3,343 matches
-
explicând copilului care sunt rațiunile ce stau la baza concepției parentale cu privire la controlul ferm. Ca urmare a existenței acestui număr de stiluri parentale, cei doi părinți pot adesea să difere în modul de abordare a copiilor. Unele dezacorduri în legătură cu practicile parentale sunt inevitabile, iar diferențele moderate care apar între cei doi părinți pot fi benefice în procesul construirii unui stil parental unitar și eficient. Dar, dacă unul din părinți înclină, spre stilul autoritar, iar celălat spre stilul permisiv, dacă atunci când unul
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
de stiluri parentale, cei doi părinți pot adesea să difere în modul de abordare a copiilor. Unele dezacorduri în legătură cu practicile parentale sunt inevitabile, iar diferențele moderate care apar între cei doi părinți pot fi benefice în procesul construirii unui stil parental unitar și eficient. Dar, dacă unul din părinți înclină, spre stilul autoritar, iar celălat spre stilul permisiv, dacă atunci când unul îi interzice copilului să mai deschidă televizorul sau computerul a doua zi, iar celălalt îi va permite să facă acest
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
între cele două subgrupuri în scopul realizării eficiente a îndrumării părintești. Disfuncțiile apar în familie atunci când legătura maritală nu este cea primarăsursa loialității, angajării, alianței și a obiectelor comune. în lipsa acestui tip de legătură, nu poate fi construită o strategie parentală unitară. Dacă alianța parentală lipsește, copiii pot fi introduși în conflictul marital sau se pot alia cu unul din părinți, spre propriul beneficiu. De altfel, chiar și atunci când această alianță există, unii copii sunt tentați să o pună la încercare
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
în scopul realizării eficiente a îndrumării părintești. Disfuncțiile apar în familie atunci când legătura maritală nu este cea primarăsursa loialității, angajării, alianței și a obiectelor comune. în lipsa acestui tip de legătură, nu poate fi construită o strategie parentală unitară. Dacă alianța parentală lipsește, copiii pot fi introduși în conflictul marital sau se pot alia cu unul din părinți, spre propriul beneficiu. De altfel, chiar și atunci când această alianță există, unii copii sunt tentați să o pună la încercare.
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
și siguranță din partea copilului, afecțiune și înțelegere din partea părinților), asigurarea unor raporturi relaționale, juste și echilibrate (divergența dintre act și cuvinte, între atitudine și conduită antrenează incertitudini și lipsă de discernământ în aprecierea răului sau binelui de către copil), complementaritatea rolurilor parentale Îrolurile tatălui și ale mamei trebuie să se completeze reciproc). Familia este celula de bază a societății, care are funcții biologice, psihologice, sociale, economice, culturale, educative. Toate aceste funcții au un rol deosebit în formarea copilului, mai ales prin relațiile
ARTA DE A FI PĂRINTE by Georgiana – Livia Antoci () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93072]
-
vizând natura și caracteristicile raporturilor în cadrul cărora se realizează procesul educativ, fiind cunoscută în literatura de specialitate cu termeni ca: ,, atmosferă familială”, „climat educativ”, „ tehnici de influență”. Fiecare familie are stilul ei educativ, care este în principal dependent de stilul parental. Stilul parental se referă la modul părinților de acționare asupra copiilor și este o unitate armonică sau dizarmonică între stilurile personale de educație ale celor doi părinți. Tipurile de stil educativ în familie se pot plasa pe două axe: 1
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
și caracteristicile raporturilor în cadrul cărora se realizează procesul educativ, fiind cunoscută în literatura de specialitate cu termeni ca: ,, atmosferă familială”, „climat educativ”, „ tehnici de influență”. Fiecare familie are stilul ei educativ, care este în principal dependent de stilul parental. Stilul parental se referă la modul părinților de acționare asupra copiilor și este o unitate armonică sau dizarmonică între stilurile personale de educație ale celor doi părinți. Tipurile de stil educativ în familie se pot plasa pe două axe: 1. axa autoritate
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
și că tocmai din greșeli se poate învăța. Altfel spus, acțiunile noastre ca părinți, față de copii noștri, trebuie să fie întro permanentă armonie cu nevoile dar și cu dorințele acestora. în literatura sociologică sunt identificate mai multe modele de acțiune parentală, care se organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
