1,620 matches
-
oară la culcare! Nod viu și pașnic Sunt încrustat în moalele unui trunchi de stejar sunt proeminent ca un nod, mirosul de rășină mă înnebunește e ca un halucinogen super strong când mă gândesc c-o să mă reteze la noapte pădurarul vânzându-mă apoi pe-o jumătate de votcă ordinară mi se face scoarța ca pielea de găină ochii mi se bulbucă asemenea mugurilor de măr în luna mai țâșnesc florile somnului în așchii colorate și vorbitoare arse în creuzetul creierului
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
în anul 1673, astfel teoretic putem susține plasarea întemeierii acestei localități ce este menționată ca hotar pt Ruscani (Buznea), mai devreme de anul 1673...și nu în sec al XIX-lea! Până în anul 1800, exista o construcție padurărească locuită de pădurari care supravegheau exploatarea forestieră, care aparținea boierilor Sturza care locuiau în palatul din satul Miclăușeni, comuna Butea. Au venit aici tineri din părțile Ardealului și ale Bucovinei, precum și din satele vecine, și au construit case de lut pe locul actualului
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
și august }, interesați de calitățile extrem de variate , nutritive și medicale , ale afinelor. În legătură cu plantarea pădurilor și aceasta reprezenta o sursă importantă de venituri la care participă întreaga familie. Bărbații scoteau manual rădăcinile arbuștilor tăiați în timp ce femeile , sub atentă supraveghere a pădurarului , săpau gropile pentru brazi , iar copiii așezau brazii în gropi și acopereau rădăcinile acestora cu pământ bine bătătorit. După 1990 această " ocupație " a fost practic desființată. Numărul redus de locuitori raportat la suprafață de teren existența și tendința de diminuare
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
este relevat printr-un semn distinctiv, constând în elemente de port și podoabe specifice. În ajunul Crăciunului, ceața de feciori pornește spre biserică alături de muzicanții dinainte stabiliți, pentru a primi binecuvântarea preotului. Merg apoi să colinde preotul, primarul, dascălii și pădurarii, fetele de măritat, după care începe colindatul fiecărei gospodării. Pe drum de la o casă la alta, ceața merge manifestandu-se zgomotos. La intrarea în casă, colindătorii dau binețe în formule simple și adecvate momentului - "Bună seară lui Ajun" - apoi ceață
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
săteni nu-și mai duc oile și vitele la munte, părăsind pur și simplu aceste obiceiuri. Puțini țărani actuali se mai duc iarna la pădurea de lângă sat să-și aducă lemne cu „tânjala" sau cu carul ( căruța ), preferând cumpărarea de la pădurari sau de la sătenii din satele de sub munte „descurcându-se" în stil modern. Spre deosebire de sătenii din alte sate (din jur și din țară) „livedenii" de azi păcătuiesc față de generațiile anterioare prin renunțarea în folosul statului (a ocoalelor silvice) de către actuala generație
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din Finnmark din nordul extrem al Norvegiei, erau experți la călătoriile prin zăpadă, astfel că Nansen a recrutat doi membri ai acestei comunități, și . Restul locurilor au fost ocupate de , fost căpitan de vas care lucrase cel mai recent ca pădurar; , ofițer al armatei, și , o cunoștință a lui Sverdrup. Toți aveau experiență cu viața în aer liber în condiții extreme, și toți erau schiori experimentați. Chiar înainte de plecarea grupului, Nansen a participat la o examinare formală la universitate, care acceptase
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
dascălului bisericesc în casa particulară a zidarului Ion Român. Școală purta denumirea de „Trivial Schule” având ca prim învățător pe Ion Talpariu. În anul 1855 școală este mutată în casa morarului Karl Postatny. Între anii 1856-1857 școală funcționează în casa pădurarului Brazza. În anul 1856, sub îndrumarea preotului Mihai Pitey, s-a început construcția localului de școală pe un teren în suprafață de 22 de prăjini, teren cumpărat de la dascălul bisericii Constantin Nistor. O a doua școală, înființată pe langă școală
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.<br> a fost membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a născut la Château-Thierry, în Champagne, la 8 iulie 1621. Tatăl său a fost Charles de La Fontaine, maestru de vânătoare și pădurar al ducatului de Château-Thierry, iar mama sa a fost Françoise Pidoux. Familia sa făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. Jean, cel mai mare copil, a fost
