1,696 matches
-
că urcându-se în tren, încheie definitiv o etapă din viața sa. Așa și era. La urma urmei nu era decât același om obișnuit. Când privi din tren mugurii roșiatici ai unor copaci ce păreau ca niște pete risipite icicolo pălind într-un verde deschis observă că sezonul cald începuse cu o strălucire. După cum vedea el lucrurile cu mintea limpede și înviorată, ajunse la concluzia că în viață trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai făcut. De
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se întâmplă. Alin aruncă o privire în jurul lui ca și când ar fi dorit să nu-l vadă nimeni. La un moment dat, Alin se ridică de la masă și se îndreptă cu precizie spre Nicole, reușind să-și țină echilibrul emoțional. Ea păli ușor la apropierea lui, fără a putea lega vreo vorbă în acel moment. El se aplecă cu eleganță aproape de chipul ei întrebând-o în șoaptă cu multă politețe:Sunteți singură, domnișoară? - După cum vedeți nu mai e nimeni cu mine. - Atunci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spun: mai vin și cei curioși care îi interesează cum mai stau lucrurile în familia mea. Să mă ierte Dumnezeu, mă uit pe vizor și nu le dau drumul, niciunuia. Găsea că toate acestea au o logică. Florile de tei păliseră, trecuseră de apogeul frumuseții lor, amintind de nostalgia timpului trecut când ei se plimbau umăr lângă umăr, auzindu-și respirația unul celuilalt, transformânduse în una singură. - Căsătoria noastră oare nu înseamnă nimic? Viețile noastre! Îmi țin viața încuiată. Da. Mam
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se dezvoltă nestingherit, clișeele care-l compun neputând fi corectate de prezența modelului real. Cu alte cuvinte, existența „evreului real” probează inexistența unor vicii puse pe seama „evreului imaginar” și, ca atare, portretul negativ al acestuia din urmă ar putea să pălească. Pentru istoricul Josy Eisenberg, În Europa medievală - Vestică și Centrală - evreul a fost receptat ca „o ființă demonică, vândută Satanei”. Evreul avea coarne și miros respingător, „adică cele două atribute principale ale Diavolului”. „Identificarea este totală - continuă Eisenberg -, imaginea reală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la catedră 7 (șapte) ore (de acum înainte, la avansare vor avea prioritate cei care stau la facultate de dimineață pînă seara. Portarii, în acest caz, au șanse să urce ierarhiile universitare! și multe altele, pe lîngă care bietul Urmuz pălește...). Cu riscul de a-mi ieși puțin din mînă, voi încetini puțin scrisul. Ai făcut bine că n-ai pus cronica edițiilor. Acum, pentru martie, voi trimite ceva, și anume: despre vol. Junimea și junimiștii (Ed. „Junimea”, 1973). La Cronica
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vezi?... Du-te înapoi în vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa ce e rău, Ce e bine, că are cine și asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară”! Nu mai striga că ,,se vor dărâma”, Ai grijă de cocioaba ta, Că nu te mai ține până-n primăvară! Și nu mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
când, dintr-odată am văzut pe cei doi vlăjgani ai Mariței venind în goană spre mine și fără să spună o vorbă au început să dea în mine, parcă pe întrecute. Loveau peste tot, eram căzut jos și ei mă păleau peste picioare, pe spinare, în cap, unde apucau. Bietul Gheorghiță striga la ei să mă lase în pace, încerca să tragă de ei să-i dea la o parte, dar ce poate să facă un copil de treisprezece ani în fața
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai simțeau încă oboseala zilei de ieri, de la prașila a doua la porumbul semănat, la locul numit «în Speia». Soarele trimitea primele raze pe cerul pe care se mai întrezăreau stelele nopții iar luna, cât era de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
