1,764 matches
-
pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pare că nu ideile au importanță; oricum timpul le schimbă în erori. Importanți sînt oamenii, care vor să trăiască fiecare în felul său. Trăind - iubesc, urăsc, suferă, ca să ajungă undeva. Se află sub imperiul unor biete sentimente în fața cărora ideile pălesc. Mă îngrozește planificarea sufletească. În numele unei idei impuse, cum să-l urăsc pe cel pe care l-am stimat? - Ochiul tuturor se va forma în lumina unei necesități deplin înțelese. Aceasta este legea iar înțelegerea ei dă sentimentul libertății. Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un chef să le ascult poveștile iar stoica lor cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl călca o oaie ori îl împungea un bou. Nostalgia mi se agăța de suflet ca pîcla după ploaie de crengile unui brad. Cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Două zile carceră într-o celulă cât un dulap închis ? Beznă perfectă ? — Bineînțeles, se adăugau bătăile de rutină. Batjocura, șicanele, mâncarea ca pentru porci. Nici o plăcere să recapitulăm, nu ? Observase, oare, deși ținea de câtva timp ochii închiși, că femeia pălise treptat, tot mai albă la față, cu ochii mici ? — Și pentru ce, în definitiv ? Mereu aceleași întrebări. La care n-ați răspuns. Știau că nu veți răspunde. Poate v-ar mira, dar răspunsurile nici nu-i interesau. N-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum se așteptau toți. Dar, așa cum Îi spuneam și tatălui tău, n-am putut, Doamne ferește, să mă mai apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ani, dar de venit tot vin“ - a zis. „Am de Încheiat o socoteală cu tine, așa că pregătește-te!“ Și ne-a povestit Dock că i-a dat scrisoarea lui Jeter și, cînd a deschis-o și a citit-o, a pălit și l-au trecut fiori și-ți dai seama că din ziua aceea a trăit În chinurile iadului pînă ce le-a ajuns vestea că Ed e mort... pentru că Ed n-a mai apucat să ajungă acolo, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-ai făcut? Asta-i numai isprava ta!“ și s-a speriat și-a pălit, și-a-nceput să tremure și m-a privit și-a zis: „Doamne, Dumnezeule, ce-am făcut!“ și-a străbătut Încăperea și s-a Întunecat, și toți copiii dormeau În jurul meu, și-a ieșit În curte, acolo aveam un smochin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din Keralee, Oklahoma, avea în padocurile sale avicole o mândrețe de producție, formată din găini cu mersul leneș, doldora de carne, cocoși numai de la opt kilograme în sus și curcani așa de mari, că l-ar fi putut face să pălească de invidie până și pe curcanul-șef al Poliției districtuale. Și bucuros era, și mândru era, Bill Crash, cel mai mare crescător de păsări de carne din SUA, fiindcă întreaga producție din acel an, fusese contractată prin contracte ferme și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
adresate de către una din părți (cine mai știe care, fiindcă de acum nici nu mai contează). Pentru mine nu contează nici cine are dreptate în acest dosar și pentru ce se judecă respectivele societăți comerciale. Adevărata problemă, care m-a pălit la fapt de seară, direct în partea stângă a sărmanului meu cap, proprietate personală, făcându-mă să cuget o jumătate de noapte, este durata extrem de mare, la care pot ajunge în România anumite proceduri judiciare. Dar un câștig, se pare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
atît vom fi mai sănătoși. Uraaa!" . Și uite așa, aglomerația din spitale va deveni de domeniul trecutului fiindcă s-a calculat că mai multe șanse are echipa de fotbal a României să se califice pentru Campionatul mondial, decât un amărăștean pălit de boală, pentru un nenorocit de pat, de spital. Dar ca să nu vă tai entuziasmul, (care acum a ajuns sinonim cu tăiatul macaroanei) și să nu vă stresez de tot, în sfânta zi de azi, vă voi demonstra că unii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
