3,713 matches
-
din 11 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ce-a făcut sărutu' tandru? Oferit din vină, pură - Ca o floare de oleandru, N-a fost dăruit cu ură! S-a născut în ochi de noapte; Unde, îl strângea iubirea- Și -l pândea cu două șoapte, Îi șoptea nemărginirea. Într -o zi sfârșit de teamă, Pe al buzelor umflate, Și -a-nvins frica, ce îl cheamă! Două guri articulate! Referință Bibliografică: Sărutu tandru / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1623, Anul V
SĂRUTU TANDRU de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376443_a_377772]
-
îi știam numele, îi știam prietenii și totuși îmi era mai necunoscută decât oricând, decât orice. Timiditate, frică de penibil, nici eu nu știu de ce am ocolit-o de fiecare dată când o vedeam, deși o căutam mereu cu privirea, pândindu-i apariția, gata să las ochii în jos dacă ar fi să fi apărut din greșeală față în față cu mine. Și totuși gândurile mele se învârteau în jurul ei aproape permanent, acasă, la ore, un fel de chinuială fără sens
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară-ntre hotare întregită, În care să-și creeze viitorul. De-asta îți cerem, Doamne-Sfinte, gestul: Că de-om găsi un
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375847_a_377176]
-
2015 Și cuvintele, asemenea oamenilor, sunt îmbrăcate în piele. Toate au sensibilitatea lor. De aceea vă rog mereu să aveți grijă de ele! Pielea ne apără și le apără, de frig, de secetă și mai ales de risipirea care ne pândește ființa. Toate bolile de pe pământ trec prin piele! Și ele, cuvintele, se îmbolnăvesc uneori... Mie mi-a plăcut întotdeauna să le mângâi cu dragoste tristețile și bucuriile-, aceasta e de fapt menirea poetului de pe pământ! Și poemele mele, asemenea oamenilor
ÎN PIELEA CUVINTELOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376082_a_377411]
-
an pe la început de veac, amenințați de ape, a fost scoasă cu toți ai ei de acolo și salvați de armată. Nu era țipenie de om în preajma mea, de parcă toți oamenii s-ar fi ascuns prin case de groază și pândeau pe după ferestre momentul când năvala apelor se va potoli, sau poate nici asta nu făceau, ci dormeau nepăsători, cufundați în somnul orelor timpurii ale dimineții. Am ajuns să cred, prin urmare, un timp, că sunt unicul spectator al acestei răbufniri
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
-o cu piciorul. Atunci am sărit, i-am împins cu forță și i-am lovit, dar m-au doborât repede. Erau răi și uniți. Alți colegi nu aveau curaj să intervină. La nici cincizeci de pași de școală m-au pândit și m-au atacat mișelește. Scurt, dar dur. Cu pumnii și cu picioarele. Am ajuns acasă murdar, mototolit și la propriu și la figurat. Nu plângeam, deși aveam dureri la coaste. A trebuit să-i explic mamei ce s-a
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TIMPUL Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul Dușmanul cel mai mare, timpul, Pândește omul, ca un leu, Dorind să îi strivească chipul, Presându-l sub bocancul său! Frumoasa-i față-n armonie Cu ochii largi și luminoși, Apare-n timp ca o hârtie Pictată-n pripă cu nori groși. De trecerea-i, de
TIMPUL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376810_a_378139]
-
și ciute evadate dintr-un rut, Acoperit-au ochii de la iezi, Să nu mă vadă când te mai sărut. Copacii au roșit în scoarța lor de mușchi și de licheni atrofiați. Noi alungeam preludiul incolor, În trupuri de asceți crucificați. Pândim la dimineți decolorate, Când prin fânețe, mai respiră luna. Să reparăm petale deflorate de fluturii ce-amână săptămâna. Referință Bibliografică: AMPUTARE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AMPUTARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375206_a_376535]
-
încercând să ne învinovățim pentru nefericirea noastră. Înțeleg mai ușor și accept mai senin nefericirea ta, căci tu ești tu și nu ai aceleași dureri ca mine. De ce m-aș face părtaș al durerii tale, dacă simt în mine cum pândește durerea mea și, măcar demonstrativ, vreau să impresionez, ceea ce simt eu nu poate simți nimeni, niciodată, de ce să nu mă gândesc că dreptul meu la durere și fericire nu are nicio legătură cu tine sau altcineva? Astfel se naște egocentrismul
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
când voia ea, aducând bucurie, descătușând veselia. Se arăta doar celor vrednici, care se-ncumetau să ia taurul de coarne, plecând la drum în căutarea ei. Eu o suspectam chiar că ar sta pitulată într-un culcuș, hibernând ca urșii, pândindu-ne și luându-ne prin surprindere când ne așteptam mai puțin. Nu noi o găseam pe ea, ea ne găsea pe noi! Dar făcea asta numai dacă avea chef și era în dispoziție generoasă. Eu una nu cred c-ar
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile puteri și nemaiașteptând să vină soluția de la alții. Din ce în ce mai des, lumea de pe stradă zâmbește, perechile se țin de mână, familiile își educă copiii să se poarte civilizat, se merge în
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
proaste despre Circe sau Iocaste care n-au fost niciodată caste contextual e vorba de un rege Henric, prințul de Condé și-o intrigă ciudată de alcov, un scrin cu catifeaua mov de pe care cine vrea să șteargă praful îl pândește tahigraful că și domnița s-a emancipat și nu se urcă așa de repede în pat... în care land, în care landă mai curg astăzi versurile pe bandă... izvorând ca dintr-un ciur, să fie fără de cusur că cititorul e
MI-AM PROPUS... de ION UNTARU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372598_a_373927]
-
