1,886 matches
-
mari nobili poloni, care își aveau dregătoriile în provinciile vecine cu Moldova. În ciuda faptului că Roman a venit cu ajutorul polon, cu toate că i-a dăruit lui Ditriih Buceațchi sate în Moldova, Roman nu s-a bucurat de sprijinul boierilor, care-l otrăvesc la 2 iulie 1448. În schimb, aceeași boieri au făcut parte din Sfatul lui Petru al II-lea, care ajunsese în scaun cu ajutorul cumnatului său, Iancu de Hunedoara. El întărește domeniile unor mari boieri ca Mihail logofăt, Cernat Ploscarul, Ivan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au cinstit și omenit. Și ne-am despărțit în condiții foarte bune. Mai târziu am aflat de la un vecin de-al lor că ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina unei conserve stricate s-a otrăvit și a murit. Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică că au fost oameni foarte buni. Popota ofițerilor a fost la un neamț Venzel Singer care avea fabrică de cărămizi, om foarte cumsecade. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a amețit și era să moară. Iar pe soția lui, fiica lui Al.Cantacuzino-Pașcanu am cunoscut-o în Baea când venea acasă de la Paris unde învăța, ba i-am prins și niște pește din Rîmnic cu prostovalul. Colonelul s-a otrăvit. Ea a plecat în America și a trimis un pachet cu 10 Kg de aur și a ajuns în America un mare bolovan învelit cu petice. Ori l-au furat hoții noștri ori l-au furat americanii care-s vestiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îi citesc, nu criticii înșiși. Nu întâmplător am ajuns să anunț că vreau să mă retrag din literatură cât mai am eu de trăit? De ce să nu mă bucur de viață și să nu mai citesc revistele literare (care te otrăvesc), să nu mai public volume de pe urma cărora să aflu eventual că am publicat cărți mai bune altădată, sau că mi-am cam epuizat resursele, Doamne ferește. Avem în România majoritar un spirit critic lipsit de discernământ, plin de umori, care dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luni. O hotărâre luată de autoritățile de la Havana la 15 ianuarie 1610 prevedea ca negrilor fugari să li se taie o ureche sau nasul "pentru a fi recunoscuți". Unii sclavi pentru a scăpa de viata lor mereu chinuită se sinucideau, otrăvindu-se sau spânzurându-se. Se apreciază, de exemplu, că în perioada 1855-57 majoritatea sinucigașilor erau negri, iar statisticile pentru anul 1862 menționează că din 346 de sinucigași înregistrați în Cuba, 173 erau chinezi care lucrau în condiții identice sclavilor negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
doreai să facă? Intraserăți în țara lor fără declarație de război? De s-ar întâmpla așa ceva la noi, nu numai bărbații s ar apăra cum ar putea, dar noi, femeile, am arunca pe ferestre apă fiartă, untură fierbinte, pietre, am otrăvi fântânile și puțurile. Domnule ministru, femeile dvs. n-ar face tot astfel?“ Se uita la mine speriat și de vorbele mele, și de flăcările ce-mi ieșeau din ochi, și nu răspunse nimic. [Îi întorsei spatele și îmi urmai mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
literară, n-a fost între noi nici umbră de gelozie. Poate că unde eram tineri și nu făceam literatură pentru scopuri egoiste, sau poate că unde lucram fiecare într-o direcție deosebită după înclinațiunile noastre, de aceea invidia nu ne otrăvise inimile. Astfel: poezia lirică și satirică, comedia, comedia, drama, critica literară, filosofia, istoria, novela, romanul, pănă și pictura, erau îmbrățoșate și cultivate cu mai mult sau mai puțin succes de anumiți membri care căutau să se perfecționeze fiecare în specialitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
epocii, ajunse În medii izolate, sunt regăsite și astăzi, dar nu mai pot trăi În mediul nostru ci doar vegeta prin zăcăminte de petrol. Un alt exemplu ni-l oferă istoria. Învins de romani, regele Mithridate a Încercat să se otrăvească. N’a reușit, pentru că Întreaga viață s’a obișnuit, puțin câte puțin, cu toate otrăvurile vremii. Din fericire, În colivia pe care ne-o oferă acum adepții modei În discuție nu putem Încăpea toți, fie din cauza prețului prohibitiv, fie a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bine este însă distrugerea lor mediatică. Există segmente de intreprinderi mediatice cumpărate de bogați interesați în păstrarea mocirlei și a apelor tulburi în care ei se pot îmbogăți în continuare nestingheriți și necontrolați, care dezinformează, inventează, răstălmăcesc, calomniază, discreditează și otrăvesc astfel mintea și sufletul milioanelor de ascultători sau privitori la emisiunle de televiziune. Slavă Domnului că nu sunt toți așa, din ce în ce mai mulți reporteri cinstiți aduc la lumină mari și incredibile adevăruri, riscând mari neplăceri personale. Cinste acestor eroi mediatici, acestor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
