2,742 matches
-
decât un singur lucru; sunt într-adevăr uniți; gândesc toți ca unul. Desigur că nici unul dintre pederaștii de la putere nu va avea destul simț practic să știe ceva despre diverse invenții, cum ar fi bombele; aceste arme nucleare vor rugini părăsite undeva în beciurile lor. Din când în când, Șeful Statului-Major, Președintele și așa mai departe, îmbrăcați în paiete și pene, vor da recepții și baluri pentru conducătorii tuturor celorlalte țări. Conflictele de orice fel vor fi cu ușurință aplanate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine lecția, Zeliha a lansat atunci o serie nouă, o colecție compozită de imagini pe care o intitulase „administrarea suferințelor stăruitoare ale inimii“. Fiecare tatuaj din această colecție specială era menit să se adreseze unei singure persoane: fosta iubire. Cei părăsiți și cei disperați, cei răniți și cei furioși aduceau o poză a fostei iubiri pe care voiau să o alunge pentru totdeauna din viața lor, dar pe care nu se puteau abține să nu o iubească În continuare. Mătușa Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care nu se puteau abține să nu o iubească În continuare. Mătușa Zeliha studia apoi poza și Își scormonea creierii până când Își dădea seama cu ce animal semăna acea persoană. Desena animalul și apoi tatua modelul pe trupul clientului părăsit. Toată această practică ținea de vechea practică șamanică de interiorizare și apoi exteriorizare a totemurilor fiecăruia. Pentru a căpăta mai multă forță decât adversarul tău trebuia să-l accepți, să-l Întâmpini cu bunăvoință și apoi să-l transformi. Fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Fosta iubire era interiorizată - injectat În trup, și totuși, În același timp exteriorizată - alungată afară, pe piele. Odată ce fosta iubire era localizată pe acest prag Între interior și exterior și abil transformată Într-un animal, rapotul de forțe dintre cel părăsit și cel care părăsise se modifica. Acum Îndrăgostitul tatuat se simțea superior, ca și când cheia inimii fostei iubiri se afla În mâinile lui sau ale ei. De Îndată ce se ajungea În această fază și fosta iubire Își pierdea atracția, cei chinuiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îi face în ciudă rîzînd cu un coleg nepăsător, stupid și incorect ca întreaga situație: adică pur și simplu ignoră și calcă în picioare sufletul lui... din acel moment, ea încetează să se mai numească Angela... Romeo se simte înșelat, părăsit, tăiat și ars cu fierul înroșit... suferă, apoi se enervează, suferă iar, își aprinde țigară după țigară, îl apucă o durere ascuțită în stomac, i se accelerează pulsul, îi pare că se prăbușește totul în jur, toate par dintr-o dată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
clipă. Arăta bine, cu părul lui tuns scurt și statura atletică. Puloverul negru de lână, pe gât, se mula pe pieptul musculos. Era un tip de treabă. Cu toate astea, nu o atrăgea nimic la el. Era ca o casă părăsită, cu ușile deschise și ferestrele sparte, prăfuită și ruginită, scoasă la vânzare de prea mult timp, gata să se prăbușească la prima pală de vânt. — Sam, ai avut până acum cam douăzeci de relații pe termen scurt, nu? Poate câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Trebuie să merg la toaletă. Comandă-mi și mie, te rog, o Margarita cu gheață și cu sare, zise Diane și dispăru. Kitty rămase singură la masă, uitându-se către port. Plaja era goală, parcarea pustie, restaurantul părea și el părăsit, nu mai era decât o masă ocupată, În afară de a lor. Un bărbat și o femeie, Îmbrăcați În haine deschise la culoare, erau profund angajați Într-o discuție superficială despre mașini. Auzea doar frânturi din conversația lor, se gândi că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aveți grijă, nu prea mai am mare lucru pe el. Pedro și Desert Rose plecară, iar Kitty rămase singură În rulotă. Era Întuneric beznă și cumplit de frig. Parcă trăia un film de groază. Se uită pe fereastră, la parcarea părăsită, imaginându-și bande de violatori și de gangsteri ascunși pe undeva, pe-afară, și Începu să-și dorească să fi avut un pistol. Se uită de jur Împrejur, căutând ceva care ar fi putut fi folosit drept armă, În caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajutat să greșesc grav la o vârstă când alții abia își julesc genunchii. Destinul m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu celelalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata, să ne jucăm printre morminte, dar niciodată nu-mi trecuse prin cap să pătrund singur. Dar ziua aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uns. Schimburile, după un anonim În orele fără program, cu cadrele ignorând, după ce pleacă cadrele, între ferestre, „pe caleașcă“, în orele de program, din pușcăriaș în pușcăriaș, sau „la aer“, cică fentând privirea gardianului. Comerțul. Pe bani. Troc. Pentru unii, părăsiți, sursă de mici bucurii, pentru alții, speculații plăcute și apropierea de plăceri de afară. Hoțul nu așteaptă de la stat totul, că moare fără plăceri. Se descurcă. Cea mai proastă țigară e Anghelescu, că e tutunul de așa natură. Hoțul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de soare; Oameni mari și mititei Pun belșugului temei. După ce ne umple traiul Cu licori și cu bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate. După ce ne umple carul Și cămara și hambarul, Cerne nourii prin sită, Ca mireasa părăsită. Îmbrăcată în mireasă, Poposește și la noi; Plouă stele de mătasă Și e rece ca un sloi. Are sticlă între pleoape, Face poduri peste ape, Fără lemn și fără cuie Face zid de cetățuie. Cică ar veni din norduri, Îmbrăcată