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
1757-1842), fiica preotului Mihail de la Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" din Iași. Aceasta viețuia ca rasoforă în Schitul Topolița din apropiere, cu numele de sora Olimpiada. Ea a dobândit mai multe terenuri în poiana Văratec, de la marele vistiernic Deleanu și de la pădurarul Ion Bălănoiu. Sfătuită de starețul Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
îndeplinit și funcția de primar al localității în primii ani de după Marea Unire din 1918. El și-a petrecut primii șapte ani din viață în satul natal (Cenade). Vorbind despre copilăria sa, pictorul povestea astfel: "„M‑am născut în cantonul pădurarului, între doi munți printre care curge o vale (...). Probabil că stând pe aceste înălțimi m‑am învățat să văd lumea de sus“". A studiat la Școala Medie de Arte Plastice din Cluj și a absolvit apoi Institutul de Arte Plastice
Viorel Mărginean () [Corola-website/Science/307383_a_308712]
-
să își procure cantități însemnate... Astăzi, mergând pe lângă munte înspre Râpa dracului, se mai pot observa conductele de țiglă sfărâmate, precum și o placă memorială ridicată altui inginer al orașului, "P. Bartusch". Renovat de curând, după ce a suferit un incendiu, «Casa Pădurarului» este un restaurant rustic așezat la poalele Tâmpei, aproximativ la jumătatea aleei pietonale de acolo. Construit la începutul secolul al XX-lea, servea ca popas brașovenilor care se plimbau pe Promenada de sub Tâmpa. De lângă această locație pornește telecabina care, în
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Brașovia sau drumul pentru mașină de „la iepure”. Cei neobișnuiți cu drumețiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute. Priveliștea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra orașului, iar
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
anul 2017, Țiolkovsxi a fost cel care a descoperit principiile rachetei multiple, precum și înlocuirea combustibilului solid cu un amestec de oxigen și hidrogen lichid. s-a născut pe 17 septembrie 1857, în Izhevskoye, regiunea Riazan, Rusia, într-o familie de pădurari. Tatăl, Edward Tsiolkovsky, a fost polonez, mama sa, Maria Yumasheva, era de origine tătară. La vârsta de zece ani, ca urmare a unei scarlatine, auzul i se diminuează considerabil, iar școala tradițională îl respinge. Înclinația fiului spre invenții l-a
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
fântână. Păcală însă nu moare și își continuă drumul spre târg. Pe drum, el se oprește la umbra unui stejar secular și îi vinde vaca fraților săi pentru 35 de galbeni. Întorcându-se spre casă, el trece pe la nevasta unui pădurar (Vasilica Tastaman), unde înnoptează. Păcală vine după bani în săptămâna următoare, dar copacul rămâne mut; supărat, el îl taie și găsește la rădăcina acestuia o comoară ascunsă, din care nu-și ia decât suma de bani cu care se învoise
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
următoare, dar copacul rămâne mut; supărat, el îl taie și găsește la rădăcina acestuia o comoară ascunsă, din care nu-și ia decât suma de bani cu care se învoise. În drum spre casă, el îi păcălește din nou pe pădurar (Ștefan Mihăilescu-Brăila) și pe perceptor, precum și pe nevestele acestora pe care le seduce. Aflând că Păcală găsise o comoară, cei doi frați îl conving să le arate locul și lor, spunându-i la plecare să tragă ușa după el. Cei
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
tânărul se dovedește mai isteț și le dejoacă planurile. El doarme în aceeași cameră cu preotul (Teodor Pîcă), iar bandiții îl ucid pe acesta din urmă. Plecat de la han îmbrăcat în hainele preotului, Păcală îi „spovedește” pe perceptor și pe pădurar care îl anunță că vor să-l ucidă pe cel care le-a rușinat nevestele. Pe urmele lui pornesc și hoții. Într-un final, el este prins și judecat pentru uciderea preotului. Tocmai pe atunci trecea prin zonă o vânzătoare
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Păcală vinde vaca fraților săi unui pom în trunchiul căruia dă de o comoară din care, însă, cinstit, își ia doar cât tocmise. Datorită istețimii, scapă de tâlhari, îi păcălește pe notar și pădurar, și ajută o mireasă să fugă în ziua nunții. Personajul emblematic al umorului nostru popular (evocat încă din 1920 de Aurel Petrescu în animația sa și, mai târziu, tot de acesta, în 1926 în Păcală și Tândală la București, cu
