13,312 matches
-
much as I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană pulbere de aur e zâna cea bună, în rochia ei albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai dorit vreodată să mergi cu zăhărelul, atunci stai. Grena cu albastru închis Alb cu maro. Terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
facem. Și unde credeți că furăm? Piticile și curatele stele puncte erau și când ieșirăm la ele. Stăteau calme și liniștite într-o continuă stare privilegiată, căci ele stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru a ne ține nouă de urât. Ce făceau ele toată ziua? Întreaga zi, cât ținea ziua invizibile se preschimbau și lângă noi, curioase, veneau. Timpul îl petreceau între noi, printre roze de soare, prin pădurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi mai plăcea cum el avea tot timpul grijă de mine, era mereu atent la toate nevoile mele. La un moment dat oprisem mașina pe vârful unui deal. Coborâsem să privim peisajul. De sus, văile și dealurile păreau țesute pe pânză, micuțe, și aveai senzația că le puteai lua în palmă, ca pe niște sculpturi în miniatură, să te uiți bine la ele. Mici și delicate. Mici și delicate erau și mâinile mele, care se jucau în părul lui. Și vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii să se afunde veseli ca pe o plapumă, lăsându-și forma corpului ca într-un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele rafalelor dansează după ritmul impus. Din măreția unui tablou de iarnă nu pot lipsi țurțurii de diamant ce împodobesc streșinile caselor, amenințători ca sabia lui Damocles. Peste toate acestea tronează cerul de un albastru pronunțat în zilele senine sau împodobit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
le iubește aproape că nici nu se îndură să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am poetizat deloc. Acest fel de pornire există cu adevărat în unii bărbați. Sau... poate doar în poeți există, în artiști adică? Mă rog, în mine chiar a existat, pe atunci, de multe ori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
practicată de Georges-Pierre Seurat, de Paul Signac și de Henri-Edmond Cross. Ea se bazează pe crearea de efecte vizuale distincte prin utilizarea punctelor de culoare: astfel, în procesul artistic, sunt utilizate doar culorile principale (roșu, galben, albastru), juxtapunerea acestora pe pânză generând impresia unei palete cromatice largi, ce include culorile secundare. Mutatis mutandis, prin alăturarea "punctelor" narative de bază, am intenționat transcenderea contextului imediat, fiecare fragment dobândind noi semnificații, proaspete valențe interpretative în integritatea ansamblului. Cu alte cuvinte, mesajul, dacă există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însăși fibra esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse, ca pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca mintea, suspendată între două intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ÎNTUNERICULUI ȘI VECINII Sub un hat în Bașiu trăiau în bună înțelegere trei vecini; o furnică un greier și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un greier și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea ce a căzut"160. În asemene condiții preotul trebuia să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o asemenea situație a fost rezolvată, după arhimandrit, prin uzitarea simbolului: pânza pentru îmbălsămare și pământul aruncat peste mort, pentru a doua. Astfel, Șerboianu remarca consecvența clericilor de a jongla, ca argumente, doar cu ceea ce le convine pentru interesele proprii: "Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde le convin fac pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi o imposibilitate, atunci ei au denaturat tradiția, invocând "simbolul" în ritualul înmormântării. Așa, de pildă, ce altceva este "orariul" ce-l pun credincioșii ortodocși la capul mortului, dacă nu un "simbol" al coroanei de spini de pe capul Mântuitorului. Ce-nsemnează "pânza" cu care se acoperă mortul, dacă nu "giulgiurile" cu care a fost înfășat Mântuitorul la îmbălsămare? Ce-nsemnează "vinul, untul de lemn și tămâia" pe care preotul le toarnă peste mort, dacă nu, neînsemnatele noastre "aromate", cu care ar fi fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