putut extinde zona de control și a beneficiat de numiri oficiale din partea Porții. Cînd a încercat însă să-și mărească și mai mult jurisdicția politică și a refuzat să predea impozitele pe care le strînsese, Poarta a pus să fie otrăvit. Deși a izbucnit un conflict în privința succesiunii, el a fost urmat de fiul său, Kara Mahmud. Ulterior, Poarta s-a străduit în zadar să organizeze o coalițe formată din familiile rivale. Cariera lui Kara Mahmud, care avea să exercite o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în purpuriul sîngelui regal ! Nobilii noștri cadă Blestemul Domnului asupra sufletelor lor Au sfîșiat și au făcut fărîme Regatul, Irosind cu turbare puterea poporului nostru. Magnații sîrbi putrezi-le-ar numele ! Ei au aruncat peste tot sămînța rea a Discordiei, Otrăvind astfel vlăstarele vieții neamului nostru.3 Fără îndoială că problema majoră pe care trebuia să o rezolve Petru era disensiunea internă. În 1846-1847, el a avut iar parte de o revoltă. Rebelii cooperau cu pașa Shkodërului și a fost nevoie
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă ei. Golanii aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi pentru prima oară când se petrec lucruri care ne otrăvesc existența, iar pentru ele nu există decât soluții cu pierderi și mai mari? Noima e că ar trebui să ne pregătim de foarte devreme pentru ce-i mai rău, fiindcă răul poate să vină de unde ne așteptăm mai puțin. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
odată cu ea, s-a făcut saltul spre o alta, care Își atingea contextul, sensurile posibile, peste ani, În Cuba: „Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu.“ De fapt, În Cuba, În 1964, Che va lega aceste idei de cuvintele poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ele, de nevoia comună de a trăi, pe de o parte, și de a specula, pe de altă parte... Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu. CHUQUICAMATA Chuquicamata Chuquicamata e ca un decor dintr-o piesă modernă. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N. s-a sinucis azi dimineață otrăvindu-se. Încep să cred într-o inevitabilă fatalitate. În orice caz - e o epidemie în oraș. Moartea își întinde mrejele... Iarăși, impresia de singurătate mă cuprinde... În fond, nu sunt singur, sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
știu! Nu-mi doresc nimic afară de posibilitatea de a mă izbăvi de acest dor, de această neîncredere față de mine și față de alții... 10 septembrie 1951 Seara a venit Aranjuez să ne anunțe moartea lui Saint Mathieu (Mircea Mateescu): s-a otrăvit pentru a pune capăt vieții mizerabile ce o ducea, dar mai cu seamă pentru a scăpa de tor tura mo rală pe care era nevoit s-o suporte în urma înscenării murdare de la facultate... Lola Horovitz - o asasină al cărei nume
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i putea vedea pe cei de o seamă cu tine și a putea schimba cu dânșii o privire de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rege de stat. Face speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de câini dresați, îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate putrezite. Pune
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase națiuni din Europa? O femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fie un sac gol în nădejdea că-l va umple cu boabe de păpușoi să le aducă acasă celor care nu mai găseau niciun fir de urzică moartă ori de știr și fierbeau coaja copacilor într-un fel de terciuială otrăvită de-i prindea pântecăraia care pe unde apuca, umplându-i de bălegar uman cu miros pestilențial; sau unii mai norocoși mai aveau câte un rest de coajă de mămăligă atât de solidificată, încât trebuia s-o iei la baros pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bucată de mămăligă pentru tine și ai tăi. Nu poți urca pe acoperișul vagonului? Adio porumb, adio mămăligă! Te paște moartea și pe tine, și familia ta. Asta era. Îmbrânceală, urlete, înjurături, ura față de fratele tău țâșnind ca două lasere otrăvite din ochii tulburi de animal înfometat. Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a plâns mult în timpul filmului. Tocmai aici rezidă perversitatea acestei pelicule: restituie memoriei un Hitler uman, iar noi suntem educați de peste 50 de ani să vedem în el non-umanul, prin definiție. Scena îngrozitoare în care soția lui Goebbels își otrăvește copiii, niște îngeri blonzi, în numele unei ideologii asumate până la capăt, total. Simțul onoarei, caracteristic ofițerilor germani. Și, de ce nu, sacrificiile uitate ale rușilor, fără de care nimic nu ar fi fost posibil... 21 martie 2005 A trecut cu bine și ziua
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devenită pentru mine o țară străină. Aș fi vrut să termin acest jurnal pe o notă patetic-optimistă. Imposibil. Îmi revin obsesiv în minte cuvintele prietenului meu evreu, Dov N., care nu înceta să-mi spună că pentru cei ca noi, otrăviți de patima exilului, soluția de supraviețuire constă în a fi veșnic pe drum. Plecarea ca salvare, întoarcerea ca fals tratament. 27 iulie 2007 Fraza de la finalul cărții de călătorie, Danubius, a italianului Claudio Magris, autorul unui voiaj "cult" de-a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]