2,931 matches
-
clienții să respecte liniștea în centru și să vorbească încet. Stăm o vreme în tăcere, apoi o fată cu uniformă albă vine să mă ia și mă duce într‑o încăpere destinată tratamentelor cosmetice, unde mă așteaptă un halat și papuci, toate ambalate în celofan gofrat. În timp mă schimb, ea își face de lucru cu diverse și eu mă întreb încântată oare ce mă mai așteaptă. Elinor a insistat să plătească ea pentru toate tratamentele mele, indiferent cât m‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
politicoase și false; faptul că nu ne‑am putut uita unul în ochii celuilalt. — Înainte să plec, i‑am zis că nu cred că are timp pentru o relație adevărată în momentul ăsta. — Serios? Suze cască ochii. I‑ai dat papucii? — Nu asta am vrut. Vocea îmi e aproape un șoaptă. Am vrut ca el să spună că are timp. Dar el n‑a zis nimic. A fost... oribil. — Vai, Bex! Suze mă privește pe deasupra cănii. Vai, Bex! — Asta e, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi sub pat. Shang-guang dă repede băutura pe gât, cu înghițituri mari. Fără nici o ezitare. Se spală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi sub pat. Shang-guang dă repede băutura pe gât, cu înghițituri mari. Fără nici o ezitare. Se spală pe mâini și își clătește gura. Apoi merge să se întindă în pat, așezându-și membrele ordonat. Mintea începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eu cu Șerban sè-l convingem sè vinè cu noi undeva în oraș, el nu-și schimba niciodatè hotèrârea, Cum îl cheamè pe bèiat? revenind eu cu întrebarea mea, pusè într-o altè manierè, dar el își continuè nestingherit treaba, un papuc de casè al Corinei este plasat undeva în ansamblul postmodernistei construcții ce prinde, în mijlocul covorului, un contur ferm sub mâinile harnicului constructor, un caiet, gèsit cine stie pe unde, cu foile rupte, ursulețul strèmutat din condiția să de jucèrie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână - apoi carâmbi din blană de iepure, de miel, Încât trebuise să-i cumpărăm papuci de pâslă bărbătești, numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori, când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă. În fapt, se deplasau câte un centimetru, doi, Însă li se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă ar trece mereu un pârâu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
roșii!; și ce frumos țin la/ân ele picioarele Bălanei, ai zice niște vaze pe măsura florilor. Îmi place mai ales atunci când, după ce vine de-afară, unde-a avut treabă cu apa, cu lemnele și le descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai mult: mă așez pe podea În fața ei și mă uit. Ea chicotește, se sperie, râde - Însă Își ferește genunchii din calea ochiului-minții. După ce-și Încalță papucii, ochiul meu rămâne lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai mult: mă așez pe podea În fața ei și mă uit. Ea chicotește, se sperie, râde - Însă Își ferește genunchii din calea ochiului-minții. După ce-și Încalță papucii, ochiul meu rămâne lipit de ciuboțele: acolo-i acolo. Poate și din pricina lor au trecut zile și zile, până să-mi aduc aminte că eu nu mănânc. - Nu mănânc!, zic, În sfârșit. - Da di ci tu nu mănânci?, mă Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gata de spectacol, era pregătită. Cu buzele strânse și cerceii atârnându-i de lobii neobișnuit de mici ai urechilor, o porni la pas pe cărare către stația de autobuz, rupând crengile care amenințau să-i blocheze drumul, lovind pietrele, în ciuda papucilor ușori pe care îi purta și a degetelor delicate, lipsite de apărare. Spionul, ținut departe de oalele pentru gătit ale lui Kulfi de noile ore de vizitare, hoinărea primprejurul livezii, încercând să găsească o scuză care să-i permită accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
om care, până atunci, răspunsese la toate încercările ei de a face conversație cu o atitudine indiferentă. Păi, țin foarte mult la tine, a îngăimat ea. —Ții la mine, deci? Tonul vocii lui Jake era lejer batjocoritor. —Așa cum ții la papucii ăia vechi pe care i-ai depozitat sub scară? Puștiul s-a îndreptat către ușă, numai că Fiona a înșfăcat unul dintre mânerele genții și l-a tras înapoi. —Jake, lasă geanta jos. Nu pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aș zice că problema e insurmontabilă. Pentru că eu vreau copii. Îi vreau foarte mult. Julia și-a strâns genunchii la piept și s-a întors cu fața la el, clocotind din cauza furiei reprimate. Deci, dacă nu-ți fac copii, atunci îmi dai papucii. Am înțeles corect? Asta ai vrut să spui? James n-a scos nici un cuvânt și a continuat să fixeze cearceaful. — Și dacă nu pot să fac copii? Atunci ce se-ntâmplă? Mă împachetezi la loc și mă trimiți înapoi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doi. Venise la sală cu vreo doi ani mai Înainte. Învăța repede. Făcea pe șefa cu toată lumea ca să pară dură. Dar la muncă trăgea ca o sclavă, iar Derek Își bătea joc de ea. Ar fi trebuit să-i dea papucii. — E o partidă bună, am obiectat eu. — Atunci ar fi trebuit să-l aducă Înapoi, la ea. Se epuiza Încercând să le țină pe toate fetițele alea departe de el. Nu merita deranjul și supărarea. Ne mai turnă puțină cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
