6,523 matches
-
are forma clapei rănită de singurătate nimicirea divininului nu ... Citește mai mult o ceașcă grăbită să-și ardă rodulrăsfrânt de negru cerșea dimineața rătăcită străveziu de minteîn așternuturi imens de pânzăavea chip de zbor în culoarea prunculuifemeie fluture tângui luminade palid răvășit căzut în cergol nepotrivit schingiuit de ultimul albastrua îmbătrânit în patul tău de umbreflorile cresc rotunde geamătsfâșie culoare din tinerețea coapseigalbenul mut în formele pârguluiîți sărută obrazulcu parfum de nălucă amăgești veșniciadoar pragurile au rămas până la urmăcartea de taină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
murmura, se închină, cade-n genunchi. Astfel de manifestări exterioare a devoțiunii populare induc o stare de efervescenta, de fervoare religioasă și-n cei care cred și-n cei nepăsători față de cele sfinte: “Augustina stă încremenita, cu pleoapele vinete, obrazul palid și palmele amândouă rănite. Față nu simte durerea răstignirii. Își imaginează că ea este tâlharul din dreapta lui Iisus, cel pe care Dumnezeu îl va primi sigur în Împărăție. Ea vede nevăzutul, simte cum soldații romani îi bat cuiele în palmele
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și apoi scos de la duș. S-a aplecat chiar de șale, i-a cerut iertare, sărutându-i brațul de-a lungul venelor reliefate ca șerpii tineri și foarte albaștri. Ea l-
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului o ceașcă grăbită să-și ardă rodul răsfrânt de negru cerșea dimineața rătăcită străveziu de minte în așternuturi imens de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia
GOL ABSOLUT DE NEGRU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356609_a_357938]
-
Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se cern peste frunze razele de soare albastră e marea, tacerea-i de sare, și clopotele bat lugubru-a sfârșit mai moare o stâncă și ploua cu vid. Pământul e palid, se scutura-n sila și apele țipă se sparg fără milă, uraganul din noi atunci se pornește, ne iartă tu Doamne pe noi și oprește. Această vâltoare și tremur de crengi în care totul se sparge în haos de legi
HOMO HOMINI LUPUS de PETRU JIPA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356676_a_358005]
-
care se auzeau până și respirațiile celor din încăpere, polițiștii s‑au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s‑a așezat încet pe scaun, lipsit de vlagă, palid și nehotărât. A ridicat pixul între două degete care‑i tremurau puternic. A lăsat mâna pe masă pentru a se liniști, încercând să se concentreze. Nu știa cu ce să înceapă și ce anume să scrie ori să treacă cu
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
lumina e prea grea tu mergi lejer pe poduri eu goală prin zăpadă cu șerpii mă alint la struguri și cenușă privește răsăritul un despuiat de aripi atinge vraja beată de magi și de coroane flămândă iar mă clatin în palidul pustiu Referință Bibliografică: eu goală prin zăpadă / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
EU GOALĂ PRIN ZĂPADĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356782_a_358111]
-
se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-apasatoare, în toată lipsa asta de cuvinte.... Ana-Maria Moraru sept.2016 ... Citește mai mult CuvinteSi poate c-
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
ce se pierd în lungul sunet.La care nu mai iau nici eu aminte,când le rostesc ștergând obrazul umed.Cuvinte ce se frâng infioratecand se izbesc de tristă ta tacere.Se pierd pe drumul lung ce ne desparte,în palid, trist ecou demangaiere.Si poate c-am rostit cumva cam multein încercarea de-ati aduce aminte,tăcerea cât îmi fu de-apasatoare,în toată lipsa asta de cuvinte....Ana-Maria Morarusept.2016... XII. ÎNTRE VIS ȘI REALITATE, de Ana Maria Moraru
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
