1,576 matches
-
nu-l întrebase. Apoi, dintr-odată, dând fuga după celălalt : — Auzi, cumetre... Caii au dinți ? — Să te ferească Dumnezeu de mușcătura de cal, auzi în întuneric. E mai rea decât o lovitură de copită... Se spune că în Vinerea Mare, de Paștele Morților, de obicei plouă. Dar cerul nu era greu de ploaie, avea mai degrabă o limpezime alburie. Petrache privi caisul înflorit și se întrebă, ca în fiecare an, ce taină e asta care îl face să se deschidă dintr-odată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toante și handicapate!" Nu era decât o soluție pentru a ieși din acest impas: "să profite de prima ocazie ivită pentru a acoperi acest gol, să sărute un băiat cât mai curând, indiferent ce simte pentru el". În timpul vacanței de Paște din 1961, Françoise se hotărăște, obligat-forțat, să facă pasul cel mare. În timpul unui bal municipal, este invitată la dans de un cavaler ceva cam "țărănos", cu un accent de Bourgogne foarte pronunțat. Nu-i prea place de el, însă, pregătită
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un rol esențial, autorul reușește, în sfârșit, să-și ofere un spațiu liric propriu, inconfundabil. Proteismul, multitudinea disponibilităților artistice se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
Dar de ce trebuia să moară, dacă de-acum nebunia lui fusese confirmată și sentința pronunțată? Desigur, trebuia să fie vigilent, să nu se lase luat de valul euforiei, o mișcare necugetată și ar fi fost dus, precum un miel de paște, în vreo piață, pe un postament de lemn uscat. Chipurile se îngrămădeau, nu pierduse din vedere niciunul, iar atunci când îi apăreau ochii lui Giovanni, tovarășul de joacă, imediat apăreau și cei ai mamei, ai tatălui, ai fraților lui Giovanni și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o prăznuire, și atunci 5-maiștii nu mai sunt sub autoritatea Sinodului; ori autoritatea sinodală se întinde și asupra 5-maiștilor, și atunci Sinodul, ca unitate ierarhică, are două Paști". Așezămintele apostolice (cartea a V-a, cap. XVII) afirmă: "Trebuie să sărbătoriți Paștele cu îngrijire și cu luare-aminte, după isimerie; ca să nu prăznuiți de două ori într-un an amintirea unei patimi, ci O DATĂ PE AN, spre aducere-aminte de Cel ce a murit o dată" (cf. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, ediția Fr. Funk, Paderbornne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bucură de viață să-l vorbească de rău pe acela care nu mai beneficiază de acest inegalabil privilegiu.) Când o face salcia mere și răchita pătlăgele. (Adică niciodată: „Când o prinde mâța pește și coada de urs o crește”; „La paștele calului”; „La sfântul așteaptă” etc.) Nu pierde vremea, ca să nu te piarză și ea pe tine. (Când desconsideri valoarea timpului, acesta se răzbună, În sensul că te face să nu-ți mai poți Îndeplini la timp rosturile existenței: „Lucrul la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și tine... numai pe jumătate... Eu cred că-i în concediu de creație... Și cînd s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci era atât de rău și-acum atît de bine... cum paștele mă-si e-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dar de excepție pentru o extraterestră. Era undeva pe la mijlocul săptămânii și aveam în plan câteva preparate de rutină, ceva nesofisticat: o ciorbiță de legume (era vară), o tocană de miel (mai aveam în congelator o pulpă rămasă de la sărbătorile de Paște), iar la desert făceam o tartă simplă cu fructe (se încheia sezonul de căpșuni). Totul, de dragul numărului zece*, care urma să se întoarcă în țară de la un târg de aplicații soft pentru gestionarea stocurilor. * Manager de nivelul meu la altă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879 "O noapte furtunoasă", 1880 "Conul Leonida față cu Reacțiunea"; "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului". Drame: "Năpasta". Proză: 1901"Momente și schițe"; "Nuvele" ("Păcat", "O făclie de Paște", "La hanul lui Mânjoală", "în vreme de văzboi", "Două loturi" etc). O scrisoare pierdutA (1884) I.L. Caragiale PERSONAJELE: ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48 ZAHARIA TRAHANACHE,prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului agricol și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
