seamă în privința unor demnități inferioare, însă abundent remuneratoare, după cum o dovedește, de pildă, un document din 1787 editat de Ion Ionașcu 8. Domnii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
inventivă, cu care reprezentanții domnului știau să dobândească bunăvoința protectorilor turci prin mijloace ca spionajul, mituirea și propaganda. „Toată Poarta s-a pornit pe cerut“, această exclamație este confirmată la fiecare pagină de lista darurilor pretinse cu insolență de dregătorii otomani, mari și mici: blănuri, giuvaeruri, ceasuri și, la un moment dat, chiar „două-trei roabe frumoase“13. Denunțurile și zvonurile se acumulează frenetic, atât cu privire la situația din țară, cât și despre evenimentele, oricât de neînsemnate, din Fanar. În Țara Românească, dezastrul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]