1,734 matches
-
cum, în același cap, al meu, pot sta împreună, fără să-l facă să explodeze, inteligența și prostia. Culmea e, spunea ea, că tocmai amestecul acesta de prostie și inteligență îi plăcea la mine. Ne-am sărutat, ne-am mângâiat pătimaș, atunci și mai apoi, dar am înțeles că, oricât de mult m-ar încuraja ea, nu voi putea trece de ciuda aceea că-i prea frumoasă pentru mine. Ester, mai mult decât oricare altă fată, mă făcea să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
anume, fără a fi dorit așa ceva, Biblioteca mi-a adus înțelegerea de acum, pe care nimeni nu a putut să mi-o dea, să mi-o explice, să mă facă să cred în ea. În afara Bibliotecii, cred acum, suntem slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de așteptări, cu praguri impuse, cu o cadență de neclintit, nemiloasă. O singură dată dacă greșești pe această cale, ești eliminat fără milă. Chiar zilele trecute, Ț.Ț. - îl cunoșteam de ani de zile, un fel de traducător, boem, halucinant, pătimaș, mi-a dat cândva să-i citesc câteva proze fără de înțeles - a fost eliminat. I s-a suspendat permisul. Nu a putut să-mi explice ce-a făcut. Studia nu știu ce obscurități din Shakespeare. Căra mereu spre masa lui de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o dezbatere vorbește ultimul. Chiar dacă ultimul cuvânt a fost spus de un combatant anterior. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răul este trecut de mult. Nimeni nu mai are ce salva. Nici o viață nu se mai întoarce, nici o rană nu se mai alină. Este o cunoaștere inutilă, diversionistă. În spatele ei se urzesc noi texte mincinoase, așteptându-și alte victime credule, pătimașe, lipsite de apărare. În Bibliotecă am avut certitudinea că, de fapt, tot scrisul rămas în Lume, toate cărțile păstrate nu sunt decât ceea ce au scos cenzorii din marele text, din nesfârșitul text care se construiește întruna cu noi, dar în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
taclale? Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căzând cu zgomot. Melania Lupu tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați dumneavoastră. Vreau să spun că n-aveți rival. Cineva mai puțin pătimaș -surâse ― v-ar felicita și pentru maniera remarcabilă în care i-ați racolat pe cei trei complici fără să vă arătați fața. Confesionalul, dispozițiile telefonice, adevărate tururi de forță! ― Domnule maior, sînteți sigur... foarte sigur că la mijloc nu e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul acela, l-am așteptat mai mult ca oricând pe unchiul Alecu. Cred că niciodată nu l-am așteptat atât de nerăbdător, de pătimaș, aș zice. Mama ne părăsise... De-atunci m-am obișnuit să nu mi se împlinească o dorință mare, foarte mare. Mi-a fost chiar teamă să mai doresc... Matei îl privi impresionat. ― Ești un om straniu. ― Copilării, rosti tonică Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu ți-oi spune ceva, Dar dă-mi pace... nu mă strânge, Te iubesc de-mi vine-a plânge, Dac - ai ști cât te iubesc, Că din ochi te prăpădesc. - Dar de-i merge cui mă lași Singur să fiu pătimaș? - Nu te las, nu... Spune-mi bine Că cu cine și prin cine Să mă înțeleg cu tine Ca să vii sara la mine. Peste vârfuri trece lună Iar izvorul dulce sună Merg alăturea călare, Pier în umbră de cărare, Iară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394} De-a ta soarte pătimașă - Deci te rog, nu mă uita. Orișiunde de vei merge, Ori și ce de vei afla, Inima să nu ți-o plece - Și te rog, nu mă uita. Înnoiri de lucruri multe Să-ți vâneze vor căuta Inima cea simțitoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moarte, ce nu vii Să mă scoți dintr-acești vii, La mormânt tu să mă duci Ca să scap de - aceste munci. Să nu mai trăiesc pe lume Tot cu ah!, cu mâhniciune, Și oare mai este-n lume Vre un pătimaș ca mine? Ca să merg să-i povestesc Câte trag și pătimesc De la toți împrotivire Pismă și nelegiuire. 28 Nu mă pedepsi, stăpână, Și-mi spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O, iubite amoraș, Că-ndurași de mă lăsași, Dulcele mieu faguraș, Pe lume om pătimaș. Ah, amoriu și suflețele Mângâiere vieții mele, Ah! - Pe tine te-nstrăinezi Și eu pururea oftez. Tu te lipsești de la mine Și eu oftez după tine, Ca un amoriu după, altul Ca să mi se treacă ahtul. 32 Faretr - amoriul cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