piatră și cărămidă, probabil cu o pătură de locuitori mai înstărită. Deși pustiu peste tot, peisajul ne-a bine dispus și înveselit. Azi a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un oraș pustiu și ostil (senzațiile se amplifică și din cauza vremii aspre) până la ora 10 când se deschid muzeele. Nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tăind lemnele, ar fi chiar liniște. Trebuie montate băncile din bușteni de brad că poate înaltul oaspete o să vrea să se așeze pe vreo una din cele multe confecționate și așezate astăzi prin curte. Dar toate cele de mai sus pălesc în fața următoarei relatări. În jurul prânzului, înainte de a ne așeza la masă, una din pictorițe apărută peste noapte și fără a fi nominalizată inițial în tabără, acceptată doar pentru meritul de a fi prietenă cu soția nu se știe cărui vice
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
epuizat și prins Într-un cul de sac din care nu mai știam cum să ies. Încercasem de câteva ori să Încep proiecte În limba engleză, citeam cu trupa „La Mamei“ diverse piese de Shakespeare și Brecht, dar parcă totul pălea În comparație cu forța unică a silabelor antice. Mă vedeam blestemat de zeii Olimpului să rămân toată viața forțat să pun În scenă doar piese În limbi pe care nimeni nu le Înțelege. Dar iată că acum ni se propunea să montăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
după premieră, Brian McMaster m-a Întrebat: „Nu-ți amintești dacă ai primit cumva, cu câțiva ani În urmă, o telegramă cu o ofertă să montezi Traviata? Cum nu mi-ai răspuns, mă Întreb dacă a ajuns la tine!“. Am pălit de uimire. Sigur că o primisem, dar crezusem că era un banc de-al lui Ivan Helmer, bunul meu prieten din Institut, de la clasa lui Penciulescu. Uneori plecam Împreună după cursuri la Opera Română din București să vedem câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încordați din cauza Întunericului care se lăsase asupra pământului - pe care nu-l observasem coborând - și a goliciunii boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat atârnat de pământ cu susul În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i scris, în frunte ți-i pus". De-o hi să nu pierim, nu pierim! Ei și?! Că doar nu de florile merișorului, pierim... De pildă, pe mine, m-or crestat și ungurii, m-or străpuns și tatarii, m-or pălit și turcii... Și, iaca, sunt sănătos-tun! Numa' sabie leșască n-o apucat, încă, să mă însemne. Vorba ceea: "Soiu' rău nu piere!" hâhâie el. Și-apoi, decât întins pe crivat, afumat și jelit de șăpte bocitoare ce urlă, trag la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat destulă bătaie de cap "părintele" aista al Domniei tale. Pe tatăl meu, iartă-l, bâiguie ea, gata să izbucnească în plâns. Iaca, ți-i dor, grăiește Ștefan domolit, cu blândețe chiar. Te-nțeleg... Și pe mine, în pribegie, mă pălea un dor nebun. Acu, ce ți-i Țara Românească, ce ți-i Țara Moldovei? Am bătut-o cu piciorul în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare?! țipă Voichița. Maria pălește: Adică... adică vrei să spui că Ștefan... Asta înseamnă că Ștefan te... Mai bine-i erai ibovnică, spune ea dezamăgită. Dacă nu-i ești încă, o să-i fii, zâmbește Maria, mângâindu-se cu gândul. N-ai grijă... Ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumea unui Averell Harriman : „Câte divizii are Papa?”. Triumful oligofreniei S-au împlinit patru decenii de când în sinistra toamnă a unui an bogat în dezastre s-a săvârșit o crimă atât de cumplită, încât însăși stupiditatea ei strigătoare la cer pălise sub imensa ei oroare. Un om de geniu, dătătorul unei opere a cărei incredibilă vastitate îngreunează cunoașterea nenumăratelor ei splendori, a fost smuls într-o seară din sălașul muncii lui de savant, târât în bezna unei păduri, batjocorit și ucis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