tremur” sau „Singur, singur, singur” vibrează atît de dureros, încît dau, realmente, frisoane!1) Tot în lectura acestei poezii poate fi remarcată și o variantă (să fie la mijloc doar o lecțiune precipitată?) la versul 2: într-un han, de Paște pentru într-un han, departe -. în fine, e de reținut că versul 12 din Poemă finală apare aci: „E timpul... toți nervii te vor”, ca în Opere (1944)(volumul din care citea), și nu mă dor, cum e în edițiile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
omului modern. Totuși, dintre contemporanii poetului, doar F. Aderca - pare mi-se - folosește cuvîntul creier, într-un poem, dar versurile sale n-au puterea evocatoare a celor ale lui Bacovia. Să nu uit: și la Caragiale, în „O făclie de Paște”, există expresia „în creierul care ardea...” Cu toate astea, nimeni n-a scris, în legătură cu sine sau cu alții, „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”, vers, dacă pot zice așa, de o putere atomică! Prima parte a poemului „Idei” e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intre în război. Singura ei scrisoare care a supraviețuit din acel an, 1940, este un bilet scurt de dragoste adresat de Marguerite lui Lucy Kyriakos în îndepărtata Grecie, compus în Charleston (Carolina de sud), unde ea și Grace plecaseră de Paște. Marguerite nu l-a trimis niciodată. Kyriakos era deja moartă. Fusese ucisă în bombardamentele grecești de la Ioanina (Turcia), în acea primăvară. Yourcenar se afla în exil voluntar, fără certitudinea unui viitor. Odată instalată cu Grace în apartamentul lor, s-a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Vasluiului, cu oameni liniștiți, gospodari și cu o deschidere la nou datorită contactului cu orașul. Pentru a afla detaliat tradiția de Paște, am discutat cu unul din bătrânii satului el încercând să își reproducă în memorie una din sărbătorile de Paște la care a luat parte. Acesta declara că în săptămâna dinaintea Paștelui se sărbătoresc Floriile sau “Intrarea Domnului în Ierusalim”. În săptămâna după Florii, ultima săptămâna de post, lumea merge la biserică în fiecare seară de luni până joi pentru
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele indiferent de vârsta. Seara se organizează un “Bal” numai al tinerilor. În acest fel petreceau locuitorii satului Muntenii de Sus zilele de Paște. Acum nu se mai practică aceste tradiții în totalitate chiar dacă ei încearcă să nu piardă din aceste obiceiuri Informații culese de eleva Bianca Cărăușu de la clasa a XI a-D
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
Bisericii, care nu au fost niciodată integrați sau care s-au detașat; "conformiștii sezonieri", care nu intră în biserică decât pentru cele trei sacramente (botez, căsătorie, înmormântare); "practicanții constanți", care asistă la mesa duminicală, se spovedesc și se împărtășesc de Paște; "bigoții" sau creștinii angajați, care au activități religioase care depășesc practicile obligatorii. După Gabriel Le Bras, Études de sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956. • Participarea politică Politologii propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele: acestea merg de la excluderea din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cuvînt și exemplu), Iisus se referă el însuși la miracolele lui ca la niște dovezi ale naturii sale divine. Iată ce spune Iisus despre credința în miracole (Evanghelia după Ioan, II, 23-25): "Pe cînd era Iisus în Ierusalim, la praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. Și nu avea trebuință să-I facă cineva măturisiri despre nici un om, fiindcă El însuși știa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a se ține În sobor cu toții, Împlinirea lumii este de a deveni viața fiecăruia, căruia Dumnezeu i-a dăruit lumea ca viață”. Cina cea de taină, nucleu al anaforalei liturgice Cina cea de taină a fost fie o serbare a paștelui iudaic, fie o masă specială căreia Mântuitorul i-a dat un caracter religios, instituind În cadrul ei Sfânta Euharistie. Sfinții Evangheliști, descriind Cina cea de taină, punctează cele șapte acte săvârșite de Mântuitorul (1 - a luat; 2 - a binecuvântat; 3 - a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