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
trecere în Țara Românească și Moldova erau riguros supravegheate, ca nu cumva capii revoluției să fugă acolo. Guvernul din Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, căpeteniile lor fiind preoții greco-catolici din acel sat
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
la Paris și Monte Carlo pe jocuri de noroc și pe femei, Andrei Morudzi s-a retras de lume în castelul strămoșilor de la Moruzeni, unde duce o existență izolată. Puținii săi vizitatori sunt oameni șterși și de nivel inferior: un pădurar grobian, o fostă iubită abandonată, un preot de țară, șeful gării și fiica acestuia, venită de la pension pentru a se mărita. Fata inocentă este sedusă de distincția nobilului și, refuzând perspectiva unei căsătorii aranjate și apoi a unei existențe banale
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
cabaret din București și actuală proprietară a unui atelier de croitorie. A doua etapă a filmului începe în anul 1935. Prințul bătrân (interpretat de Sergiu Nicolaescu) invită la masă în castelul său câțiva localnici vecini cu care menținea unele relații: pădurarul Vasile Gărdescu (Valentin Teodosiu), rămas și el necăsătorit din cauza caracterului meschin și al duplicității femeilor, preotul Anton (Cristian Șofron) și preoteasa (Diana Dumbravă), șeful de gară Take Criveanu (Florin Zamfirescu), însoțit de soția (Marina Procopie) și de fiica sa, Ana
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
reproșează că trăiește în afara realității într-o țară în care totul este prăfuit, la care prințul afirmă că el preferă să trăiască pe culmi, în izolare, decât să se coboare la nivelul lumii vulgare, față de care manifestă un „olimpian dispreț”. Pădurarul Vasile Gărdescu îi reproșează lui Morudzi că își umilește vecinii, invitându-i la masă, deși aceștia nu se ridică la nivelul său. Gărdescu îl consideră pe prinț inuman pentru că refuză să coboare printre oameni și să ducă o viață simplă
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
nuduri ce exprimă un subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou se observă forme aspre, colțuroase ce sugerează tragicul. Chiar și pe chipurile pure ale copiilor pictați de acesta se întrevede o umbră de tristețe („Fetița pădurarului”, „Cătiușa Lipoveanca” sau „Fetița olandeză”). În picturile înfățișând naturi moarte Tonitza înfățișează obiecte de artă populară și sporește luminozitatea culorilor. Tonitza nu este numai pictor ci și un desăvârșit grafician, profesor pentru elevii săi printre care se număra și Corneliu
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Rory Calhoun), despre care ea crede că este proprietarul terenurilor din apropiere. Loco nu are nici cea mai mică problemă în a-și transfera afecțiune către tânărul și arătosul bărbat, cei doi logodindu-se. După ce află că este doar un pădurar, care are grijă să nu izbucnească incendii pe unul din terenurile "lui", Loco este foarte dezamăgită, dar îl iubește și este dispusă să treacă peste dezavantajul lui financiar. Cea de-a treia membră a grupului, Pola (Monroe), este mioapă plină
Cum să te căsătorești cu un milionar () [Corola-website/Science/312123_a_313452]
-
al XVIII-lea. Localitatea Boian a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Conform unei legende locale publicate de profesorul Vasile Bizovi, satul a fost fondat acum 900 de ani într-o poiană de către un pădurar ce se ocupa cu creșterea cirezilor de boi. Poiana s-a extins pe măsură ce codrii au fost defrișați și pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-a format un sat denumit Marele Boian . În Evul Mediu, drumul comercial care lega orașele
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
toponimia acestor plaiuri chiar s-a păstrat un luminiș, la buza pădurii, cunoscut sub numele „La mănăstire”, nume parcă predestinat să brăzdeze veacurile tulburi spre zorii unei renașteri. Cei care poposeau fie și pentru cîteva clipe în acest loc, (ciobani, pădurari, localnici), simțeau un fior duhovnicesc aducător de pace și liniște lăuntrică. Simțămînt firesc, cîtă vreme pămîntul acesta era îmbibat de sîngele sfințit al martiriului acelor călugări. Așa se face că în anul 1991 un colectiv de fruntași evlavioși ai comunei
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]