45,675 matches
-
de-ale sale? E-o întrebare, poate, fără rost cât te mai știi un om de meserie care-și plătește fiecare ceas în felul lui pedeapsa de-a mai fi când mulți prieteni s-au desprins din rânduri lăsându-ți parcă ție gândul greu, iluzie și-aceasta, se-nțelege, că tu vei fi alesul, să rămâi în fața stinsă-a morții cel din urmă!... Icoane, statui... Icoane, statui, Imagini rare în care apui Cu disperare Ca-ntr-un asfințit Al Tău, Părinte
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea cată la mai mult, se vrea dorită, iubită. De acest lucru sunt în stare mai ales anume cititori, la fel de gravi în tendința simțirii lor. ŤAre cineva dintre dumneavoastră un sânge?ť întreabă autorul, parcă în glumă, și acesta este, cine știe, apelul său pe viață și pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
câte știe. Când se uită în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai lasă urme foarte vizibile, cu ochi negri, mari și expresivi unde se concentrează parcă întreaga putere a unei ființe îndeajuns de ciudate pentru a fi rămas, de-acum, aproape singură. Dacă n-ar fi fost Cristina, nepoțica ei de 5 ani, pe care maică-sa, zuza de Violeta, i-o lăsase spre creștere, în
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
coboară; deodată mi se pare că sînt în luna mai și-ngîn în șoaptă stihuri ce-am să le scriu la vară. S-alerge cît îi place ursirea de prăpăd! încrîncenarea firii eu știu că-i trecătoare și contemplînd ninsoarea aievea parcă văd prin sită cum se cerne făina viitoare. C-așa-i omătul pururi, ori cade-ncetinel, ori hohotește amplu în leagăn de vîntoase. E și făina dulce, și lamă de oțel în care se retează dorințe dușmănoase. Parodia, în fine, după
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
lîngă mine și să-i povestesc ceva complet tîmpit, dezmățat? Faptele de vitejie din birturi? Gloria răvășită în pat? Între bătrîni, într-o dimineață nepotrivită. Atîrnat. Carnea proaspătă a poeziei Ce s-a întîmplat cu amicii mei, scriitorii "generației 2000"? Parcă o gheară neagră le-ar fi tras dunga neputinței pe creier. Nu-i mai interesează decît "imaginea" lor & locul în top. În timpul ăsta poeții tineri scriu lucruri senzaționale, pentru că pe ei îi interesează doar să comunice, să ne spună cîteva
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
de lut. doar brațul inimii bate zadarnic gongul de întoarcere. doar pulsul cărnii tace și urlă în cuvinte de sfîrșit și început. ploaia din grindă susurul ploilor arămii. cu acel amestec de vedenii și nepăsare. în acea toamnă în care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la întoarcerea în palmele de vîsc. ceața se lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
n-aveau în țară, lucrurile se împuțiseră rău de tot, Ceaușescu înnebunise de tot, iar cei din jur, ca să-i facă pe plac, supralicitau, se comportau de parcă ei ar fi fost de zece ori mai nebuni decât el. Cineva, Mona parcă, a propus cu glasul ei de vrăbiuță alergată de un uliu: Omenire, ce ziceți de o baie în mare?!... Cornel, adolescentul întârziat, care-și lăsase barbă ca să pară mai matur, s-a mirat inocent: Dar în București nu există mare
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
femei și al bărbatului său, el spunea că o iubește sincer și ținea morțiș să aștepte până după căsătorie. Ana-Cristina a râs, ah, râsul ei melodios, formidabil, aproape material, ca o vietate pură ce vibrează în văzduh, râsul cu care parcă îi hipnotiza pe bărbați, așa cum îi hipnotiza, îi transforma pe loc în sclavi smeriți ai săi, și cu sânii săi ce se întrevedeau perfect prin bluzele de vară transparente, conturându-se vii, fremătători, tari și de o formă care părea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
curte cu flori, baie cu faianță strălucitoare, vacanțe pe Coasta de Azur sau în Grecia, viață, viață adevărată, nu nechezol ca aici, cu descreieratu' ăsta... Și unchiul Hans i-a condus la un tip, om de încredere, sârb cu obrazul parcă tăiat în gresie, Vlada, au bătut palma, la noapte, la doișpe fix, ne-ntâlnim în față la teatru, zis și făcut, la ora convenită, Vlada, taciturn și hotărât, a apărut din umbra unui gang, le-a strâns mâna celor doi
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în față la teatru, zis și făcut, la ora convenită, Vlada, taciturn și hotărât, a apărut din umbra unui gang, le-a strâns mâna celor doi, s-a mirat că fata era îmbrăcată complet anapada, purta o rochiță de vară, parcă se pregătea să meargă la bal, asta e smintită de-a binelea, și-a spus el în gând, dar n-a comentat cu voce tare, nu era treaba lui, treaba lui era să-i ducă într-un punct anume și
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
jumătate au ajuns într-o pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame ascuțite, de hârtie pergaminată sau chiar de oțel subțire. La capătul lanului, Vlada s-a oprit. Gata, până aici ne-a fost înțelegerea, unde vedeți luminița aia e Serbia, le-a arătat
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame ascuțite, de hârtie pergaminată sau chiar de oțel subțire. La capătul lanului, Vlada s-a oprit. Gata, până aici ne-a fost înțelegerea, unde vedeți luminița aia e Serbia, le-a arătat el o căsuță, la vreo
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
aproape singuri, S-au șters din memoria crucilor în ținuturi mereu ocupate, }inuturi pe care, Nu mi-a fost dat în răgaz să le văd, Nici nu m-am învrednicit în răstimp Să le caut. în vremuri tulburi, Ceva demonic parcă, din seninătate Le-a tras la sine cu tot cu ierburi Și catedrale himerice. Ca fără scăpare sunt, în pustiul altora. Statornica, Fragila lor nemărginire există, Luminând dinlăuntru spre în afara Hotarelor altora.
