1,962 matches
-
vesel. Cafeaua este excelentă și răspund la telefon vesel. Era amicul meu, doctorul X de la spitalul Socola. Pot trece pe la tine? mă întreabă vesel oarecum. Sigur, chiar îmi era dor de o tacla. Pe la orele 11 vine amicul meu și parchează în refugiul de pe stradă. Ne așezăm la taclale și după o oră își ia rămas bun. Îl conduc curtenitor pînă la mașină și îl sfătuiesc: Mergi înainte și întoarce mașina în fața porții vecinului. Dar este loc? Suficient. Eu stau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fată care să mă vrea doar pe mine. Fericitul Carlos avea un prieten la Matanzas și trebuia să-l dea gata și pe acesta. Prietenul i-a propus o cafea la un restaurant renumit. Strada urca în pantă și Carlos parchează motoreta în fața localului, ca s-o vadă tot timpul. În fața motoretei era un camion imens, care staționa și el. Cum de ai reușit? îl întreabă admirativ amicul. Raul, fratele meu, m-a făcut om. Dar ce, fără motoretă nu erai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne simțeam mai liniștite, deși ploaia continua. Cum parcă n-ar fi fost întreg acest neajuns, aveam să intrăm într-o serie de peripeții pentru a nu uita ușor această călătorie. Când să ne apropiam de București, șoferul ne anunță, parcând la o stație de benzină, că va trebui să așteptăm acolo o jumătate de oră până vine un alt autocar al firmei respective, pentru că cel cu care călătoream avea defecțiuni la cutia de viteză. Am acceptat cu ușurință anunțul, deși
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fost atâta puhoi de faetoane, caravele și limuzine cât a potopit târgul Cotnari la o lansare de carte! Adunați ciotcă, polițiștii de la Rutieră erau, în acea sâmbătă, numai lapte și miere: "Vă rugăm să fiți amabil și să acceptați să parcați doi metri mai jos. Respectuoase mulțumiri". Din ultra elegantele mașini cu număr dă București, dar și din toate cotloanele spațiului mioritic, au început să debarce VIP-uri pe care nu izbutește să le adune împreună nici 1 Decembrie la Alba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
1, care vine din jumătate în jumătate de oră și are o stație de oprire chiar în fața gării, încât aveți vreme să vă scoateți și bagajele... Sau acceptați să fac eu acest serviciu, cu mare plăcere... Mașina mea este aici, parcată lângă cofetărie. Iacăt-o, asta-i, care-o și vedeți și întinse mâna să ne arate mașina, aflată aici, aproape. Bine, m-am grăbit eu să zic. N-avem nimic împotrivă. Mergem cu dumneavoastră. Vă mulțumim și să știți că vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mi-o da Dumnezeu zile... Noroc de băiatul acesta!... Între timp, iată-ne ajunși la Mănăstirea de măicuțe Șag. E într-o poiană. Un complex de construcții, de formă pătrată, ridicat în întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în iscusința lui... Culcați pe o parte, sprijinți în coate, respirau cu nesaț răcoarea nopții.. ascultau și, se uitau în foc, cum împroașcă scântei. Deodată, un greiere începu încet încet... parcă o doină. „Hu-hu... hu-hu..!”, se auzi în vârful unui brad... Apoi, un fâlfâit greu, de aripă, trecu pe deasupra lor. Cârțu făcu un semn cu mâna, parcă ar fi alungat un gând urât și, trase mai adânc din țigară. Prin minte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
explozibile, inflamabile sau urît mirositoare; - să nu folosească aparate electrice, mașini de gatit cu petrol, gaze, spirt etc. decît în locurile indicate de cabanier; - să folosească aparate de radio, magnetofoane, casetofoane etc. astfel încît să nu deranjeze restul turiștilor; - să parcheze autovehiculele și să instaleze corturile numai în locurile fixate în acest scop de administrația cabanei; - să păstreze curățenia în cabană, cît și în exteriorul ei; - să nu lase copiii nesupravegheați în timpul șederii în cabană; - să nu tulbure liniștea și odihnă
REGULAMENT din 7 iunie 1976 privind clasificarea şi funcţionarea cabanelor turistice din Republica Socialistă România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127207_a_128536]
-
mirositoare; - să nu folosească aparate electrice, mașini de gatit cu petrol, gaze sau focul de tabără decît în locurile indicate de șeful unității; - să folosească aparate de radio, magnefoane, casetofoane etc. astfel încît să nu deranjeze pe ceilalti turiști; - să parcheze autovehiculele și să instaleze corturile numai în locurile fixate în acest scop de șeful unității; - să păstreze curățenia în spațiul închiriat, cît și în perimetrul unității; - să nu lase copiii nesupravegheați; - să nu tulbure liniștea și odihnă și să nu
