6,411 matches
-
Noaptea avea să-i fie un sfetnic bun. Dimineața cu gândurile încă răvășite și-a făcut o nouă strategie, fiindcă nu putea rămâne la această mină. Primul gând a fost să plece la părinții săi pentru a primi acele sfaturi părintești, care în foarte multe cazuri i-au fost utile. Astfel că a plecat cu prima ocazie ivită în orașul său natal, care avea de asemenea mină. Părinții l-au primit cu bucurie, dar și cu acea tristețe care îi cuprinsese
INGINERUL PARDOS TRĂDAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371133_a_372462]
-
Gheorghe Constantin, ea „purta” însemnele eficienței, era paradoxal „mijlocul educativ” prin care elevii erau stimulați să-și „ascută ghearele”, să-și desfacă aripile și să zboare de unii singuri”. Era, carevasăzică, tăierea „cordonului ombilical” care ne ținea încă aproape de „baza părintească” și la care trebuia să renunțăm cât mai repejor cu putință, orice întârziere însemnând pierderea trenului (pe care cei mai mulți nici măcar nu-l văzuseră vreodată, la propriu!) nu prea încărcat cu daruri (decât pentru cei care „apucau”), trecând în viteză și
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
de muncă silnică, a fost grațiat în anul 1964 de la închisoarea Aiud. Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914 ca al șaptelea copil al părinților Vasile și Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedește o memorie bogată și o vie inteligență, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
l-am respectat și mi-a impus respect prin însăși milostivenia și comportamentul său, prin blândețea vorbelor, prin căldura privirilor sale, prin ceea ce simțeam de fiecare dată când îmi da câte un sfat, nu neapărat duhovnicesc, ci parcă mai mult părintesc!... Mă sfătuia să rostesc rugăciunea: „Închinu-mă sfintelor și dumnezeieștilor tale patimi, Doamne Hristoase, morții, învierii, suirii la ceruri, șederii de-a dreapta Părintelui Ceresc și a celei de-a doua veniri a Ta!” Cel care l-ai cunoscut și ai primit
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
a iertat și povățuit cu vorbe dulci, bine ticluite ca să nu ne smintim, indiferent de greșelile noastre. Întotdeauna, indiferent de persoana pe care o avea în față, manifesta un calm ieșit din comun. Cu vocea caldă și blândă, împărțea sfaturi părintești și povețe duhovnicești. Cei care l-au avut duhovnic afirmă, cu durere și întristare, că era un preot plin de har dumnezeiesc, fiindcă rugăciunile sale i-a ajutat să treacă cu bine peste multe necazuri trupești și sufletești. În sfânta
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
escapadelor în clădiri de oțel și sticlă urcate până la nori, dar oamenii cumsecade au rămas căsenii celor mai frumoase locuințe, simple, mici, primitoare ca un sân...! Așa o dragoste de casă a compus ca nimeni Grigore Vieru în poezia „Casa părintească nu se vinde”. Poetul a scris cum nimeni n-a avut până la el și nu are până azi reputația unei poezii a casei, dar de cântat melodia pe versurile ei, toți o cântă bine. Și totuși... cu sentimentalism mai năvalnic
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
prin țară și peste hotare, la casele de pripas ale românilor plecați prin toate laturile lumii, nu de bine, de rău, de bună seamă! Era o nevoie stăruitoare a inimii fiecăruia mai ales a celor înstrăinați, să asculte mereu „Casa părintească nu se vinde”. Apoi, după cum spiritul întreprinzător al noului își câștigă de când lumea dreptul la dominație, cântecul acesta a început a se auzi ceva mai rar căci a trăi înseamnă și a uita, aducându-ți aminte mai rar de ce a
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
de când lumea dreptul la dominație, cântecul acesta a început a se auzi ceva mai rar căci a trăi înseamnă și a uita, aducându-ți aminte mai rar de ce a fost, chiar fiind vorba despre o capodoperă muzicală! Însă, iată, „casa părintească” se întoarce...! Esența parfumurilor de nostalgie a cântecului casei a fost transgresată de această dată în artă vizuală de către unul și același artist care a și cântat mirabil casa, Paul Surugiu. Fiecare om este copilul cuiva, fiecare casă e raiul
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
