1,786 matches
-
din țuică de prune aromata și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de arșiță soarelui, un rânjet puțin cam strâmb, ochii mici ascunși parcă după ochelarii de râma din plastic, cămașă de cânepă pătată la guler, cu mânecile roase în coate, ițari cu agățători pentru opinci, încinși cu un chimir lat de piele. Brațele lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci la treburi, dar la cosit era fruntaș. Lama și mânerul cotit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
niște pumni tot peste față. (În acest timp, unul din soldați mă orbise cu o lanternă puternică, iar cel cu câinele abia Își stăpânea fiara ca să nu sară pe mine); Într-o fracțiune de secundă, am văzut că Popescu Își pătase haină de sânge, care-mi curgea din nas și din gură, dar asta nu-1 prea preocupă. În sfârșit, obosit și gâfâind din cauza efortului, Îl aud urlând: „Marș la baraca, banditule, și te spală!” Mi-am luat haină de jos, pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Îngăduința, toți câți vă Întâlniți acolo... Eu ascult orice, altfel nu poți face o analiză pertinenta a fenomenului, dar Alexandru Tăcu nu trebuie luat În serios. El este un retor romantic, care a Îmbrățișat un eroism pueril, ce 1-a pătat cu nisipul Canalului pentru toată viața. După aceasta aventură de teribilism infantil, el s-a alăturat nouă, a desfășurat chiar o muncă utilă, de mare interes, de manager cultural. A cerut chiar să intre În partid. Refuzul categoric l-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în așa fel... Emil BRUMARU Aș fi vrut să scriu în așa fel, încât fiecare cuvânt, auzit (mai ales cel șoptit...) să-și lase ultima silabă pe pat, moale, amețită, sfârșită într-un abandon plin de promisiuni și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Horațiu și Virgiliu posedă-o-mpărăție/ Ca tine ; al lor geniu, cu-al tău în zbor unit,/ Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Ea obține insă același răspuns din partea principelui iritat de versurile imorale : Azvârle-această carte ce mânele-ți pătează/ Și-n sân pe nesimțite otrava infiltrează (III 2). Nu are mai mult succes nici Mecena, care încearcă să anihileze calomniile lui Ibis și să-l disculpe pe Ovidiu de învinuirea că ar fi pus la cale o conspirație, cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
solicitat, zeii prevăzători au pus deja la cale o capcană : ei i-au cerut, simetric, tânărului rătăcit în drum spre Teba, să omoare un bătrân năzuind să ajungă la Kolonos. Prima reacție a lui Eumet, care nu și-a mai pătat vreodată mâinile cu sânge omenesc, este de a respinge oracolul funest drept umbră infernală, pricina rătăcirii și izvorul nenorocirilor (II 3). Presimțind că face obiectul divertismentului lor, tânărul îi întreabă pe zei : ce petrecere sălbatică aflați în jocul cu destinul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
curs dorinței lui nelegiuite, care îl va dezonora pentru totdeauna, fără a putea însă să se abată de la calea impusă de fatalitate : Dispari, șovăială, cumințenia e hărăzită bătrânilor și înduioșarea copiilor [...] dacă voi plăti cu viața fapta mea, disprețul va păta pe veci blazonul meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce ? Pentru o spumă de plăcere, pentru o clipă de extaz ce se va preface în fum [...] Am avut tot
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alungat, el înlătură din cale o nălucă lipsită de viață (II, p. 51). Clienții înarmați porniți în urmărirea conjuraților refuză să-l atingă pe acest Nimeni în togă roșie (II, p. 58) ; regalistul Vitellius respinge și el o siluetă care pătează imaginea viitorului, sărmană umbră (III, p. 68). Însăși condiția umană a lui Petronius este pusă de câteva ori la îndoială. Uimit că o făptură nevăzută îl cheamă pe nume pe el, un sclav netrebnic, anunțându-i libertatea viitoare, Vindicius se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rațiunea și ca voința ? (III, p. 88). Într-adevăr, Gorgias recurge la o armă secretă împotriva dușmanului său bântuit de spaime nedeslușite în nopțile lui de coșmar (II, p. 89) : îi dezvăluie din dosarul întocmit de serviciile secrete ateniene tainele pătate de sânge ale neamului Atrizilor