2,791 matches
-
s-a făcut și mai slabă și mai mică și mai tăcută și mai atentă. N-a mai gătit, doar a tors, iar firul ei era mai subțire decât orice fir tors vreodată de o femeie, ca un fir de păianjen. Apoi într-o zi, s-a făcut nevăzută. Hainele îi rămăseseră în așternut și cele câteva inele stăteau acolo unde ar fi trebuit să-i stea mâinile. Nu se vedea nici o urmă de pași. A dispărut pur și simplu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai putut închide ochii în acea noapte. În curând, prin ferestrele care ajungeau aproape până la tavan, a început să se strecoare lumină. Când razele răsăritului au umplut camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povestise bunică-su, și unde se țin rolele cu filme interzise, care nu se dau la cinema niciodată, că acolo există toate filmele despre care noi auziserăm numai, fără să le putem vedea vreodată, toate cele șase episoade din Omul Păianjen și filmele cu Tarzan și Zorro și încă o mulțime de alte filme cu indieni și cowboy. Apoi am bătut palma și l-am rugat pe Janika să taie pariul, dar fără să-i spunem pe ce pusesem pariu, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
greu, trebuia doar să știi să dai din coate și să te împingi și să știi unde anume să te-așezi în mulțime, pe vremuri intram adesea în felul ăsta, când nu mai prindeam bilete la Colosul din Rodos, Omul păianjen, Șeriful din spațiu sau la Hercule cucerește Atlantida, însă pentru filmele care rulau în ultima vreme nu mai merita nici măcar să faci blatul, că erau numai filme de doi bani, cu partizani și războaie, de genul Al șaptelea tovarăș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzunar o cheie. Trece pe lângă mine și deschide ușa apartamentului 32 - apoi se întoarce în fine către mine. — Intră. DOUĂZECI ȘI DOI Mă trezesc cu un tavan crăpat și murdar deasupra mea. Ochii îmi poposesc pe o pânză uriașă de păianjen din colțul camerei, apoi coboară în josul peretelui spre un raft rahitic înțesat de cărți, casete audio, scrisori, ornamente vechi de Crăciun și chiloți aruncați. Cum am putut să trăiesc în mizeria asta vreme de șapte ani ? Cum de nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strîng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă mărginesc să surîd și iau o nouă Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gînd să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strîmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adînc. — Încă... te mai gîndești la el, spun șovăind. — Da, mă gîndesc foarte des la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gînd să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strîmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adînc. — Încă... te mai gîndești la el, spun șovăind. — Da, mă gîndesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Tatălui? - Cine te-a Învățat să vorbești așa, de parcă ai fi Tatăl? - mă Întrebă păzitorul deodată. Pfuuh. Câteodată credeam că Tatăl a pus la cale vorbele din cauză că voia ca oamenii pe care Îi iubea să le Întindă capcane celorlalți. Precum păianjenii care - - Așa m-am născut, am zis, Începând să țes Împrejurul lui plasa vorbelor. Cu puterea asta. De-aia și cred, câteodată, că sunt Tatăl. Când mi-e frică Însă, mă rog și eu de el, așa cum te rogi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era soarele ăsta totuna cu cel de acasă? Dacă da, cum de făcea aici asemenea prăpăd? Te pomenești că, tot mergând spre Miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme. Dar, dacă ne-am juca Întocmai de-a Krog, fără Îndoială că am muri, fie noi, fie tu. Întâmplările toate, știute sau neștiute, Încheiate sau neîncepute, alcătuiesc o singură pânză de păianjen și, dacă ar apărea doi Krog deodată, pânza s-ar rupe În dreptul tău, căci Krog ar fi prea greu. - Ce vrei să spui cu asta? - Că ai voie să faci și ce n-ai văzut În joc. Jocul, de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
te pun să te gândești mai mult decât trebuie. Înainte de vorbe, când era să pornim o luptă de sânge, o porneam și gata. Acum Însă, vedeam cum lupta de sânge nu era decât un singur fir dintr-o pânză de păianjen. Un alt fir era ceea ce puneam eu la cale, un altul era ceea ce Scept punea la cale, un altul era ce credeau oamenii despre mine, un altul era ploaia, un altul era soarele, un altul era ce rămăsese după Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pruncii, un altul era ce va rămâne după lupta de sânge, un altul era Gerul cel Greu și tot așa, tot mai multe fire, nesfârșit Împletite, gata să se rupă la fiecare boare. Gata să-l lase fără de hrană pe păianjenul ce țesea firele. Pfuuh. Krog se lupta cu niște oameni. Krog trebuia să-i Învingă pe acei oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de tot, sperie-l. Ca să-l sperii bine, supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de tot, sperie-l. Ca să-l sperii bine, supune-l astfel Încât să n-aibă habar că e supus. Dacă nu știe că e supus, pânza de păianjen n-o să se clatine prea tare. Asta era un altfel de călătorie - lungă, tare lungă - și ca să ajung până la capătul ei, lupta de sânge nu era decât cel mai mărunt pas. - Uite cum o să facem, le-am zis Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
BĂRBATUL CU BASTON: N-au ele de ce să se sinucidă. Numai oamenii se sinucid. Animalele nu se sinucid. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Asta era odată. Acum însă totu’ e pe dos și te poți aștepta la orice. Ai auzit că femela păianjen își mănâncă masculul? E? Ce părere ai? BĂRBATUL CU BASTON: Îl mănâncă pentru că așa sunt făcuți ei, să se mănânce între ei. Dintotdeauna s-au mâncat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da, dar știința demonstrează că în ultimul timp se mănâncă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
altfel. Trebuie să mă înțelegeți. Dacă nu-l omor nu pot să mă liniștesc. ARTUR: Cum credeți. Nu e bine să trăiești tensionat. GUFI: De altfel, nimănui n-o să-i pară rău după această scârbă, după acest vierme, după acest păianjen. Nu vi se pare că are un ochi de vierme? Un ochi bulbucat și speriat? Un ochi roșu și vânăt, un ochi ca o gaură neagră, prin care curge o zeamă urât mirositoare? ARTUR: Tot ce-ați spus este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chiot de bucurie de parcă s-ar fi întors Iisus. Ceva deosebit de înduioșător între relația dintre noi au fost vinurile. Kraft știa despre vinuri mult mai multe decât mine și deseori aducea acasă pentru masă adevărate comori acoperite cu pânze de păianjen. Dar, Kraft avea întotdeauna un pahar plin în fața lui, când ne așezam să mâncăm, vinul era numai pentru mine. Kraft era alcoolic. Nu reușea să bea nici măcar o înghițitură de vin fără să înceapă o beție care putea dura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sale cuvinte. Atingerea universalității plecând de la faptul particular era o tehnică îndrăgită de Sui, care studiase în India filosofia speculativă cu Nampuseptari. Îmi arătă o nouă rană la picior, dar eu nu mă simțeam dornic să-i cunosc necazurile. Un păianjen își abandonă un fir de pânză în bătaia vântului. Poate că-l agățase chiar de Sui. Detectam numai un segment subțire care ar fi putut fi agățat oriunde. Văzui că fratele Wang abandonase și el găleata cu apă și peria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]