admiră stăpânii (dar nu îi respectă), iar ceea ce îi caracterizează mai cu seamă discursul este luarea în deriziune a sărmanei țărișoare din care a fugit. Nu am auzit în Europa de alt popor care să se batjocorească pe sine mai pătimaș. Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de ani de ortodoxie slavă ne-au transformat în legume spirituale; de la momentul în care am hotărât să îl confundăm pe Dumnezeu cu un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai văzuse Harry vreodată, iar efectul asupra lui a fost atât de puternic, încât au început să-i tremure mâinile. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e mai bine. Mă simt mai în siguranță, mai adunată. După halul în care mi-am bătut joc de toate, am noroc că mai trăiesc. Tom a dat înapoi schimbând tonul și s-au despărțit în după-amiaza aceea cu îmbrățișări pătimașe și sărutări sincere, jurând să nu mai piardă niciodată legătura. Tom era convins că, de data aceasta, Aurora avea cele mai bune intenții, dar, când s-a apropiat data nunții, a constatat că nu primise nici o invitație din partea ei - nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cunoșteam destul de bine ca să știu că nu contează. O dată, Cary Grant s-a așezat lângă mine în barul cu pian și a început să mă mângâie pe picior. Altă dată, răposata Jean Harlow s-a întors din mormânt ca să facă pătimaș dragoste cu mine în camera 427. Dar mai era și profesoara de franceză, Mademoiselle Des Fôrets, quebecoasa cu picioare frumoase, ruj roșu aprins și ochi căprui și umezi. Ca să nu mai pomenesc de Hank Miller din a doișpea, fundașul echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
umăr la Liceul de Fete din Vest, cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să izgonim plictiseala drumului. Zburda într-o direcție un timp, ajungea la o bifurcație și vira brusc, luând-o în altă direcție, fără să se oprească pentru a hotărî dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spirituală, el i-a dat o explicație completă și ponderată, reiterând multe dintre punctele pe care le-a enumerat la cina luată cu Harry pe Smith Street, în Brooklyn, dar parcă a fost mai elocvent decât în seara aceea - mai pătimaș, mai convingător în timp ce vorbea despre lipsa de speranță cu care privea viitorul Americii. Așa era Tom în momentele sale cele mai sclipitoare și, urmărind-o pe Honey cum se uită la el de pe partea cealaltă a mesei, am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Neamțul și Secu, Agapia și Văratecul. (...) Al treilea drum al României vechi era acela al Dunării și al Mării, contopite, cu toate deosebirile și depărtările dintre ele, într’unul singur. Delta a crescut deodată în însemnătate și își are oaspeții pătimași și nelipsiți. Constanța cu stațiunile dimprejur, împreună cu Mangalia, s’a schimbat într’o regiune turistică maritimă de mare capacitate, prin ridicări de cazinouri, prin construcții de hoteluri și vile (...). Urmează apoi drumurile „României Mari”, de la Poiana Brașov la mănăstirile Bucovinei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sută carnivor, în nici un caz canibal: Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș ajunsese și la Adriana, ascuțindu-i-se tot mai tare și făcându-și repede loc în sufletul ei, obsedând-o nestăpânit. În mintea ei, se contura tot mai bine ideea că altă cale de evadare nu mai există, căci, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sinea lui, cu mare entuziasm, aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă droga, iar asta neîndoielnic și cât mai degrabă! Da, ce gând năstrușnic și pătimaș, într-adevăr, și îmi surâde așa de puternic! Parcă ar fi fost creat special pentru mine acest gând, zău așa, și știam eu că, mai devreme, sau mai Istorisiri nesănătoase fericirii 163 târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase metamorfozate, de ochii lumii, în niște muieri pătimașe, vorbărețe, motiv pentru care mama, om normal, nu voia să vină la reuniunile lor științifice. A fost prima oară când am înțeles-o pe mama, când am reușit să intru cu mintea în sufletul ei. Târziu, când ninetistele au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]