urcă așa de repede în pat... în care land, în care landă mai curg astăzi versurile pe bandă... izvorând ca dintr-un ciur, să fie fără de cusur că cititorul e pretențios, eu știu are gusturi, are fler dar după draperii pândește temut, un cavaler ce are-n mâna lui o spadă și nu mai este loc de vreo tiradă! dar nici un fluture atât de rar (vorbesc de poezie, se-nțelege) când l-ai prins să-l pui în insectar și ce
MI-AM PROPUS... de ION UNTARU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372598_a_373927]
-
cu fața la el ținând-o strâns în brațe. Dacă ești cuminte te duc la mal. - Să știi că am să te reclam, golanule. - Cui? Frumoasei tale colege? Îi vine și ei rândul curând. Are grijă colegul meu de ea. De când vă pândim.... Astăzi ați sosit de nu v-am mai văzut până acum? - Ce te interesează pe tine? Du-mă la apă mică de unde m-ai luat. - Numai dacă ești cuminte. Hai, întinde-ți corpul și plutește, nu mai fi rigidă de
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
vei păți același lucru de la amicul său. - Care amic? Părea că este singur. Nu mai era nimeni în preajma lui. - Habar nu am. Așa mi-a spus: "...Îi vine și ei rândul curând. Are grijă colegul meu de ea. De când vă pândim..." - Numai să îndrăznească... - Ce-ai să-i faci? Țipi? Și eu am țipat dar toți cei de lângă noi credeau că ne jucăm, nu că mă agresa un necunoscut. - Mai ales sărutându-te... - Hai să ieșim, lasă-l dracu de golan
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
zici că te-a invitat la dans? Măi, măi, ca să vezi... deci într-un fel ți-a dat și întâlnire pe deasupra. - Hm, o fi și el cazat poate în hotel de ne știa că am venit astăzi și că ne "pândește"de când am venit. - Nu o avea altă ocupație. Cine știe, o fi vreun pierde vară aflat la agățat turiste sosite la mare. - Lasă-l încolo, nu-mi mai aminti de el. Nu vezi că a dispărut? Tu ce-ai mai
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
ți zâmbește și care te ridică deasupra fiecărei nopți purtându-te-n fantastic, fără să bați la porți, pentru că el e-acela care te ocrotește. Cel care-și pierde visele-n oceanul de păreri, rămas fără o călăuză, hazardul îl pândește, pentru că-n sufletul orfan, speranța obosește să caute lumina mirobolantelor cărări. Între secunde, pentru tine stelele-s aprinse, de te cunoști, nu ezita să îți alegi un vis pe care să-l urmezi, căci, trebuie să înțelegi: că niciodată, nimic
CE ESTE OMUL FĂRĂ VISE? de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372820_a_374149]
-
doilea volum. Metaforele amplasate acolo unde cere textul și gustul pentru vibrația societății, dar mai ales pentru concret, fac ca etapele acestei poezii să aibă convergență spre un punct comun: înțelegerea și definirea „Fabricii de filozofi”, a genezei vinovăției statului, pândită de angoase, dar și protejată de tandra și lucida natură, a ființei însetată de lumea mitică, „Odă lui Zeus”, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului „În România, astăzi”. În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN UMBRE MĂ TOPESC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Pândind somnul din gene Răstorn diminețile într-o noapte nesfârșită Stele nu mai sunt țipă-n agonie Le-au strivit vârcolacii sub copite În goana lor după sânge blestemat Zeii își scot ochii din orbite și-i agață de nori Luna
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele, cum și peștele trăgea de zor și până ajungeam înapoi, cu mâna pe lansetă, ratam înțeparea. Peștele parcă mă pândea. Gică se distra copios de această situație. Specula orice neatenție de-a mea, numai ca să mă enerveze, așa că am aruncat și eu două lansete de pe suporți. Petreceam astfel, veseli și mulțumiți de condițiile superbe de “cazare”și de “muncă”. Din
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Autorului un urlet îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri sfârșită de efort și opintiri începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe picioare și-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
soare Și-am mers mai departe,întrebând,tot întrebând, De când e vulturul acesta stăpân peste Pământ? Zbura asupră-mi o pasăre mare cu clonț de bazalt, Ochi rece de sticlă scrutând din veșnicul înalt, Dintotdeauna urmându-și neagra cale cerească, Pândindu-i pe cei ce nu știu și nu vor să se ferească. Până-ntr-o zi însorită,de mijloc de vară amară, Când nimic și nimeni nu se-așteaptă să moară, Când plaiul meu,pângărit de neagra-i aripă, Rămase
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]
-
calmă.Oceanu-și plimba apa-n sens invers. Am ochi de ploi, țin cerurile-n pălmași parc-am fi doar noi în univers.... V. TOAMNĂ INUTILĂ, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015. Ce toamnă inutilă pândește lângă noi, Se scutură pe frunze în straie de rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Își flutură vesmântul pe-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
joc anost. E-atât de perimata și de inoportuna! Să ne-aruncăm în toamna cu chipul arămiu! Nu-mi pasă ce va face: să plece, să rămână. Cu tine lumea are parfum de verde ... Citește mai mult Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,Se scutură pe frunze în straie de rugina,Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploiMimează revenirea de stranie regină.Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii,Pe crestele rănite de nopți decolorate,Isi flutură vesmântul pe-aleile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi și noapte. S-a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanță cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau și lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram și eu tot o capră, știți... Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă și topeai zăpadă. Câteodată când o topeai, ți se înfigeau acele de brad
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]