presus de orice, Manuscrisul care mă aștepta, cu paginile deschise, În brațele păzitoarei lui. Celor care nu s-au molipsit niciodată de obsesia Orientului aproape că nu cutez să le povestesc că, Într-o zi de sâmbătă, la apus, cu papuci În picioare, Înveșmântat În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis, Într-un colț pe care-l credeam pustiu. Așa și era, dar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu-ți vine să crezi. Welcome to America.” Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi pași înspre mine, mi-a lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ne-am adunat cu toții în mijlocul străzii, pe unde circula în timpul zilei tramvaiul. Unii priveau în sus, de teamă că se va prăbuși ceva, alții în jos, să vadă dacă se despică pavajul. Mulți purtau treninguri, pijamale, halate, cămăși de noapte, papuci. O femeie uitase că avea bigudiuri în păr. Aparate de radio portative treceau din mână în mână, unul aici, altul dincolo, iar vecinii stăteau strânși în cerc, suflând unul către celălalt ssst. Lângă fiecare bloc, până spre gară, se formaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la parter. Avea pereții albi și goi, paturi și noptiere de metal. Culorile miroseau a dezinfectant și medicamente. Mama a rămas în prima noapte cu mine și a avut voie să doarmă în camera mea. Și-a pus capotul și papucii de casă și era aproape ca la noi în sufragerie. În dimineața următoare și-a strâns lucrurile și a încercat să mă liniștească. „Numai o săptămână și jumătate, puiule. E necesar”, a spus ea, însă eu mă simțeam ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-l omoare. Bărbatul Își schimbă poziția, Întoarse spatele șifonierului care bloca ușa și lăsă să-i alunece brațul drept Înspre câine. Un minut după aceea era treaz. Îi era sete. Aprinse veioza de pe noptieră, se ridică, Își băgă picioarele În papucii care, ca Întotdeauna, se aflau sub capul câinelui, și se duse la bucătărie. Moartea Îl urmă. Bărbatul puse apă Într-un pahar și bău. Câinele apăru În acel moment, Își potoli setea În vasul lui care se afla lângă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu rămâne decât un miros greu, al unei intenții bune ce s-a sfârșit prost. Așa stăteam întinși, nemișcați în patul meu îngust pentru copii, brațele lui de băiat caută comori în trupul meu, iar eu aud pașii tatei în papucii lui de cauciuc, înainte și înapoi, singurătatea lui răsuna în toată casa, un val de ezitări mă sufocă, până ce aproape că vomit. Mă ridic în șezut, îi strâng degetele, cum este posibil, Udi, cum pot să mă simt eu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarce-te, șoptesc eu, Udi, întoarce-te. Dimineața ne împăcăm, intră încetișor în camera întunecată, mă trezește din somnul greu și aruncă peste mine o mulțime de daruri, îmi aduce pantofi, câte trei perechi identice de sandale, două perechi de papuci de casă, toate pentru el și nici una pentru mine, îl întreb, pentru ce ai nevoie de toate acestea, tocmai ți-am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Expresia patetică de pe fața lui îmi demonstrează că am dreptate. De ce trebuie să o vizităm pe prietena ta? întreabă în șoaptă, ca un băiețel care nu înțelege de ce trebuie să mănânce legume. Pentru că tocmai i s-au dat și ei papucii. Așa că vom plânge unul pe umărul celuilalt, ce zici? Finn se mai înseninează la auzul veștii că mai există persoane în situația lui. Daisy avea dreptate. Ne simțim mai bine dacă-i vedem pe alții la fel de nefericiți ca noi! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vizităm, eu și Daisy, ca să discutăm despre fostele iubiri. Davey se entuziasmează în mod neașteptat. Asta e! Ex-ii Anonimi! Exact ce vă trebuie. —Ce? —Un grup... Ca Alcoolicii Anonimi, numai că ar fi pentru cei cărora li s-au dat papucii! V-ați putea întâlni și v-ați susține reciproc, așa încât să vă vedeți mai departe de viețile voastre. Să ne susținem? Este termenul pe care-l folosim atunci când vorbim despre problemele care ne-au făcut să apelăm la ajutorul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mulți și, în plus, îți trebuie și niște indivizi pe care nu-i cunoști. Ce sugerezi că ar trebui să fac? îl întreb cu indiferență. Să-mi atârn o plăcuță de gât, ceva de genul: „Tocmai vi s-au dat papucii? Sunați la 72634948 și jeliți în grup!“ Davey își manifestă nerăbdarea. Nu fi ridicolă! Dă un anunț în Time Out. Vei primi zeci de mesaje. Cred că nu par prea convinsă. —Gândește-te la ciudații care ar suna. Un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]