privințe, apare și în catacomba Torlonia, din Roma, ducându-ne cu gândul la tălmăcirea și înțelegerea importanței fructului dorit al religiei de a încununa postul cu peștele plin cu solzi, ca pământul cu vegetație sau cu ochii aceia sticloși și palizi, care ar sugera slăbiciunea de a ne fi putut salva fără mântuire. De multe ori peștele, în reprezentările iudaice dar și creștine, apare alături de obiecte în formă circulară, simbolizând pâinea. Alăturate însă cele două imagini le vom descoperi în pecețile
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie!/ Singur, singur, singur... ("Rar"). La fel ca și în poeziile "Gri", "Palid", "Spre toamnă", însingurarea se exprimă prin tehnica simbolistă a repetiției, precum la Macedonski în "Cântecul ploaiei" și Minulescu în "Romanță fără muzică", unde găsim efectul de jovialitate hedonică. Diogenes Laertios în "Despre viețile și doctrinele filosofilor" ajunge la concluzia că
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
poze-ngălbenite, Pe tine cea de ieri, în pagini prăfuite, Pe tine cea de azi ce gândul te răsfață Și astăzi fermecat de ce a fost odată. Tu râzi când treci și nu știi că sărutul Ce-l lași in joacă pe palizi-mi obraji Învie-n mine frumoaso tot trecutul Cu amintiri rămase în suflet încă dragi Și treci fără să știi frumoasă doamnă Că-n inimă-mi mai pui încă o toamnă. Referință Bibliografică: Cu fiecare toamnă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe
CU FIECARE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355576_a_356905]
-
vărului meu pe care de-abia țin minte să-l fi văzut când eram mică, a fost o dată foarte bolnav, medicii nu reușeau să-i pună un diagnostic ca lumea și el ajunsese să se stingă cu zile. Era din ce în ce mai palid, slăbea și nu mai avea putere deloc, așa încât familia se obișnuise cu gândul morții lui. Locuia undeva la țară, în Bărăgan și, dintr-odată a început să-i meargă mai bine, a prins culoare în obraji, a prins putere și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
dragostea de tată. Ce-i va spune fetei când se va trezi? Cum va reacționa? E prima dimineață când tatăl nu-și va săruta fiica. Întreaga ei ființă a început să tremure. Un șuvoi de lacrimi i-a inundat obrajii palizi. Puștoaica îl aștepta cu portbagajul deschis. Un sentiment de mândrie i se citea pe față. L-a câștigat. Va fi al ei. Întotdeauna i-au plăcut bărbații în vârstă. Sunt cei mai buni soți, însă e greu să pui mâna
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna lumina
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
pornit de la valoarea cunoștinței omenești, toate cunoștințele decurgând din impresii și idei, prin impresii înțelegând percepțiile ce se impun spiritului prin forță, cuprinzând și senzațiile, pasiunile și emoțiile „când ele apar pentru prima oară în suflet”, iar prin idei - „urme palide și fără relief” ce rămân după ce impresiile au dispărut. Efectul fiind deosebit de cauza care îl determină, principiul cauzalității nu este un principiu de gândire și atunci experiența este cea care ne învață cum se leagă fenomenele între ele. Iar obișnuința
DORINȚA BINELUI ȘI VOINȚA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368862_a_370191]
-
clipă, eterni, împăcați, rotunzi,/ În rezonanță cvasiperfectă cu cerul,/ Cu râul primordial, neîndrăznind/ A schița o mișcare, încordăm arcul/ Interiorului zguduit de furtună,/ Privim ziua urcând spre altar/ Știind că amiaza, cu fanfarele ei/ Ne va găsi oarecum depărtați,/ Oarecum palizi, infinit mai săraci -/ Mai știm însă că înaltul clipei/ Va depăși fluviile/ mormanul de rumeguș/ Azvârlit înainte-ne și toată suita/ Prăpăstiilor simfonice împrăștiate pe drum -/ Am trăit o oră egală cu veacul -/ De aceea rară, atâta de râvnită,/ Ca
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