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
suferință. Eu, dimpotrivă, sunt convins că fericirea cere un suflet în stare să iubească și obiectele și lumina. ― Ai uitat, iarăși, adevărul. ― Dar obiectele și lumina nu sunt pline de adevăr? Privește mai atent aceste pietre, rămase dintr-o mănăstire părăsită, peste care se ridică iarba. În fața lor, eu am un sentiment "eretic", deoarece nu pot urî iarba care le îngroapă. ― Iubirea ta e, mai degrabă, recunoștință. ― Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește, de fapt. ― Uneori, semăn cu un clopot părăsit, pe care doar vântul îl face să vibreze. Și pot să-mi recapitulez, liniștit, viața. Dar întîlnirea cu Inchiziția m-a schimbat mai mult decât am crezut. Și chiar mai mult decât îmi place să recunosc. ― Iartă-mă că te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
În suita mea se aflau un scrib, doi funcționari regali de nație romană și șase tineri oșteni de vază. După ce văzusem Bizanțul, spre deosebire de tovarășii mei de drum, n-am rămas uluit dinaintea Romei ce ne aștepta la capătul unor pământuri părăsite, insalubre și înțelenite. Dacă de departe totul părea grandios, pătrunzând între ziduri, mi-am dat seama că orașul Cezarilor, megalopolisul care subjugase lumea, era în mare parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită și deja de un an aflată în proprietatea curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag. L-am întrebat de ce și, după ce a făcut gesturi de alungare a Necuratului, omul mi-a povestit cum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Stambul, cu fruntea-n poarta unei case păgâne, cândva în 1812. Atunci însă, în primăvara anului 1510, era hotărât să nu mai ucidă pe nimeni. Faptul că putea să iasă mai înainte de 40 de zile îl încredința că oamenii părăsiți ar putea să trăiască mult și bine după aceea. Deși nu era încă o certitudine. Nu avea decât să aștepte încă patru săptămâni ca să vadă ce se întâmplă cu Augustin. Pe de altă parte, viața lui tihnită s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de liniștit și, pentru că slugile se uitau alarmate, a aruncat peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
această marți a așteptării de fier, Zogru se gândea la Andrei nu ca la un rival, ci ca la omul care îl izgonise din sângele lui, iar Andrei, în apartamentul său din Colentina, începuse să scrie despre suferința unei femei părăsite, nici el nu știa ce-i venise să atace acest subiect melodramatic, dar era prins și scria de zor, despre o femeie, genul pe care nu-l agrea deloc, o femeie gospodină și sufletistă. O chema Sorina și era contabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un colț, mică și mohorâtă. Dar în ochii fetei părea frumoasă, deoarece aici își va întâmpina mama. Va uita că acum patru ani, în prima zi de școală, a fost singurul copil neînsoțit. Tata era la serviciu. S-a simțit părăsită, a venit acasă și a plâns mult fără să o vadă nimeni. Doar Lățosul, un câine mare și negru îi știa zbuciumul sufletului. Din depărtare, un fluierat prelung anunța sosirea trenului. Oare ce cuvinte îi va spune mamei când o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Lacrimilor sau Kaledon cu Fortăreața Spinalonga. Toate aceste denumiri, pentru o singură insuliță, amplasată la intrarea în golf, lângă Elounda, o mică stațiune, exclusivistă unde s-a retras spre finalul vieții Walt Disney. Atât insula aceea mică, cât și cetatea părăsită sunt apăsate de istoria neagră a coloniei de leproși. Fortificațiile datează din 1578, iar în 1584 acestea au fost reîntărite cu noi construcții. Te apasă liniștea aceea mortuară și copleșitor de multă energie negativă, atât de multă, încât mi s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune albă, într-o grădină stearpă și într-o lume moartă... Și totuși, și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente din ferestre se vedeau în jurul casei. Ușa din lemn putred se închidea și deschidea în bătaia vântului. Nedumerit a pornit spre cabană. Chiar înainte de a intra a simțit o răsuflare rece și lungă în ceafă. Inima îi bătea din ce în ce mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am auzit pe Iacob, tată a unsprezece fii, plângând după mama lui, „Ema, Ema”, ca un copil părăsit. Am auzit-o pe Inna mângâindu-l și îndemnându-l să bea, ca pe un bebeluș capricios. În acea zi nesfârșită, nimeni n-a mâncat și nimeni n-a muncit. Seara, am căzut adormită în culcușul meu și am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]