dar și cu dorințele acestora. în literatura sociologică sunt identificate mai multe modele de acțiune parentală, care se organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
cu dorințele acestora. în literatura sociologică sunt identificate mai multe modele de acțiune parentală, care se organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc să înțeleagă și să răspundă nevoilor copilului (Sălăvăstru, D., 2010, p.165). Procedând într-o astfel de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
se putea descurca în anumite situații singur, simte nevoia să se elibereze de regulile pe care nu le-a asimilat și interiorizat, are nevoie de încredere și de încurajări pentru a-și crește și întări stima de sine. Folosirea autorității parentale (sau a puterii), aparent eficientă în anumite condiții, este destul de ineficientă în alte condiții, chiar generând efecte secundare. Multe, dacă nu majoritatea, din aceste efecte secundare sunt nefericite. Copiii devin adesea apatici, temători și nervoși, ca rezultat al „antrenamentului de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
de animale - sau copii. (Gordon, T., 2008, p.146). G.R Patterson și colaboratorii săi (1993, 1986) au dezvoltat modelul teoretic al contextului social al dezvoltării comportamentului antisocial al copilului și adolescentului. Ei au obținut rezultate care susțin că practicile parentale din copilăria timpurie sunt un factor important în dezvoltarea precoce a agresivității și conduitei de opoziție. Cu alte cuvinte, agresivitatea manifestată în timpul copilăriei este clar determinată de modelele de coerciție parentală, ce reprezintă un factor de risc important în producerea
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
adolescentului. Ei au obținut rezultate care susțin că practicile parentale din copilăria timpurie sunt un factor important în dezvoltarea precoce a agresivității și conduitei de opoziție. Cu alte cuvinte, agresivitatea manifestată în timpul copilăriei este clar determinată de modelele de coerciție parentală, ce reprezintă un factor de risc important în producerea conduitei antisociale, delicvențiale (Turliuc, N., 2010, p. 211). Practicile parentale Îîn special, duritatea și inconsistența) aplicate conduitei opozante timpurii asigură formarea comportamentului agresiv viitor prin intermediul creșterii interacțiunilor coercitive dintre părinți și
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
precoce a agresivității și conduitei de opoziție. Cu alte cuvinte, agresivitatea manifestată în timpul copilăriei este clar determinată de modelele de coerciție parentală, ce reprezintă un factor de risc important în producerea conduitei antisociale, delicvențiale (Turliuc, N., 2010, p. 211). Practicile parentale Îîn special, duritatea și inconsistența) aplicate conduitei opozante timpurii asigură formarea comportamentului agresiv viitor prin intermediul creșterii interacțiunilor coercitive dintre părinți și copii. La intrarea în școală, din păcate, acest „tipar” comportamental de neascultare, nesupunere și agresivitate va fi extins de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
interacțiunilor coercitive dintre părinți și copii. La intrarea în școală, din păcate, acest „tipar” comportamental de neascultare, nesupunere și agresivitate va fi extins de copil și la mediul școlar. Stilul autorizat îmbină controlul sistematic cu un nivel înalt al suportului parental. Părinții formulează reguli și controlează respectarea lor, dar nu le impun ci le discută cu copii, la nivelul de înțelegere al acestora, explicându-le rațiunile pentru care regulile trebuie respectate și situațiile în care acestea se aplică (Sălăvăstru, D., 2010
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
copii, la nivelul de înțelegere al acestora, explicându-le rațiunile pentru care regulile trebuie respectate și situațiile în care acestea se aplică (Sălăvăstru, D., 2010, p.166). Acest stil combină în mod nuanțat, într-o manieră flexibilă, afecțiunea și susținerea parentală Îîncurajări, sfaturi, recompense) a activității copilului sub toate aspectele ei, cu controlul acestei activități, formularea unor norme clare și ferme de conduită în interiorul, respectiv în afara familiei, cu asimilarea benevolă a acestora. De asemenea, existența unor cadre și reguli, știute și
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