încăpea nici o variantă, nici o alternativă. * Sărbătoarea Paștelui (însoțită de alte "paște", la catolici și evrei), toate petrecute aproape în același timp, constituia, în anii interbelici, o jubilație generală. E drept că, în această ambianță, întrebările filosofice se estompau și mirările păleau. În acea vreme locuiam într-o vie mărginită de o mulțime de arbuști în care, în Secare zi, în preajma Paștelui, se petreceau micile explozii de inflorescențe care îmi umpleau sufletul de încântare. Între rândurile de vie înfloreau (toți odată, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să militeze împotriva speciismului (șovinismului de specie) într-o lume în care drepturile minoritarilor (oameni, semeni) sunt încă atât de greu digerate. La noi „mila” este mult mai prețuită decât respectul rațional. Cu alte cuvinte este de așteptat să ne pălească oarecare duioșie și compasiune ca să devenim agenți morali. Nu considerăm că avem datorii morale față de cei care nu fac parte din comunitatea „noastră”, din „tribul” nostru, ce să mai vorbim de specie. Din această pricină, tot ce ne dezgustă, ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
întrebăm dacă în activitatea sa de domnitor tot ce apare ca fiind fericit conceput și dus la bun sfîrșit nu este fructul sfaturilor materne, clarvăzătoare și precaute. Cînd a rămas orfan, supus propriilor înclinații, țarul bulgarilor și-a văzut steaua pălind din pricina greșelilor personale sau a dificultăților împrejurărilor. Ca fizic, avea o față prelungă, dominată de un nas burbonian, pe care îl numea el însuși "victima" (die Dulderin), între doi ochi mici sclipitori de inteligență și de o maliție aflată tot
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
soldați alături de soldații români, merita stimă, dar acest efort de a salva onoarea nu compensa rezultatul negativ al ofensivei ratate, din cauza armatei rusești în descompunere. În acest război, interminabil, cu măceluri fără rezultat, în Italia, ca pretutindeni, steaua lui Cadorna pălea văzînd cu ochii. După prima ofensivă inamică asupra localității Asiago, oprită în ultima clipă, dar care a ciuntit o fărîmă din teritoriul național, prestigiul comandantului-șef a rămas știrbit. Aflat în subordinea sa, un șef de corp de armată, Cappello
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
țară, Marta Petreu, în Franța, Alexandra Laignel-Lavastine; cea de a doua n-o pomenește decât la bibliografie pe cea dintâi, deși s-a slujit de scrierile ei cât a putut...) E drept că după război steaua Gallimard-ului a început să pălească. Nu zic că s-a stins... Dar obține lumina indirect. Nu-și mai descoperă scriitorii, îi recrutează după ce au fost descoperiți de alții. Așa s-a întâmplat cu protagoniștii „Noului Roman”: descoperiți și publicați mai întâi de Minuit, de Jérôme
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
sub pălăria PSD. Ne vom apăra sărăcia, și nevoile, și neamul. Hănescu, Mergea și Tecău sînt prea tineri, Voinea are complexul Cupei Davis de cînd cu mingile de meci irosite în fața Olandei. Pe Pavel îl dor șalele. Dar toate astea pălesc în fața sublimului tablou de familie înfățișînd șase primari de sector încinși cu eșarfe tricolore, filmați abundent pe post de patroni fizici și spirituali ai loburilor și așilor. Domnul prefect Oprea se îndeletnicește uneori cu tenisul și se zvonește că s-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
iubește dezvoltarea planică proporțională, fiindcă Dumitru Dragomir nu se poate opune și fiindcă Mircea Sandu nu comentează. După propriile declarații, Dumitru Dragomir se îndrăgostise dureros de dulce de varianta cu 12 echipe. Numai că amorul înflăcărat, adolescentin și total a pălit în fața rațiunii. Iar glasul rațiunii îi șoptea președintelui Ligii că, din 12 echipe, șase vor fi din București, două din Ploiești și două din Craiova. Ceea ce ar fi însemnat un fiasco demografic, despădurirea de tradiție a unor străvechi leagăne ale
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
britanic de frunte, traseul lui Mutu ar fi fost cu siguranță altul. Manchester înseamnă forță și eficiență, Arsenal, sobrietate și eficiență, Liverpool, tradiție și eficiență. La Chelsea, eficiența există doar în deziderate, tradiția e incertă, forța e discutabilă, iar sobrietatea pălește sub dimensiunea scrîntelii piramidale a lui Abramovici. Așadar, premisele ratării boeme sînt îndeplinite cu vîrf și îndesat. Cînd mister gospodin Roman toacă agoniseala petrolului siberian pe băieți cu cercei mulți și victorii puține, ai toate șansele să te molipsești de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]