marii familii”, a „clanului”. Paradoxal, izvorul „sacerdotal”, tardiv, concordă în prezentare mai mult cu izvoarele considerate mai vechi, „jahwist” și „elohist”, decât cu cele intermediare, Dt/Dtr și Ezechiel, probabil, un semn că la origine existau mai multe tradiții cu privire la Paște; pe de lată parte, pentru că Ex 12 face parte din istoria exodului și a liturgiei sale (Ex 1-14) s-a impus asupra celorlalte eventuale tradiții. f) Revenind la celebrarea Paștelui, în noaptea, probabil cu lună plină, dinspre 14 spre 15
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fost istoricizate cu scopul de a permite alcătuirea unei „istorii a mântuirii”. 10.2. Azimele Din vremuri foarte îndepărtate, sărbătoarea Azimelor se află în strânsă legătură cu cea a Paștelui; în Noul Testament reiese că este identică cu páscha; începând cu Paște, timp de șapte zile, în casă nu trebuia să existe nimic dospit și cu atât mai mult nu era permis să se mănânce hrană dospită (Jeremias 1954). Totodată, sărbătoarea Azimelor este menționată și independent de cea a Paștelui (Ex 23
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a doua după sabat (mimmåḥorat haššabăt), din ziua în care ați adus snopul ca dar legănat, până în ziua următoare a săptămânii a șaptea, să numărați cincizeci de zile; atunci să aduceți o nouă ofrandă lui Yhwh”. Odată realizată legătura dintre Paște și Azime, data celebrării sărbătorii săptămânilor era ușor de calculat, dar în perioada în care cele două sărbători erau încă independente nu era chiar atât de simplu pentru că Azimele nu aveau încă o dată fixă deoarece nu putea avea loc înainte de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
precisă a expresiei „a doua zi după sabat”. Un grup de saducei (cf. 17.2.a), descendenții lui Boet, unul dintre ucenicii lui Antigon din Soco (secolul al III-lea î.C.), considera că e vorba de prima sâmbătă după Paște, adică la mai puțin de o săptămână după 15 nîsăn, și de aceea celebrarea cădea obligatoriu întotdeauna sâmbăta; fariseii susțineau însă că se identifica chiar cu ziua de 15 nîsăn, astfel că, numărând cincizeci de zile, sărbătoarea cădea între 5
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
exista înclinația de a considera Rusaliile o sărbătoare mai puțin importantă decât altele. În realitate, cei doi termeni folosiți pentru desemnarea acestei sărbători, ‘ășéret în ebraică și Pentēkostḗ în greacă, ne dovedesc mai degrabă că Rusaliile erau considerate exclusiv în funcție de Paște și Azime, nu însă ca sărbătoare în sine, dar ca o încheiere a acestora. Caracterul său secundar decurge și din transmiterea sa în liturgia creștină, făcând excepție unele grupuri sectare; faptul că în țările de limbă germană există o a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care reflectă contextul ultimelor decenii de existență a templului, înainte să fie distrus de armatele lui Titus. Merită notat faptul că, în ciuda integrării tardive în istoria sacră, trăsătura sa de sărbătoare prin excelență agricolă s-a păstrat până târziu, spre deosebire de Paște și Azime care au trecut în plan secund sau chiar au renunțat total la legătura cu ciclul agricol. a) Încorporarea sărbătorii săptămânilor în „istoria mântuirii” este o dovadă în plus a însușirii sale de sărbătoare de mulțumire în timpul primului mileniul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
necunoscute, data la o lună după aceea. În Sud, regii continuau să se îngrijească de cult ca preoți și reformatori. La sfârșitul perioadei monarhice, Ez 45,25 arată că săptămâna sărbătorii „colibelor” se celebra explicit în relație cu cea a Paștelui și a Azimelor pe care o urma (sau o precedea) cu exact șase luni. a) Unii comentatori susțin că înainte de exilul din Babilon nu exista o astfel de sărbătoare și că, din acest motiv, era imposibil ca regele să aibă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ură, venin, viclenie și moarte. Să umblăm pe drumurile lui Ili așa cum le zice Evanghelia după Ioan ,,2,1 Iisus a plecat din Nazaret în Cana la o nuntă. 2,12 S-a pogorît la Capernaum împreună cu ucenicii. 2,13 Paștele iudeilor era aproape și Iisus s-a suit la Ierusalim”. Aici ne zi-ce scrierea că are loc primul conflict între Ili și preoții iudei pentru că alungă din curtea Templului pe vînzărorii de animale destinate sacrificiului. Faptele se petreceau pe la mijlocul lunii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]