1,924 matches
-
noile mămici să se simtă Îngrozitor doar pentru că s-au Îngrășat puțin din cauza sarcinii. Chiar și după standarde Hollywoodiene, asta-i incredibil! Chanel, care rămăsese cu gura căscată câteva minute, nemaizicând nici pâs, spuse: Deci, dacă tu ai purtat În pântece copilul Claudiei și n-a murit, atunci Alfie trebuie să fie... —Copilul Claudiei. Da, așa e. —Și atunci de ce mai e la tine? — Păi, asta-i partea cu-adevărat tâmpită. Alfie s-a născut prin cezariană la urgență. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la următorul nivel, acum sunt „prea grozave să mai fie fertilizate“. Pe bune, spuse Hannah râzând amar. Le mai spuse că, din ce dedusese ea, spitalul acționa ca intermediar pentru starurile de la Hollywood, care căutau femei să le poarte În pântece copiii. Că cereau sute de mii de dolari pentru găsirea mamelor surogat, aranjau inseminările lor artificiale și supravegheau sarcina și nașterea. Nu că s-ar găsi vreodată cineva care să dovedească ce se Întâmplă de fapt acolo. Oamenii ăștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Înșelase nu o durea destul rău și-așa, să descopere și că era un nenorocit care făcea avere ajutându-le pe niște starlete vanitoase și obsedate de sine să-și păstreze siluetele folosind surogate care să le poarte bebelușii În pântece, o făcea să-i vină să vomite. În următoarele câteva zile, se luptă să se pună pe picioare. Ar fi căzut Într-o criză de depresie oribilă dacă nu era atât de hotărâtă să meargă mai departe și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doar o carafă de vin și o tărie pentru fiecare. Am ieșit îmbrățișați clătinându-ne și ducând în suflet amintirea acelui loc. Ne-am ascuns în păduricea de pini și am făcut dragoste. După aceea mi-am așezat capul pe pântecele Elsei. Am rămas așa în ascultarea viitorului care ne aștepta. Apoi, mama ta s-a sculat și a mers să culeagă fructe de pin. Am stat să o privesc. Cred că aceea a fost cea mai fericită zi din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a alunecat în jos, gâfâie sub pântecele meu. Nu sunt obișnuit s-o văd atât de supusă. Mă simt vinovat, ca și cum, din cauza mea, ar consimți să se depraveze. Vreau să plec, să fug din pat, dar rămân. Sunt excitat, i-am privit capul și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mă uit la mersul trenurilor. Rămânem tăcuți, cu privirea ațintită spre străzile care încep să se anime cu primele mașini. O mamă cu doi copii traversează strada, Italia o privește. Îi pun mâna pe burtă. O mână mare, hotărâtă. Pântecele ei geme. — Cum te simți? — Bine, și îmi ia mâna, se rușinează de zgomotul acela intern. — În ce lună ești? — Într-a doua, nici măcar. — Când s-a întâmplat? — Nu știu. Ochii ei sunt imenși și calmi. Nu trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei cu viața. Aveam senzația că pot să-l penetrez, că pot să deschid cu buzele intrarea acea moale, să vâr capul înăuntru, apoi unul câte unul umerii și în sfârșit să intru în întregime. Da, vroiam să fiu în pântecele ei, ghemuit și cenușiu ca un iepure. Cu ochii închiși în propria-mi salivă. Eram un nou-născut pe mediul său de apă. Ajută-mă să mă nasc, ajută-mă să renasc, iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de văzut. Exista o biserică frumoasă, dar s-a prăbușit la cutremur. — Nu-i nimic, vreau să văd unde ai crescut, strada pe care locuiai. — De ce? — Să știu unde stăteai, când nu te cunoșteam. — Stăteam aici înăuntru, mi-a atins pântecele și mâna îi era extrem de caldă. În după-amiaza aceea, Angela, am dus-o prin locurile mele. În cartierul acela sobru, cu muncitori și mici funcționari, care în copilăria mea se afla la periferie, dar astăzi, când orașul a crescut enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă mângâie pe ureche, pe față, pe cap. Știe că sufăr și îi pare rău. Ea nu se dă la o parte din fața durerii, dimpotrivă, îi merge în întâmpinare. Mâna aceea mă reconfortează. Mai târziu, în timp ce îi sărut din nou pântecele, îmi spune: — Eu renunț, să știi, dacă vrei tu, renunț, dar spune-mi-o acum, spune-mi în timp ce facem dragoste. N-a fost ușor pentru mine să iubesc, Angela, crede-mă, n-a fost, a trebuit să învăț. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai pusese o pătură veche care nu reușea să ne încălzească. Câinele se ghemuia la capătul patului, lângă picioarele noastre. Strivită de greutatea trupului meu, ea întreba: — De ce mă iubești? — Pentru că ești tu. Îmi luă mâna și o așeză pe pântecele ei. Mâna aceea mă obseda, se împotmolise într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe burtă. — Și el... el cum se simte? Nu a răspuns, Angela. Începeam să simt greutatea holului din spatele nostru și a frigului care îmi pătrundea prin hainele ude. I-am luat mâinile să i le duc împreună cu ale mele pe pântecele ei, care respira sub hainele prea subțiri pentru anotimpul acela deja friguros, pentru zorii fără soare. Mâinile ei s-au lăsat conduse fără nici o împotrivire, ca două frunze în noroi. Îmi veni în minte frunza roșie, prima din toamna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș și un scaun așezat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ia cartea cea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât“ (Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât“ (Apocalipsa, 10, 8-10). Îmi încep astfel notele de traducător al unuia dintre cele mai de succes romane ale lui Unamuno pentru că, primo, exact în starea aceasta de spirit am încercat să-i transpun cartea în românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar izbuti să mă definească, ar însemna că am și murit.