integritatea materială a unei opere de artă, sau mai curând a suportului său fizic, în măsura în care acesta a suferit deteriorări. De fapt, opera de artă nu reprezintă în sine nimic material. Fragmentele ceramice ale unui mozaic, lemnul sau arama unei gravuri, pânza unui tablou, culorile care o acoperă sunt într-adevăr "lucruri" ce aparțin lumii care ne înconjoară. Însă în experiența estetică (indiferent că vorbim de cea a creatorului sau de cea a spectatorului) aceste elemente materiale nu servesc decât la a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de cea a creatorului sau de cea a spectatorului) aceste elemente materiale nu servesc decât la a figura o realitate de un alt ordin, realitatea reprezentată de tablou, gravură sau mozaic realitate care este cea a operei înseși. Putem analiza pânza tabloului, îi putem examina textura, fisurile, și asta facem atunci când vrem să o datăm cu precizie. În cazul unei picturi pe lemn, vom spune că este flamandă, dacă lemnul e de stejar, sau italiană, dacă lemnul e de brad. Imediat ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fisurile, și asta facem atunci când vrem să o datăm cu precizie. În cazul unei picturi pe lemn, vom spune că este flamandă, dacă lemnul e de stejar, sau italiană, dacă lemnul e de brad. Imediat ce începe viziunea estetică totuși, imediat ce "pânza" sau "lemnul" devine un "tablou" și pătrunde astfel în dimensiunea proprie a operei de artă, el este "neutralizat", nemaifiind perceput sau înfățișat ca obiect al lumii, ci ca o entitate care nu are alt rol decât acela de a figura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un "tablou" și pătrunde astfel în dimensiunea proprie a operei de artă, el este "neutralizat", nemaifiind perceput sau înfățișat ca obiect al lumii, ci ca o entitate care nu are alt rol decât acela de a figura realitatea reprezentată pe pânză care este, și ea, neutralizată, încetând a mai aparține lumii reale în aceeași măsură ca și elementele care o reprezintă, constituind împreună cu ele o singură și nouă dimensiune de a fi în interiorul căreia ele sunt unite de raporturi de asemănare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o totalitate și nu este inteligibilă decât ca atare. Într-un tablou, fiecare culoare nu își capătă valoarea decât în funcție de toate celelalte, indiferent dacă acestea îi sunt alăturate sau înnoadă cu ea, într-un punct mai îndepărtat sau opus al pânzei, o anumită relație mai subtilă. La fel stau lucrurile în cazul oricărei forme, al oricărui volum: orice element a ceea ce numim din acest motiv o compoziție este necesar apariției acesteia, "aparținându-i" astfel în acest sens foarte precis. Această compoziție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o compoziție estetică: relațiile din care este alcătuită, elementele între care se instituie aceste relații sunt ele însele de natură estetică, se situează în interiorul acestei dimensiuni de irealitate principială care este cea a operei. Când pictorul introduce o culoare pe pânză, el nu o cercetează pe aceasta, ci vede compoziția, vede în ea ceea ce corespunde unei anume trăsături de penel sau unei anume pete de culoare, vede, pe scurt, efectul său estetic, care se integrează în ansamblul efectelor, adică în Întregul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obraz sau, pe chipul archebuzierului corporației Sf. Adrian care se întoarce încet către noi, în ochiul Vieții care ne privește de dincolo de timp. Compoziția estetică nu este cu siguranță acest soi de paletă de culori în care s-a transformat pânza sub efectul trăsăturilor de pensulă sau al cuțitului artistului, însă nu este posibilă decât pornind de la acestea. De vreme ce fiecare element plastic al compoziției este figurat pornind de la un element material, el presupune existența acestuia. Totalității plastice a compoziției, care este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pornind de la un element material, el presupune existența acestuia. Totalității plastice a compoziției, care este opera însăși, îi corespunde în mod necesar o unitate organică a substratului, similitudinii particulare care se stabilește de fiecare dată între o anumită parte a pânzei și echivalentul său estetic îi corespunde similitudinea globală a operei și a suportului său. Acesta din urmă se prezintă ca un continuum, are un soi de unitate. Nu este vorba de o unitate internă, care este doar aceea a operei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dolarului sau a prețului petrolului (sau scăderea lor), scăderea prețului gramului de aur (sau creșterea lui), declarația administratorului imobilului celui mai apropiat de locul unde se presupune că a fost violată o fetiță, sosirea la destinație a unei ambarcațiuni cu pânze care a traversat Atlanticul sau încheierea etapei Turului Franței, literatura, în sfârșit, când se decernează premii și când pare a fi ea însăși a fi o cursă, cu favoriți, outsideri etc. Surprinse în filmul succesiunii lor sau în juxtapunerea lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
respondenți ar fi rezervați față de o astfel de familie, iar reținerea se poate baza tocmai pe prejudecățile legate de familie în general. Gloria Steinem sugera că mult mai greu sunt de depășit barierele interioare: „...la fel cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]