REGULAMENT din 3 august 1976 privind clasificarea şi funcţionarea popasurilor turistice din Republica Socialistă România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127209_a_128538]
-
mâinile înghețate, că aveam mănuși de alea subțiri, încât a trebuit doctorul să mi le taie cu foarfeca să poată să mi le scoată. Și am adormit subit în birou. M-am convins că au venit toate tancurile, au fost parcate, toată lumea era la locul ei și urma ca a doua zi să facem un bilanț privind muniția, personalul, mașinile. Una dintre chestiunile care nu s-a respectat sau nu s-a respectat cât trebuie, că de aia armata e organizată
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Își aprinde, una câte una, luminile. Deoadată, de după deal, răsare mandra lună, crăiasa nopții. Ea Își face loc printre miile de stele și urcă tot mai sus pe cer. Sub strălucirea razelor de lună, copacii Își dezbracă umbra, iar stelele parca pălesc. Micuții licurici Își aprind și ei felinarașele. Luna, când zărește micile luminițe răspândite prin iarbă, Începe să râdă și le zice: - Ce faceți voi cu luminițele astea? - Luminăm și noi pământul, răspunde un licurici. - Numai eu sunt cea care
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Tâmpa. După ce totul a fost instalat și mama a Început să pregătească masa, am plecat cu fratele meu să cunoștem Împrejurimile; aerul curat de pădure se simțea pretutindeni, văzduhul era plin de cântecul păsărilor, de zumzetul gâzelor și iarba grasă parca te invita la odihnă. Ajungând Într-o poieniță, ne-am jucat, am mâncat fragi și am cules flori. Într-o zi am mers singură mai departe de poieniță. M-am Întins pe iarbă. Ca din senin, lângă mine a apărut
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
mă pot stăpâni să nu mă întreb cum poate fi o mașină atât de curată în mizeria ambiantă din București, părea scoasă dintr-o cutie uriașă plină cu vată. Porțile de metal de la intrare se deschid imediat, iar limuzina este parcată exact în fața pridvorului bisericii. șoferul coboară pentru a deschide portiera din spate. Din interiorul confortabil își face apariția o femeie matură, masivă. Are o coafură elaborată, o rochie lungă și grea peste care e aruncată un fel de pelerină din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
amintește de arcurile de triumf sub formă de săbii arcuite ale lui Saddam Hussein, care se puteau zări deasupra străzilor din Bagdad, în timpul invaziei americane din 2003-2004. Zeci de mașini de competiție, în culorii vii, pline de etichete publicitare, sunt parcate în zonă, unele dintre ele fac întoarceri în loc, rămân urme groase pe asfalt în urma lor, publicul, compus în mare parte din puștani de liceu, studenți și pensionari curioși, îi contemplă în extaz. Mai multe tinere, tot atâtea frumuseți vulgare, țopăie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
anumită stare de așteptare, de nerăbdare laborioasă, de rutină febrilă. Rândul format în exteriorul Catedralei câștigă teren, acum încep să-și facă simțită prezența și grupuri de pelerini, nu mari, maximum cinci-șase persoane. Vin direct de la gară sau din microbuzele parcate în apropiere. Timpii de așteptare au crescut considerabil. Se aude strigătul unui jandarm, căpitan mai exact, după trese : „Părinte ! Părinteee ! Vă așteptăm la celula de comandament !”. Jandarmeria Română joacă deci un rol- cheie în organizarea pelerinajului, în forma sa actuală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așa cum fac agenții FBI din filmele americane în misiune secretă, parcă ar vorbi în manșeta cămășilor suprascrobite. Rromii pe care i-am remarcat foarte de dimineață, prezenți la trans lația raclei, se retrag acum spre casele lor. Mașinile lor sunt parcate nu departe de ceea ce este șantierul Teatrului Național din Iași. Îi urmăresc de la distanță, sunt foarte dinamici, se agită, se opresc brusc, se urnesc gesticulând, poartă cu ei icoane de toate dimenisiunile, sticle cu agheasmă, busuioc, flori. Mașinile ce-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în societatea românească. „Au fost mulți, maică ?”, întreb. „Da, mulți. Cu mult mai mulți decât vă imaginați”, răspunde maica farmacistă. Cer permisiunea să fotografiez această icoană, dar sunt refuzat, politicos și foarte ferm, în același timp. Sampling. Un TIR este parcat de-a lungul uneia dintre străzile adiacente pelerinajului, strada Colonel Langa, vizavi de Mitro polia Catolică. O stradă dominată de castani seculari și superbe case de secol XIX, marea majoritate în ruină, lăsate să moară pe picioare. Cred că a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