și astfel îl determină să se întoarcă în ținutul natal. Îmbătrânit, dar nu ani, secole, ivit parcă dintr-o altă eră, îndepărtată (III, p. 91), Oreste e silit să se despartă de iubita sa și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ducă să-și cumpere bomboane în timp ce el discuta, dincolo de ușa închisă, cu mama lui. De-a lungul anilor, nu a încetat să coboare din taxi cu pachete mari conținând jucării stricate, haine și pantofi purtați, manuale de școală cu foi pătate de cerneală, dicționare cu file smulse, compasuri dezarticulate, caiete din care rămăseseră câteva pagini nescrise, cutii de bomboane începute, pe scurt, tot ceea ce viața privilegiată a copiilor legitimi lăsa îndărătul ei... Cu diploma de bac în buzunar, bastardul se apucă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui Hector. Înainte de a-și lansa în galop dezlănțuit calul, aruncă o ultimă privire spre casa vecină, ale cărei ferestre proiectaseră în camera lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
valori. Maverick este fiul lui Duke Mitchell, pilot de vînătoare mort în condiții misterioase. Într-o scenă-cheie, Maverick îi face o vizită lui Viper (Tom Skerritt) care îi povestește despre eroismul tatălui său și îi spune că dosarul său era "pătat" pentru că el, Viper și alții s-au rătăcit dincolo de graniță în urmărirea inamicului (probabil în Laos sau Cambodgia) încălcînd astfel ordinele. Maverick îi vorbește despre familia sa lui Viper prezentat el însuși ca un bun familist astfel că Viper ajunge
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a asmuțit poliția asupra voastră. Fără motiv, fără somațiuni legale, zbirii polițienești v-au lovit, v-au rănit cu armele, iar rândurile compacte ale sergenților și jandarmilor călări au trecut peste trupurile voastre strivite. Aniversarea proclamărei Regatului român a fost pătată de sânge. Pe când poporul era măcelărit pe ulițe, în sala teatrului, la adăpostul unui cordon de baionete, îmbuibații regimului, beți de sânge și de trufie, sărbătoreau gloria șefului lor. cetățeni, Sângele fraților voștri n-a curs în zadar, va fi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lideri ai partidului comunist doreau să își păstreze o anumită influență. Spre deosebire de oamenii trecutului, cei noi aveau prea puțină experiență politică. Nu este deloc surprinzător faptul că mulți membri ai fostei elite comuniste cei a căror reputație era mai puțin pătată de regimul anterior s-au întors la putere. Nu este surprinzător nici faptul că noile partide sunt slabe, iar bazei lor electorale îi lipsește sprijinul ferm și fluctuează sensibil. Astfel, surpriza este cu atât mai mare cu cât, în aceste
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fost găsit în apropierea locuinței sale. Fiii săi, Juro și Goro, i-au ridicat trupul cu mult respect și pioșenie, îngrijind de săvârșirea ceremonialului înmormântării. Cei doi fii au jurat să-l răzbune pe tatăl lor, căruia i-a fost pătată onoarea. Lașii au fost eliminați în luptă dreaptă dar, în cursul luptelor, cei doi frați au suferit multe răni grave. Pe un perete erau expuse săbiile fraților Soga. Privindu-le, îți dădeai seama cât de crâncene au fost luptele, după
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
doar să-l vadă de-ndată pe fiul său, astfel că fu condus neîntârziat la căpătâiul acestuia. Cel care zăcea pe patul Îngust, Învelit În pânze albe pătate ici și acolo de sânge, era doar umbra frumosului Bodo. Își recă pătă cunoștința pentru câteva clipe și Încercă cu buzele Învi ne țite să-i zâmbească tatălui său. Bancherul se cutremură. De la moartea soției nu mai simțise o asemenea durere. „Doamne, Îmi iei iarăși ceea ce mi-e mai drag pe lumea aceasta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu fân cu tot, strigă unul. Cum ideea li se păru foarte nostimă, câțiva se repeziră spre bucătării ca să aducă tăciuni aprinși. În acea clipă, intră pe poartă cavalerul Adalbrecht, cu o mână de soldați. Aveau armurile sfărâmate și hainele pătate cu sânge. Se vedea limpede că veneau dintr-o confruntare care nu le adusese noroc. — Opriți, strigă ministerialul. Era furios și plin de ură. Abia reușise să fugă prin În tuneric din măcelul de