6,259 matches
-
-mi poată da jos colanții. Am tresărit simțind mâinile lui pe piele, reci la început, pricepute ca ale unui chirurg, dar infinit mai blânde. Mi-a mângâiat coapsele, depărtându-le, mișcându-mă după voia lui, ca și cum aș fi fost o păpușă. Nu s-a deranjat să se dezbrace. A îngenuncheat în fața mea, așa cum era, haină, ghete și tot, adâncindu-și gura în mine, apăsat și blând, buze și dinți și limbă. M-am auzit țipând, de parcă aș fi fost străină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru o secundă fața ei s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când în orice moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru o secundă fața ei s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când în orice moment putea să i se desprindă capul și să i se facă țăndări tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când în orice moment putea să i se desprindă capul și să i se facă țăndări tot corpul. Apoi a deschis ochii, fața schimonosindu-se într-un urlet nervos. Nu mai era o păpușă. Acum era ca o fetiță, furioasă pe lume pentru ce se întâmplase. Am știut atunci că va fi în regulă. Aproape că nu a avut nici un semn. Până și fusta i-a rămas întreagă. Aș fi vrut să pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să urc, pentru Dumnezeu! Vreau să mă nasc din nou. Cu ochii plini de sânge plesnindu-mi, mai apuc să-l văd pe prinț. Coboară, mort fiind, drept, în picioare, cu capul atârnându-i în piept, parcă rupt. Ești o păpușă, prințule. Ca și mine. Acum se întâmplă, acum se va întâmpla. Acum! Cuvântul acum îmi stăruie în minte, infinit, și parcă e scris cu sânge de flăcări, așa arde. Simt o fericire uriașă aprinzându-mă din interior. O bucurie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare de adrenalină. Soarele stinse brusc lumina, hotărând să le ofere Ioneștilor și mecanicilor lor șansa de a pune în valoare inegalabila instalație de lumini. Cei șase tresăriră o clipă, mirați, încercând să dea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să intre În legătură cu Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și o tinerețe pierdute și În care, Încetul cu Încetul, descopeream umbra unei iubiri blestemate a cărei amintire avea să-l urmărească pînă la capătul zilelor lui. Pe măsură ce avansam, structura povestirii a Început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor Însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pupile albe ca de marmură. Am Înghițit În sec. Era oarbă. — N-o cunoști pe nepoata mea Clara, nu-i așa? a Întrebat Barceló. M-am limitat să tăgăduiesc, neînstare să-mi desprind privirea de la acea creatură cu tenul de păpușă din porțelan și cu ochi albi, cei mai triști ochi pe care i-am văzut vreodată. — În realitate, experta În Julián Carax este Clara, de aceea am adus-o, a spus Barceló. Ba chiar, dacă stau bine și mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Monsieur Roquefort, constituia Întotdeauna un punct favorabil, Întrucît lui, după clasici, cel mai mult Îi plăceau intrigile cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și muzee pentru a fura păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei. Într-o noapte, cînd dădea buzna Într-o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei. Într-o noapte, cînd dădea buzna Într-o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea bună pariziană, foarte citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea a umezeală, a piatră Îmbătrînită și a lut. Am bătut de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce ne-a fost oferit. Parcă Dumnezeu și-ar fi suspendat legile. Niciodată, În studiile mele asupra fenomenelor naturale, nu am dat peste o ființă care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dat peste o ființă care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
n-are să te bage În seamă. Așteaptă să treacă noaptea și, În zori, amestecă-te printre țăranii care se duc spre casele lor. Poți să reușești, dacă soarta e de partea ta. Dintr-o dată, sienezul sări În picioare, ca o păpușă de paie trasă pe sfoară. Se aruncă peste poet, Îmbrățișându-l și sărutându-l. Lăcrima de bucurie, dinaintea acelei speranțe de salvare. Dante Își feri privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șoareci lipiți pe planșete. Nimeni nu intra înăuntru. Am fost acolo, de două ori. Părea de necrezut. Era ca și cum ai fi trecut de porțile tenebrelor pentru a intra într-un tărâm al luminii. Ai fi zis că este locuința unei păpuși, foarte curată, cu nuanțe de roz și panglici mici, ondulate peste tot. — Ai fi vrut poate să trăiesc în mizerie? mă-ntrebase prima oară Josăphine, căci rămăsesem cu gura deschisă ca un pește scos din apă, plimbându-mi ochii în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nori, același cer, toate astea îmi dau curaj. Ai grijă de tine și fii foarte atent. Te iubesc și te îmbrățișez tandru. A ta, Lyse 16 decembrie 1914 Dragostea mea, M-am mutat într-un loc minunat, o casă de păpuși situată în marele parc al unei frumoase reședințe. Oamenii de aici o numesc Castelul. Exagerează un pic, nu e chiar un castel, dar clădirea e totuși cuceritoare. Primarul a fost cu ideea. Am mers împreună să-l vedem pe proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur, Mama Ploii și Tata Soarelui, cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit nimic, cum să uit ceva?, prima emoție legată de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă, cum să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Păi, e voie? Te ascunzi și tu, după aia ne întâlnim aicișea, la poale de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi, nici nu-ți iese așa bine. S-au certat, acolo, până s-au hotărât care să înceapă. Făceau un om mic, din lut, îl împodobeau cu panglici și cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga ea și începea prima: Caloiene, Ene!/ Cum ne curg lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îi visezi, visezi că te iau la ei, ba nu, nu te pot lua; morții, morții, morții... mie mi se făcuse pielea ca de găină, eram mic și m-am speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă mare, turte speciale și ușor de făcut de copile, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
totuși gândește-te că În cursa electorală predomină bruneții. — Lumea admite acest lucru fără să, conștientizeze, a zis Amory. Vei observa că o persoană blondă trebuie, după părerea lumii, să fie vorbăreață. Dacă o blondină nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încet, dezvelindu-și sânii în liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare lumânare care ardea în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i servise, de spuma caldă și parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]