1,945 matches
-
ridicat, am dat scaunul la o parte. „Tu, Dragoș“, am spus (acum nu mai boceam, îmi revenise vocea normală), „există undeva, nu mai știu unde, o balenă gigantică, umblă pe mări și pe oceane, poate că ea decide... Lipit de pântecul ei se ține masculul, micuț, cât un chibrit. El stă acolo nemișcat, cum stai tu acum, și nu funcționează decât atunci când ea simte nevoia să germineze. Pe urmă intră iar în nemișcarea lui. Iar tu, Dragoș, degeaba taci și te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să germineze. Pe urmă intră iar în nemișcarea lui. Iar tu, Dragoș, degeaba taci și te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta doar că tu ești incredibil de bătrân. Poate că dormi lipit de pântecul ei nevăzut sau înăuntru pântecului, cine știe ?...“. Dragoș tăcea, lumina îmi înțepa ochii, mă amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
iar în nemișcarea lui. Iar tu, Dragoș, degeaba taci și te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta doar că tu ești incredibil de bătrân. Poate că dormi lipit de pântecul ei nevăzut sau înăuntru pântecului, cine știe ?...“. Dragoș tăcea, lumina îmi înțepa ochii, mă amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut rost de bascheții ăia împuțiți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul principiilor eterne, am vestit lumii prin cîntec de cocoș scoarța de măr domnesc a dogmei, am desenat pe pîntecul femeilor scene din viața și moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînși, În vreme ce luna se Împlinea, iar sora-șefă umplea cu sîngele ei perfuziile. Pot În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Începerea acestui carnaval, legalizat și autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
propriei lor nașteri. Și pe cel mai tînăr dintre cei readuși de sămînța vintrelor tale la viață, la moarte, așază-l vrednic pe crucea zilelor noastre, și lasă-l acolo să se zvînte, lasă-l femeie să creadă că din pîntec de carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă, și carnea ta să-i sugă cum pe o măduvă dulce răceala morții și desfă-i femeie unul cîte unul nasturii cămășii de moarte și dă-i
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Îmi era și ea În carnaval. Trupul mă trăgea către uneltele geometrice. Între două maluri mă aflam. Între două nașteri ale pendulului. Între două ieșiri din pîntece. "...uite, dom-le, asta nu s-a mai văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ale pendulului. Între două ieșiri din pîntece. "...uite, dom-le, asta nu s-a mai văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În Paradis, iar lîngă mine era Demonul care m-a ispitit și m-a avut, căci am simțit cum coada spurcăciunii mă pătrunde și-mi intră adînc În viscere, lucrînd acolo o vrajă atît de puternică Încît mi-am simțit pîntecul amar, dar gura dulce și cerurile se deschiseră atunci pentru mine și m-am văzut gol-goală În Marea Grădină Publică din Beeheerlaad și am făcut cunoștință cu trupul meu și am văzut că eram călărit, călărită de un demon și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: „Să salutăm această apariție! Să ne crească literatura!”. S-au terminat intervențiile. În unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care-a mai fost marcată și săptămâna trecută de un volum de poezii și, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul ei, era fierbinte, agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină sau chiar pe stradă, nu-ți mai dai seama; în jur, toată lumea făcea dragoste, nu vă băga nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot, s-a plâns, la Pensiune, că în patul ei, în ultima vreme, se furișează un demon; și-a arătat și sânii mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii. Își privi brațul, nuanța de mahon a pielii. Privi razele soarelui trecând peste pântecul lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care îmi petrec existența, mă ascund în spatele ei, ca în spatele unei mame. Își ridică bluza, își lasă în jos fusta și își descoperă pântecele. Manlio îi întinde gelul pe burtă: — E rece ? — Puțin. Râde. Și în timp ce sonda se plimbă pe ea, este poate mai emoționată decât lasă să se vadă. Eu aștept în picioare. Manlio apasă