expert, forțându-mi la maximum articulațiile ; celălalt începe să turuie ceva printre dinți despre „opoziție la reținere” sau așa ceva. Mai apar încă doi bărbați, frați gemeni cu ceilalți doi, și sunt dus pe sus în stația de autobuz, unde este parcată o Dacia Solenza banalizată. Lumea din jur privește ca la urs, crede că sunt un hoț prins la furat. Acum m-am mai liniștit, dacă pot spune așa. Mi-am dat seama că nu sunt „maradoniști”, ci veritabili polițiști în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de protecție, chiar mă întreb cum a reușit această performanță. Pelerinii din jur protestează vehement, iar jandarmul din perimetru se justifică, gesticulând intens, cu brațele în aer, „nu l-am văzut, nu eram intrați încă în dispozitiv când a fost parcată aici !”. Vorbesc cu doi adolescenți, nu cred că au mai mult de 15-16 ani. Amândoi sunt originari din cartierul Rahova, par foarte excitați, vorbesc permanent la telefon, își caută „tovarăși”, prieteni care sunt deja în rând. „Azi nu am stat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
abcese vizuale, construcții îmbrăcate în polistiren, acțiune care rade ca un brici orice detaliu arhitectonic. Vopsite în culori țipătoare (predomină turcoazul și verdele prăzuliu), casele cele noi par a fi fructul unui experiment vizual, cu marker fluorescent. În fața porților, sunt parcate mașini uzate, înmatriculate în Italia, care parcă suspină îndelung după șoselele occidentale. O cruce ridicată în memoria unui soldat român din zonă care a luptat pentru Imperiul și Regatul K.u.K. (Kaiserlich und Königlich) păzește intrarea într-o gospodărie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pistă pentru biciclete decât o șosea demnă de acest nume. Așadar, cei cinci-șase kilometri până la mănăstire trebuie parcurși pe jos. De-a stânga și de-a dreapta firului de asfalt, sute, poate mii de autoturisme și zeci de autocare staționate. După ce parchez la rândul meu mașina pe un fir de pământ bătătorit acoperit cu pietriș, profit de ocazie pentru a discuta cu doi polițiști de la circulație, care se cam plictiseau în acel punct, destul de îndepărtat de mănăstire, fără probleme deosebite. Întreb ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la an. Cu un accent legănat, lent, cel mai în vârstă dintre ei spune că „numărul crește, de la an la an, cum să nu crească”. Apoi arată cu un gest larg al mâinii spre lungul șir de mașini și autobuze parcate pe văile din jur, spre firul de pelerini pedeștri ce urcă încet spre Prislop și mai spune „dar priviți și dumneavoastră în jur, oare merită efortul pe care-l fac ?”. Într-adevăr, mulțime de oameni în jur : tineri, bătrâni, copii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Tatăl este șofer, proaspăt ieșit la pensie. Povestește cu lux de amănunte viața sa de șofer de basculantă pe șantierul hidrocentralelor de pe Lotru, apoi începe să inventarieze cu voce tare, cu vizibilă plăcere, numerele de înmatriculare ale autoturismelor și autocarelor parcate de-a lungul șoselei : „Vâlcea ! Constanța ! Brăila ! Botoșani ! Tătă țara-i aice, domnule !”. Cu cât județul era mai îndepărtat de locul în care ne aflam, cu atât părea mai satisfăcut. Se oprește apoi foarte brusc, pentru a asculta pătruns de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mercedes al unui autocar (un fel de ron-ron-ron mecanic, implacabil ca destinul). Eu continui drumul către mănăstire, nu înainte de a observa două limuzine luxoase, nou-nouțe, un Audi A6 și un VW Phaeton, mașini de zeci de mii de euro fiecare, parcate în iarba umedă, amestecată cu noroi, între o căpiță rustică de fân și clădirea abandonată și vandalizată de hoții de fier vechi a grajdului fostului CAP. O constatare definitivă : pelerinul român nu iubește mersul pe jos. În jurul meu se aud
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
credincioși ca să le mai și umple ? De unde să mai vină la pelerinaj, când aici la noi nu mai găsești decât bătrâni ?”. Tricotaje din lână, linguri de lemn, fructe - resturi din falnicul târg de altădată Discuție cu unul dintre șoferii autocarelor parcate lângă mănăstire, număr de Dâmbovița, se află la volanul unei mașini marca Setra, vișinie, culoare la modă în anii 1990, acum decolorată de soare și de uzură, mașină care a făcut de mai multe ori înconjurul lumii în kilometri parcurși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]