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
pentru o solemnă recepție într-o academie celestă de membri înveștmântați terestru, cu pantaloni, surtucuri și cămăși cu cravată - nu voiam să văd. Doream să-mi păstrez în amintire, nevoalată de alte impresii, imaginea celui de-atunci când, pe ușa care parcă se deschidea de la sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei care-i împiedicau intrarea în amfiteatru, acompaniindu-și înaintarea cu imperativul "Lăsați-mă să trec!", rostit cantando, în tonalitățile intense, oscilând ascendent și descendent
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
nu am citit o dramaturgie mai incorectă politic ca cea a lui Camil Petrescu. O asemenea lipsă de bun-simț camuflată într-o atît de pretențioasă atitudine intelectuală cu greu s-ar mai putea găsi în lumea literelor românești. Omului acestuia parcă îi intrase în cap să scandalizeze cu orice preț, făcînd uz de foarte îndoielnice și, pînă la urmă, foarte ieftine procedee de analiză psihologică, și toate acestea nu cu scopul de a spune vreun adevăr uman, unul oricît de mic
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
în care acesta ar putea fi aplicat la literatura română mai recentă. Printre participanți era, țin minte, și Nicolae Manolescu și dînsul, ca și alții, păreau să mă invite să-mi spun părerea despre această temă, dat fiind că fusesem, parcă, cel dintîi, care a injectat termenul în presa literară, îndată după 1989, într-un articol din România literară. Lent din fire și preocupat de alte griji nu am reacționat prea repede. Iată însă că a sosit momentul să pun o
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
alții, ba mai mult, poate și oameni ai altor arte, precum Ion }uculescu sau Paul Constantinescu. Generația sau categoria aceasta din care numai o mică parte mai este în viață, dar care în mod curios și regretabil nu a primit parcă atîta recunoaștere cîtă ar fi meritat prezintă anume trăsături comune, în pofida diferențelor dintre membrii săi. Care ar fi acestea? întîi de toate, în ordinea importanței, reușita unei combinații între orizontul european larg cu o anume acceptare a localismului și a
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
rămâne să contemple Căderea spadei în etern. însă învinșii lumii bat Din aripi, lepădându-și lanțul, Și-o iau agale către rai Ce va vedea la capăt orbul? Ce dar primi-va cel lipsit? E-atâta aer și e veșnic... Parcă nicicând n-am respirat. Epifanie Cine putea să se aștepte Ca Fiul Domnului să afle în mintea mea părăginită Sălașu-n care să se nască? Bârnele gândurilor rupte Se-adună albe în coloane, prin geamul tulbure lumina Se despletește ca-n
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
tulbure lumina Se despletește ca-n vitralii. Acoperișul de colibă Se-nalță-n turle, se subție, Podeaua mică, netezită Se-ntinde-n lung și-n latul lumii. Poteca ta către minune Oriunde -ai fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie de monah? Cum chemi în carceră lumina Când nu mai știi nici un cuvânt? Aprinzi în gând o lumânare Și desenezi pe zid un geam, Fără
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
de-aia încep fiecare zi cu o coală albă pe masă. dacă o vede știe că și astăzi mă gândesc la el și-mi pune deoparte o dimineață și pentru mâine. acum cred c-a plecat pentru că spun dumnezeu de parc-aș spune frunză de brusture. frunză de brusture peste care a trecut buburuza. ori scorpionul dimineață de iulie. bastonul tatălui meu se plictisesc și morții? dacă putrezitul ar fi plicticos n-ar fi cimitirele pline. în micro doișpe simuleasa e
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
aici concluzia că diaristul a căpătat prudențe pe care fostul combatant pe atâtea fronturi nu le încerca. Nimic mai neadevărat. Curajul lui Ion D. Sîrbu se înfățișează în toată splendoarea lui tragică în aceste pagini de jurnal și corespondență, puse parcă sub deviza " Am trăit periculos, scriu periculos". Cercul politic-civic se intersectează cu cel literar-artistic, rezultatul fiind o literatură a adevărului, legitimată prin scriitura, dar mai ales prin conținuturile și sensul ei documentar. Stilul, care poate fi la Sîrbu de o
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
fie de intenționalitățile purificatoare ale transfigurării ficționale".(p.40) Un exemplu edificator îl constituie "teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul roman, scenetă pe care Bulgakov o joacă la nesfârșit, în diverse variante, în fața prietenilor(cf. Paustovski, citat de Ion Vartic la pp. 27-28). Așadar, scrisul, pentru Bulgakov, nu are numai o funcție (est)etică, ci și - poate, în
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
nu ești francez cu siguranță. - Cipru ! - Ciprot deci... Luigi,sper să te țină buzunarele. Trei mii de euro,ce zici? Ai încredere în Mikos cipriotul, că știe ce face ? O umbră de-ndoială străbate privirea străvezie a regizorului . Și totuși,parcă n-ar vrea să-i dea satisfacție arogantului regizor american ,propulsat la Hollywood mai mult de politica senatorială a fratelui său. - Are mână liberă, eu doar pun banii ... - Trei mii ai dumitale și încă șase mii ai mei ... adică ai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers: Dânsa are treabă multă, Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea, Greierele îi răspunde, Stăpânindu-și greu mirarea, Parc-ar fi de nu știu unde: -Tu ești trudnica din vatră, ... Citește mai mult Vine toamna val-vârtejși așterne pe pământUn covor de frunze bejPurtate hai-hui de vânt.Gâzele se înspăimântăCuprinse de alergie,Aleargă și se frământăCăci mai au treburi, o mie.Doar
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]