mintea”... Cum spuneam, aproape că nici împăratul Spațiu nu cunoștea marginile propriei lui moșii, nici măcar nu și-o imaginase pe de-a-ntregul, dar să mai și recunoască cu de-amănuntul întinsul ei! Niciodată și cu nici un prilej, cu toate că au fost palide încercări, nimeni nu se încumetase să-i depășească hotarele, ooooh, ale pământului da, în rest chiar și vecinii săi se lăsau cu greu priviți și mai ales cercetați de iscodirile minții oamenilor. Comparând întinderea nesfârșită cu instrumentele de observație sau
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
umbră pământului!”... „Cum consider că misiunea mea pe pământ s-a încheiat într-un fel nu prea lăudabil, doar ceva neînsemnat și netrebuitor mă mai întârzie și mă ține: de a lăsa alor mei, câtorva prieteni și rude apropiate o palidă urmă a trecerii mele prin viață. Că n-am știut s-o prețuiesc, ce mai contează pentru mine!? Sau că am iubit viața și n-am avut limpezimea și instinctul de a-i fi cunoscut și prețui darurile, de a
ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI, ULTIMILE EMAIL-URI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370930_a_372259]
-
privește, în raclele lor de lemn ciupit de cârii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din lacrimi o ustura. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fata îngustă și palida. Până azi, Mărțina Herseni a fost ceea ce numim îndeobște, o țipă independența, nu feministă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că îi repugna că taman ea, nepoata generalului Sâmbure să fie pusă în aceeași oală cu o sufrageta din perioada emancipării
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
unde se adunau la fiecare miez din noapte, călugăritele din Ordinul Sfintei Maria să se roage. Întrebările preotului și răspunsurile diaconului, apoi imnii de slavă, puteau fi auziți dedeparte în noapte, ăla că murmurul unui ocean schimbător. Lumină lumânărilor era palida că o sfântă ce aștepta în fereastră. În secolul al Treisprezecelea după Hristos, orgă aceea era nouă și june era și Johannes Teutonicus, organistul vestit, venea aici, de două ori pe an, din abația lui, de la Feldioara. Acum, instrumentul face
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Acasa > Versuri > Farmec > FOCURILE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Ardem încet, niște subțiri și palide lumânări de ceară, flacăra tremură în bătaia vântului și ușor se înfioară, un curent mai puternic , ne poate stinge vălvătaia, sau picăturile reci pe care ni le trimite uneori ploaia.... Altădată limbi înalte de foc, ne dau măsură catharsisului, ne
FOCURILE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370973_a_372302]
-
dragostea de tată. Ce-i va spune fetei când se va trezi? Cum va reacționa? E prima dimineață când tatăl nu-și va săruta fiica. Întreaga ei ființă a început să tremure. Un șuvoi de lacrimi i-a inundat obrajii palizi. Puștoaica îl aștepta cu portbagajul deschis. Un sentiment de mândrie i se citea pe față. L-a câștigat. Va fi al ei. Întotdeauna i-au plăcut bărbații în vârstă. Sunt cei mai buni soți, însă e greu să pui mâna
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri, Regină-i luna, doamnă a nopții ce-nfioară Și-un cor de îngeri palizi salută cu onoruri Minunea - feeria din nopți de primăvară! MIRAJE-N PRAG DE PAȘTE Flori de cireș, ciorchine, te-mbată cu miresme Fulgi din petale fine, ninsori de prospețime Suspinul lin al ierbii, rodind sublime-aghesme Sub cerul ce-și revarsă
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
-și urmeze limba literară. Tot acum Iacob Negruzzi, venit să-l cunoască pe autorul „Epigonilor”, la Viena, după publicarea primelor poezii în „Convorbiri...” -1870- ni-l prezintă pe poet în decorul unei cafenele vieneze, unde „ vede intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii și visători totodată, cu părul negru lung, ce i se cobora până aproape la umeri, cu un zâmbet blând și melancolic, cu fruntea înaltă și inteligentă, îmbrăcat în haine negre, vechi și cam roase.” În aceste amintiri
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]