sub ombelicul Elsei, căutând zona unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o expresie serioasă, încordată, și dintr-o dată brațele ei devin curajoase, ca de moașă de țară. Trebuie acționat în grabă. Trebuie ca Elsa să împingă și ea o face, ghidată de Bianca și de Kentu, care își ține mâinile pe pântecele în mișcare al Elsei și apasă hotărât. — Respiră adânc și după aceea împinge puternic, ca și cum ai fi constipată. Elsa are gâtul încordat, capul rigid și fața cianotică. Își privește burta încă plină, scrâșnește din dinți, strânge ochii și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceea ce era în realitate, adică un lucru scandalos. Dar până atunci, cel puțin, ei se scandalizau oarecum la un mod abstract, pentru că ei nu priviseră niciodată în față, atât de îndelungat, agonia unui nevinovat. Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
specială, un fel de pompă ce pătrundea adînc și igienic În uterul femeii tale. Aproape un viol. Nu era deloc plăcut pentru un bărbat să Își lase nevasta să poarte sămînța altuia; un ou de cuc, În cuibul tău, În pîntecul ei. Pe care tu nu izbutiseși, oricît te ai străduit, să Îl umpli cu viață din viața ta; și nu aveai nici o vină. Un astfel de bărbat trebuia, apoi, să-l crească pe nou-venit, să-l prezinte tuturor cunoscuților și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femei, bea vin, strîngea averi, cîștiga războaie, se urca pe Lună. Se clona - mai nou -, crezînd, În smintirea lui, că va dura veșnic! O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste un timp, Într-un pîntec doritor! Minune Între alte minuni; multe aveau să le mai dea oamenilor prin minte; pînă una alta, mai mult prostii, bărbații se Împreunau tot mai des cu bărbații, femeile, și ele, cu femeile, căsătoriile homo deveniseră, În destule țări, prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din picioare; În mine era un intrus ce Încerca să se con topească, o vreme, cu trupul meu, dar natura nu permitea așa ceva, pentru că, În cazul meu, după șapte luni am expulzat corpul străin. Thomas nu pusese niciodată palma pe pîntecul unei femei În care un făt se zvîrcolea speriat de ceea ce i se Întîmpla În bezna de acolo, de sunetele ce răzbăteau din afară, de intrusul ce Îi pătrundea, din cînd În cînd, gemînd de plăcere, mama; Thomas nu trăise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-ar fi ajuns la o planetă-Thomas; donațiile, nu puține, ar fi dus chiar la un exces de populație, nu ar fi fost bine. Dar numai cîte un microscopic ieșea Învingător, de fiecare dată, ce lupte se dădeau Într-un pîntec! Doar unul, mormoloc În lichidul amniotic, ieșea, metamorfozat, peste un timp, la lumină, țipînd, refuzînd, parcă, lumea În care fusese nevoit să ajungă. Urmașii lui Thomas nu aveau de ce să fie triști, se născuseră În familii Înstărite: poate nici nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ale miniștrilor Sănătății din cele mai igienice țări ale lumii, nu ar fi fost Într-o condiție mai bună. În clinică, după recoltare, donația era tratată pînă cînd rămînea În eprubetă doar omul pur, aproape un spirit; doar Isus, În pîntecul Mariei, fusese mai curat, nu te puteai pune chiar cu Tatăl, dar cu diavolul, da. C-un trimis al acestuia, cum fusese, de pildă, fluturele. Ingrid, dacă ar fi știut, l-ar fi Înțeles, poate, pe Thomas, și ea era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
suportat pe sine. Era prea tîrziu să mai ajungă medic; prea devreme pentru iad, și nici ordinea Închipuită nu avea cum să o aducă. Dar la viitoare Întîlniri cu fiii și fiicele sale, cu mamele - necunoscute - care Îi purtaseră În pîntec, se putea gîndi. Lars era cam sărit, chiar bine, de vreme ce era convins că Dumnezeu i-a dat omului un număr limitat de cuvinte În folosință, dar că pămîntenii, perfizi, foloseau, amestecate, și pe cele diavolești, dar acestea nu erau socotite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul, le scotea cerceii din nas, sîrmele din buze, din limbă, nu aveau decît să le poarte mai departe pe cele Înfipte În vulve; Thomas reinventa imaginea femeii. Se Întreba dacă nu Începea, ca o pedeapsă, să se smintească ori dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]