de nostalgie a cântecului casei a fost transgresată de această dată în artă vizuală de către unul și același artist care a și cântat mirabil casa, Paul Surugiu. Fiecare om este copilul cuiva, fiecare casă e raiul cuiva...! De aceea, casa părintească, odată cu trecerea timpului însoțește ca umbra gândul omului. A privi o expoziție de case în tablou înseamnă a merge cu ochii de-a lumgul ulițelor unui sat. Aceasta a făptuit printr-o expoziție de tablouri personale, organizată la Palatul Parlamentului
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
împodobit cu niște case ca niște mirese ale sufletelor. Evenimentul a fost prezentat de dr. Doina Păuleanu, director la Muzeul de Artă din Constanța. Aproape în fiecare dintre tablourile pictate de către artistul Paul Surugiu, privitorul identifică un colț de casă părintească și peste tot plutește mireasma patriarhală a satului românesc din fundația căruia s-a ivit țara. Nespus de impresionant a reclădit Paul Surugiu casa cu poveste și istorie, românească, din paste și penel. Tot atât de sensibil pe cât a clădit-o și
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
din fundația căruia s-a ivit țara. Nespus de impresionant a reclădit Paul Surugiu casa cu poveste și istorie, românească, din paste și penel. Tot atât de sensibil pe cât a clădit-o și cu glasul! Prin această expoziție excepțională, cu genericul „Casa părintească” , temele de cleveteală încep să-și stingă tonusul. Paul Surugiu parcurge în salturi drumul către arta autentică. Iar cum niciun bine de pe lume nu e grandios dacă nu e închinat omului, iar nimic din ce e închinat omului nu e
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
avut în sine suficientă valoare pentru a se prezenta singure foarte favorabil. Cu ele, artistul pe care îl cunoșteam cântând, creează surprize frumoase pe un nou tărâm al spiritualității, cel al picturii. Vernisajul expoziției de la Parlamentul României, cu genericul „Casa părintească” aduce în lumină, așadar, casele ajunse pustii azi de pe urma netrebniciei multora dintre locatarii cu stagiu ai „catedralei” politicii șovăielnice românești. Sunt reclădite în „Casa poporului” cu o arhitectură certamente îndoielnic estetică, din București, ca o consecință a ironiei istoriei, casele
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sora Bernardette și-a întâmpinat nepoata cu emoție și cuvinte de bun venit. Simțea în sinea să, că fata avusese nevoie de mult curaj și voință pentru a face pasul, de a lăsa confortul casei părintești și a pleca departe să-și realizeze propriile țeluri. Sufletul îi șoptea că un motiv există și nu unul fără importanță, care o determinase pe fata să plece departe de confortul cu care era obișnuită. Nu era în stilul ei
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
printre astre, cu adâncă durere în suflet! Mămica mea frumoasă Autor: Urfet Șachir N-ai așteptat, mămico, să se sfârșească toamna, Te-ai pornit la drum în alaiul îngeresc, În cântecul divin de la părinți deprins, Ai plecat, mămico, în raiul Părintesc! Și cum mai plouă toamna în lacrimile mele, Pe-alei mai pică frunza plină de rugină, Tabloul ʼcesta trist în sufletu-mi lin rămâne, Căci spiritul tău drag m-a umplut de lumină. Mă uit, mămico, pe banca de sub boltă
MĂMICA MEA FRUMOASĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344824_a_346153]
-
chiar așa să fie? Din mândrie nu i-am cerut lista...dar am încercat să le mai cuget, tardiv, ce-i drept, și din punctul lui de vedere...și din al meu. De câte ori sunt foarte, foarte supărată...fug până la casa părintească...la 25 de km de Timișoara...chit că nu am nici chei. Sora mea “e șefa“. Decât să dau raportul pentru ce mi le trebuie, prefer să nu le cer. Pot să intru, ca în copilărie, în grădină, în curte
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
pavat cu piatră de râu, casele negustorilor evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite, de mirare, erau la fel ca înainte, numai că parcă mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite, de mirare, erau la fel ca înainte, numai că parcă mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau două clădiri. Într-una locuia el cu mama, cu fratele și surorile mai mari, Mărioara și Tudora, tata fiind prizonier într-un lagăr german. În cealaltă casă, în care fuseseră încartiruiți niște soldați ruși se
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