la Molsheim și Își făcea planuri de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un dinte. Pe patul Îngust, În mijlocul Încăperii, zăcea Adelheid cu mâinile și picioarele legate de stâlpul baldachinului. Hai nele Îi erau sfâșiate, pătate de sânge și fața tumefiată. Nu-l recu noscu pe Simeon și, când cei doi bărbați Începură să-i dez lege legăturile, Încercă să țipe. Dar puterile n-o ajutau, așa că țipătul se preschimbă Într-un vaiet scurt, care le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei. Dar Adelheid dispăru Într-o noapte, luând cu sine numai o slujitoare credincioasă și cartea de rugăciuni a lui Bodo, pe care i-o ceruse bătrânului Urs. Se povestea că prințesa ascunsese Între paginile cărții o bucățică din haina pătată cu sânge pe care o purtase Bodo În ziua când fusese ucis pe Stouff. Nimeni n-a aflat vreodată În ce mânăstire s-a adăpostit. Lăsase pentru Conrad o scrisoare În care-l ruga să n-o caute. „Liniștea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ori Coriolan Gherman, cu toții puternic implicați și cu cunoștințe temeinice despre dedesubturile acțiunii, au refuzat sau continuă să refuze să vorbească despre ceea ce știu, cu toate că acest lucru este în detrimentul lor, fiindcă au rămas, deocamdată, cu o imagine mai mult decât pătată în istorie. Izolarea lor a fost și este totală: timișoreanul Zaharia, de pildă, descris în multe cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ale cărui cămine erau într-o stare de degradare și neîngrijire ce m-au speriat încă din primele momente. La Belapur am ajuns pe lumină - impresie excelentă, la Pune am ajuns pe întuneric - mizeria era la ea acasă: pereții murdari, pătați de sânge, uși la fel de murdare și sparte, cu două-trei rânduri de lacăte înțepenite de rugină, camera... cu opt paturi de fier dotate cu niște saltele negre ce-mi repugnau, pe jos alte saltele, la fel ca primele. Veneam curați și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
n-a reușit să distrugă societatea civilă, în schimb, comunismul, în cei 50 la noi și 70 în URSS, a reușit. Prima ideologie urmărea doar supunerea fizică, a doua te obliga la conversiune. De aici, compromisurile și ipocriziile unei societăți pătate de colaborarea cu călăul. Constatînd, din lipsa documentelor în limbi străine, cvasi-absența românilor din Cartea neagră a Comunismului (tradusă și publicată la noi în 1998), autoarea Insulei Șerpilor prezintă principalul argument al celor care atacă și desconsideră Cartea neagră...: "nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce artă nu e cu risc ? se enervează și mai tare Pribeagu. Poate să iasă o mare varză și să nu prindă... Câte piese proaste nu apar în fiecare an ? Se duce și gata, vai, marele risc ! Ce, o să-ți pătezi cariera, domnișo- rule Cristian ? Or să te dea afară de la Grand Restaurant ? ! Hai, sictir ! Aruncă-te puțin la jocul ăsta ca să-l poți înțelege. Pentru că pe de altă parte, dacă iese, da ? Apoi ai șansa să faci un cântec care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
România. Această „zdruncinare” de fond a României și a straturilor ei sociale, profesionale și intelectuale, această „regăsire” cu greu a echilibrului valorilor face, În fapt, ca redresarea națională să fie atît de greoaie, de incredibil de stângace, de „Împiedicată”, de pătată de toate acele „rele de suprafață” cum ar fi corupția, diletantismul politic și ziaristic, mafiile, câte sunt, supremația obraznică a banului și, Încă o dată, acea criză a identității națonale care ia mai degrabă false forme, erijând și Împingând „În sus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Repudiat ca sistem, comunismul este reabilitat pe segmente, care, toate la un loc, dau un fel de reabilitare globală. Nu s-a desfășurat un proces al comunismului (solicitat insistent de unii intelectuali). N au fost nici măcar judecați indivizii cu mâinile pătate de sânge, torționarii din anii ’50. Singurele condamnări s-au pronunțat Împotriva celor implicați În represiunea din decembrie 1989. Toți au ieșit Însă destul de repede din Închisoare, În genere pe motive de sănătate, și de atunci, cu puține excepții (cazul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]