“ Pirandello spune: „O ființă născută din acea facultate creatoare ce sălășluiește în spiritul uman e menită, în mod firesc, unei vieți superioare care-i lipsește muritorului obișnuit născut din pântecele unei femei. Când te naști personaj, când ai norocul să te naști personaj viu, îți râzi de moarte: nu mai poți muri! Artistul, scriitorul, instrumentul meschin al acestei creații, va muri; dar creatura sa nu mai moare. Și ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era doar contrastul dintre chipul de Învățătoare obosită și trupul bine proporționat. «Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toată lumea cu corectări lingvistice meschine? Care se culca cu femei măritate? Care Îi lua În derâdere și Îi insulta pe miniștri? Care polemiza cu gândaci și șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan vindeca bolnave și deschidea pântecele femeilor sterile? Când sună telefonul și Fima intenționă să răspundă ca de obicei „Clinica, șalom 1“, Îi scăpară din gură cuvintele „Clinica, vis“2. Se scuză imediat, se bâlbâi, Încercă să se justifice, să spună că a vrut să glumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am fost proiectată în față. —Stai dreaptă, dragă, mă instrui Brenda cu calm, fără a lua în seamă gemetele joase pe care le scoteam din fundul gâtului, că altfel o să cazi. Asta m-a înveselit, nu glumă. — Coborâm cumva în pântecele pământului sau doar mi se pare mie? — Te descurci grozav. Ai coborât. După ce urci panta și mergi puțin la trap, o să fie foarte bine. Urcușul a fost la fel ca și coborâșul, numai că reculul s-a inversat, gâtul smucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Henry. Participarea la seara aceasta, faptul că Își văzuse propria piesă prin ochii și urechile ei fusese o experiență extraordinară, ca și cum hăul negru al sălii, În care privise În după-amiaza aceea, l-ar fi Înghițit și, ca un Iona În pântecele chitului, ar fi fost acum atât o parte a acestei ființe vii, uriașe, dar și separat de ea. Simțise fiecare tremur și vibrație a reacțiilor față de spectacolul de pe scenă, Înregistrase forța fiecărui hohot și chicotit colectiv, măsurase intensitatea fiecărei tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
porni spre camera de baie plină de aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura potrivită, lăsându-i timp să se răcorească cu câteva grade, În timp ce el se rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte, cu pântecele ieșindu-i la suprafață ca o insuliță rozalie. Abandonase orice speranță de a-l reduce - indiferent cât mergea pe jos, nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără efect. Era, la fel ca și chelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
America era În curs de pregătire o adaptare pentru scenă, care, fără Îndoială, avea să mai verse ceva aur În palmele făcute căuș ale lui Du Maurier. Plescăi meditativ În apă cu piciorul, trimițând vălurele care se loveau de ridicătura pântecelui. Își amintea de o epigramă a lui Wilde, din eseul acela, Sufletul omului În socialism, publicat În Fortnighty și care suna cam așa: „Oricine poate fi alături de un prieten la rău, dar e nevoie de o fire cu totul excepțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Miłosz, Memoriile lui Churchill, care-mi evocau războiul din perspectiva învingătorului și, pentru a nu știu câta oară, Heinrich cel verde al lui Gottfried Keller. Romanul acesta îl găsisem, băiat fiind, în dulapul cu cărți al mamei mele, al cărei pântece atacat de cancer era acum supus radioterapiei. Sau poate că am citit cutare sau cutare carte la Berlin, în timp ce mama suferea? Oare nu fusese Ludwig Gabriel Schrieber acela care mi-a vârât pe gât aventurile lui Ulenspiegel și ale camaradului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
An nu s-a ferit de primejdiile vaporului purtat pe ape de propriul său abur. A debarcat la Samerang, o dată cu o turmă de porci drogați; travestit În gabor, a făcut, vreme de douăzeci și trei de zile, lampa mică În pântecele unei corăbii daneze, mâncând și bând doar o salbă de roți din brânză de Olanda; la Cape Town s-a alăturat preaonorabilei bresle a gunoierilor și nu și-a precupețit ajutorul dat grevei din Săptămâna Puturos-Duhnitoare; un an mai târziu, prostimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plătind dânainte beletele, am completat un vagon d-ăla eletric, care făcea mai mult zgomot ca un singur cimpoi. Vagonu - talanga, balanga - a luat-o spre centru; mergea baban, ca o mamă tânără care, sotto privirea unui babbo, duce În pântece generațiile moderne care mâine Își vor cere locu la marile picnice ale veții. La sânu ei, c-un călcâi pă scară și altu fără domiciliu legal, mergea polișinelu tău iubit, adică măndel. Un observator ar zice că vagonu cânta; văzduhu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Stătea nemișcat. Șerpii i se Încolăceau pe după gât, alunecând Înspre umeri, strecurându-i-se printre degetele mâinilor. Nu voia să-și deschidă ochii. Simți un val de greață. „Doamne, Îmi vine să vărs“. Simți șerpii la subțioară, apoi traversându-i pântecele. Fu năpădit de o sudoare rece. Se lupta cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]