respectate atât de părinți cât și de copii, dau copilului un sentiment de siguranță și îl pregătesc pentru mai târziu când va trebui să se supună autorității (profesori, șefi etc). La baza stilului „autorizat” se conturează un set de credințe parentale precum: - părinții prezintă răul și binele cu propriile cuvinte și fapte;disciplina e diferită de pedeapsă; - blamarea copilului nu este acceptată; - consecințele sunt inevitabile, iar uneori există și frustrare ;copiii au nevoie de încurajare pentru a încerca noi activități; - trebuie
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
lipsește. În fiecare zi uitați-vă cu grijă la ei, observați și darul pe care-l au de la natură spre a-l dezvolta dar și cusurul de la natură spre a-l îndepărta.”( C., Cucoș, 1997, p. 93) Stiluri și modele parentale Conceptul de stil parental este utilizat în sens relațional, deoarece vizează natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. Stilurile parentale par să se organizeze în jurul a două axe: 1) Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
uitați-vă cu grijă la ei, observați și darul pe care-l au de la natură spre a-l dezvolta dar și cusurul de la natură spre a-l îndepărta.”( C., Cucoș, 1997, p. 93) Stiluri și modele parentale Conceptul de stil parental este utilizat în sens relațional, deoarece vizează natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. Stilurile parentale par să se organizeze în jurul a două axe: 1) Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2) Axa dragoste / ostilitate sau
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
și cusurul de la natură spre a-l îndepărta.”( C., Cucoș, 1997, p. 93) Stiluri și modele parentale Conceptul de stil parental este utilizat în sens relațional, deoarece vizează natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. Stilurile parentale par să se organizeze în jurul a două axe: 1) Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2) Axa dragoste / ostilitate sau atașament / respingere Există trei modele de acțiune parentală ca tipuri ideale deoarece, în practica cotidiană, aceeași părinți pot adopta de la
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. Stilurile parentale par să se organizeze în jurul a două axe: 1) Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2) Axa dragoste / ostilitate sau atașament / respingere Există trei modele de acțiune parentală ca tipuri ideale deoarece, în practica cotidiană, aceeași părinți pot adopta de la caz la caz o poziție sau alta: Modelul permisiv - se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, identificarea părintelui cu stările emoționale ale copilului. Copilului îi sunt impuse puține
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
expunându-le rațiunile pentru care regulile trebuie respectate stimulându-le, în același timp și autonomia de gândire. ( D. Baumrind, 1980, pp. 30) Prin combinarea factorilor de „căldură” și „control” rezultă o altă clasificare a modelelor familiale ce delimitează patru stiluri parentale: Stilul dictatorial - se caracterizează printr-un grad înalt de control, dar puțină căldură exteriorizată în familie. Acești părinți încearcă să controleze cât mai mult posibil, emițând permanent cerințe față de copil și sunt total lipsiți de sensibilitate față de aceștia. Copiii acestor
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
sunt implicați emoțional și nu sunt intersați de copii, care sunt impulsivi, netoleranți la frustrare, fără control emoțional și scopuri de lungă durată. Creativitatea și circumstanțele familiale sunt inexorabil legate, susțin studiile care au avut în vedere analiza importanței implicării parentale și a mediului casei în stimularea potențialului creativ al copilului. Variabile precum mediul fizic parental, receptivitatea emițională și verbală a părinților, expectanțele parentale, coeziunea familială și armonia joacă un rol important în stimularea creativității. Cum pot stimula părinții creativitatea copiilor
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
fără control emoțional și scopuri de lungă durată. Creativitatea și circumstanțele familiale sunt inexorabil legate, susțin studiile care au avut în vedere analiza importanței implicării parentale și a mediului casei în stimularea potențialului creativ al copilului. Variabile precum mediul fizic parental, receptivitatea emițională și verbală a părinților, expectanțele parentale, coeziunea familială și armonia joacă un rol important în stimularea creativității. Cum pot stimula părinții creativitatea copiilor lor? În întâlnirile învățătorilor cu părinții este important să existe frecvente referințe legate de posibilitățile
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]