prin tam-tamul propagandistic făcut în jurul lor, mutații geografico-sociale prilejuite de furia megalomanică a industrializării socialiste din anii 50-60. Nonagenarul are bucuria să vadă că măcar una din fetele lui, Angelica Răducanu și soțul ei, Ilie, s-a întors la vatra părintească. N-a recurs din convingere, ci din stringentă nevoie, de nu cumva din disperare, la acest gest salvator. Nu se știe însă dacă familia sexagenară va beneficia pentru multă vreme de avantajele vieții la țară, dat fiind că o boală
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
25 de ani mai devreme. Atunci când Marie Antoinette a auzit că țăranii francezi nu mai au pâine, le-a sugerat să mănânce cozonac. Problema este că în acei ani, Marie avea doar 11 ani și încă mai locuia în casa părintească din Austria. Cel mai probabil, aceste cuvinte au fost răspândite de propagandiștii revoluționari, pentru a ilustra cât de departe de oameni sunt cei care-i conduc. Marele jaf al trenului NU a fost primul film artistic de lung metraj Filmul
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+15 !): MITURI FĂRĂ FUNDAMENT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345953_a_347282]
-
fiecare are drumul său. Al tău este abia la început, al nostru din păcate ... este spre apus, dar asta doar Domnul știe! Indiferent care-ți va fi drumul vieții să nu uiți niciodată locul de unde ai plecat - ulița copilăriei, casă părintească, neamul și seminția din care cu cinste te tragi, curtea unde te jucai cu sora ta mai mică, vecinii și nici dascălii ce-au slujit învățându-te adevăratele valori morale ale societății din care facem parte. Să-i respecți, să
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ISTORIA MOȘNENILOR BREZOIENI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 846 din 25 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Domnul Grigore (Goriță) Oprescu după ce și-a încheiat activitatea profesională și s-a pensionat, s-a retras la casa părintească în Orașul Brezoi. Chiar dacă anii de când a venit pe lume s-au înmulțit ca număr, spiritual său activ, meticulos și plin de energie continuă să-i imprime un suflet tânăr care îi revigorează trupul și menține puterea de concentrare și
ISTORIA MOŞNENILOR BREZOIENI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345989_a_347318]
-
șaptesprezece ani dimensiunile ei interioare căpătau rotunjimile unei iubiri arzătoare fără de care simțea că întreaga ei existență nu ar mai fi avut niciun rost. Copilăria îi fusese oarecum aleasă și fericită, dar ea era ușor rebelă, voia independență, iar chingile părintești nu-i surâdeau deloc, așa încât a plecat de acasă fără prea mari regrete și fără să privească înapoi. Henrich o primisese cu pasiune în atelierul lui, mai ales că avea vocație pentru fotografie, pentru arta de a imortaliza secvențe instantanee
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
casă” și „Autoportret”, „Amintiri de familie”, care îi reflectă pe deplin, stările de spirit, acel paradis pierdut scăldat în nostalgia inerentă vârstei. Poate că poezia cea mai însemnată din acest volum este „Candelă în cer” în care, nostalgia după casa părintească, după măicuța care nu mai este, dar a cărei amintire pâlpâie ca o lumânare la creștetul sufletului, la curtea străjuită de arini și prispa casei, la ploaia parfumată de flori de tei, la poamele din copaci și lacăta pusă pe
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
lac, străbătând o alee umbrită, iar adierea care mișca frunzele îți amintește că ești într-un spațiu sacru, miraculos, după ce ai poposit câteva ore la Casa Memorială M. Eminescu, iar aici poți continua cu introspecțiile asemeni lui. În curtea casei părintești a poetului, se ridică acum câteva clădiri mai noi, care stau alături de cele vechi. Modesta bisericuță din lemn a familiei Eminescu, construită în formă de treflă, având cel mai mic naos pe care l-am văzut vreodată, de un anume
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
astfel imaginea interiorului unei gospodării din zona Brăilei. Momentul șezătorii a fost pus în scenă de elevii movileni sub îndrumarea profesoarei Ionica Ciocârlan, care a mărturisit celor prezenți, cât de emoționată era, pe vremea când mama sa organiza la casa părintească un astfel de eveniment. Cum se umplea casa de femei, veneau nașa, fina, mătușa și vecinele care participau cu plăcere la tors, urzit, curățat porumb și pregătit războiul de țesut așternuturi pentru zestre și nu numai. Cu lacrimi în ochi
COMOARA NEPREŢUITĂ A ROMÂNILOR- de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346035_a_347364]