rămas în situația de „Mai trage odată". In cap îmi zbârnâia ideea ceea a lui Băsescu, în care el expunea cu aplomb că școala noastră ar fi mai bine să scoată pe bandă rulantă tinichigii. Oare din care direcție îl pălise inspirația? Am găsit până la urmă. Cu voia dumneavoastră voi transcrie aici doar vreo două din pasajele cu pricina, pasaje care pot să constituie „baza" ideilor lui Băsescu. Acestea se regăsesc în cartea de căpătâi a fascismului, Mein Kampf, în care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe un an la camera roșie. Când avea vreo urgență chema șoferul, traversa în goană Pța Victoriei, Pța Matache și frâna scrâșnit la clubul din Pța Gării. Din păcate, ca după orice anotimp strălucitor, frunzele fericirii lui Ionică începură să pălească. De prin noiembrie, cineva - naiba mai știe cine - veni cu îndemnul de a se realiza o emisiune TV cu audiență națională. Motivul? „Să vadă țara, domle, o mostră de îmbinare a profitului cu eleganța, de înfăptuire categorică a horațianului utile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acești câțiva araci dintr-o grădiniță de pe fața Însorită a muntelui. Ei nu sunt multifuncționali, ci frumoși. Muntele e frumos și falnic și măreț și În prezența lor. Tutorii neproductivi care se cred mai importanți decât planta ar trebui să pălească. Cu stimă, dintr-un sat românesc de munte, Zare Popescu. * Încercase, pe rând, să răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
1. Citiți și memorați versurile. 2. Descrieți un iepuraș într-un text în care să integrezi expresiile: se temea și de umbra lui, morcovarul, blăniță cenușie, urechilă. Alegeți apoi un titlu potrivit. 3.Scrieți o compunere cu început dat: „Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată (Emil Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceară cu miere. De la floarea din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de ore care, înmulțit cu douăzeci și șase, să-mi permită să parcurg cursul până la capăt, însemnînd pe margine, după o metodă proprie, cu diverse culori, pasajele mai importante. O săptămână, două, mai târziu, însă, textul memorizat astfel începea să pălească, până ce, în locul lui, rămânea o mare pată albă, cu detalii care rezistau, semănând cu hieroglifele de pe o coloană egipteană măcinată de nisip. Așa îmi explic că, pe lângă întîmplări disparate, îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca mine, însetat de orice fel de dovadă a faptului că opera lui s-a impus în conștiința publică. Cronicile scurte și reverențioase din ziare și din revistele literare - pe care le învățasem, în unele cazuri, pe dinafară - erau nesmenificative, păleau în fața acestei bruște confirmări că lumea mai largă decât această lume mică ar putea ascunde ceva cu totul diferit, ceva nebănuit, viu și arbitrar: cititorii. Acesta a fost primul meu sentiment. Și apoi, desigur, mi-am dat seama că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
faci mereu ceva scandalos. N-are rost să dai o lege scandaloasă și apoi să le lași răgaz să se dezmeticească. Trebuia să vii cu ceva mai rău și mai rău, ca să nu-și dea seama publicul ce l-a pălit. Vezi tu, problema cu cetățeanul britanic este ce nu are o capacitate mai mare decât... un computer personal primitiv, dacă vrei. Nu poate cuprinde în memoria lui decât două sau trei lucruri o dată. Thomas dădu din cap și mușcă pofticios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mihai (fiica). 8 februarie E încă noapte, nu s-a luminat de ziuă. Din blocurile de locuințe se desprind aici câte o umbră, dincolo două, se adună apoi în pâlcuri, îndreptându-se cu grabă spre stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tristețea lumii cu tristețea ta? De ce cobori în durerea ta fără mine? De ce nu înfrângi orgoliul singurătății? Bucuria este pentru toți... Durerea este pentru toți... De ce ți le iei singură? Dă-mi mâna ta desfrunzită, Ochii închizându-și petalele, Fruntea pălind în lumină. Lasă-te în voia vântului cosmic De ne înalță, de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar umila carne
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lumina orbitoare a Paradisului, și caută umbra, obscuritatea „protectoare”. Improvizează o „apărătoare” din frunză de viță! Se înțelege că acest gest nu este decât expresia simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare provizorie: pălește, se vestejește și trebuie înlocuită periodic. Omul ieșise din timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi aștepta și îi pălea cu bățul cel cioturos, cum îi venea mai bine, se mai ascundea prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
topor la ascuțit. Afară era deja glod pe drum și ploua cu găleata. Lupu îi spune nevestei, adică Ioanei: Ioano, ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început toporul să pălească spre roșu, Lupu a început să o înjure pe Ioana: Mi-s morții mătii, Ioano! Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
experiența totalitarismului comunist sau de altă culoare, cu metodele numite concentraționare, cine ar fi vinovat de un asemenea text? Autorul sau istoria? De partea cui ar fi imoralitatea? Și încă, nu cumva, pe lîngă o astfel de carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]